Toamna bacoviană peste Basarabia

Tot că suntem în toiul toamnei şi iată aşteptăm şi iarna să facă ochişori, tot nu se schimbă nimic în ţară. Că doar ce înseamnă anotimpul, orice anotimp nu semnifică doar straiele pe care le îmbracă Basarabia, ci ceva mai important - timpul. Păi şi, a trecut atâta timp şi ce, a prosperat cumva ţara? A căzut cumva hotarul de la Prut? A devenit cumva limba română limbă de stat? Nici măcar preşedinte nu avem, ce fel de ţară suntem? Atâta zarvă, atâta agresivitate, eu numai îmi închipui copiii ăştia care cresc acum, văzând toată murdăria din ţară, toată răutatea şi ura dintre cetăţeni, ce vor deveni când vor creşte, care va fi calea pe care au s-o aleagă? E trist, sincer, şi nu pentru că-i toamnă şă plouă afară, ci pentru că e tristă Basarabia, şi deci dacă ţara e tristă cum putem fi noi veseli? Păcat că prostia omenească a devenit o modă acum, păcat că 7 aprilie a fost degeaba, voi ce ziceţi, eu zic că da, pentru că cam tot acolo am ajuns şi tot degeaba au murit băieţii în PMAN luptându-se pentru pseudo-democraţia şi independenţa promisă. Mă gândesc adeseori, ce-ar fi să scap de computer, de televizor, de mobil şi să încep o viaţă nouă, egoistă, să-mi caut de treabă, să-mi găsesc de lucru, să-mi fac o familie şi să-mi educ copiii, dar de fiecare dată îmi apare întrebarea - dacă nu eu, atunci cine? Cred că m-aş simţi cel mai mare trădător, aş fi umilit doar gândindu-mă că am lăsat ţara pradă duşmanilor, care credeţi-mă, nu se văd, dar devin tot mai mulţi şi mai mulţi pe zi ce trece. Deci ce rămâne să fac decât să-mi continui viaţa luptând şi promovând valorile româneşti şi limba română. Un lucru l-am învăţat în 2009, că putem fi atât bravi cât şi laşi, bravi pentru că am luptat împotriva tiraniei, iar laşi pentru că nu suntem mai buni decât curvele politice, ne dăm mereu cu cine-i mai puternic şi mai simpatic. Cui nu i-ar plăcea să aibă o curvuliţă bună lângă el? Iar Basarabia aşa cum a fost sita care n-o puteau împarte cumătrii, aşa şi a rămas, nu ne vom schimba niciodată, pentru că nu avem puterea şi mai grav nu avem interesul. Aşa şi vom trăi mulţi ani de azi în colo folosind apă din fântâna poluată, alergând toamna prin glod în fundul grădinii la viceu şi aşa şi vom striga în gura mare - democraţie, jos comuniştii şi libertate, ştiind că degrabă aşa ceva nu ne aşteaptă.