Holodomorul din Ucraina de la 1922-1933.

Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina a rămas pentru totdeauna în memoria ucrainenilor ca una dintre cele mai înfricoşătoare pagini ale trecutului marcînd în acelaşi timp una din cele mai crude crime sovietice. Această pagină este percepută de societate, înainte de toate în plan emoţional. Holodomorul însă este, totodată, un fenomen istoric ce s-a petrecut într-un timp concret, într-un loc concret şi este o consecinţă a acţiunii unor persoane concrete.
Foametea a început să dobândească proporţii la sfârşitul anului 1932, a atins punctul maxim la începutul primăverii anului 1933 şi s-a sfârşit la începutul verii anului 1933.   În acest interval de timp, de mai puţin de un an calendaristic, în Ucraina au murit milioane de oameni. 
Este clar că Holodomorul a fost rezultatul unor măsuri sistematic planificate, constituind instrumentul de eliminare a bazei sociale a rezistenţei populare din Ucraina împotriva puterii sovietice care ducea o politică de industrializare la nivelul întregii Uniuni, precum şi acţiunea prin care se preîntâmpinau intenţiile guvernului din Ucraina Sovietică de a duce o politică relativ independentă.
Este foarte greu în prezent de stabilit numărul exact de persoane care au pierit(au pierit şi nu au murit la sigur) în acea perioadă în Ucraina,poate 5,poate 6,da poate 10 milioane de suflete nevinovate,oricum e vorba de milioane.Dacă luăm la mizer cifra şi zicem că au murit 6 milioane,atunci se observă clar că în acea perioadă au murit 2 Basarabii.
În cadrul analizei evenimentelor de atunci, mai devreme sau mai târziu, se naşte întrebarea - care sunt cauzele şi cine sunt vinovaţii tragediei.
Neîndoielnic, principala cauză a Holodomorului a fost politica dusă de regimul totalitar stalinist de experimentare iresponsabilă a făuririi fericirii „într-o anumită ţară luată separat”, mai cu seamă prin contopirea tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor U.R.S.S. într-un singur „popor sovietic” cu o conştiinţă unificată şi realizarea unui rapid „salt industrial” prin „mobilizarea” resurselor interne.
În mod practic, aceasta însemna distrugerea fizică a tuturor „duşmanilor” de clasă şi naţionali ai regimului stalinist, adică a oamenilor ce aveau propria lor părere privind edificarea „viitorului luminos”. Principalul instrument de înfăptuire a acestei politici era teroarea, în special, teroarea prin înfometare. Iar Ucraina a constituit poligonul principal „al rezolvării problemei naţionale” şi înfăptuirii industrializării...Naţiunea ucraineană, a doua ca număr de locuitori în U.R.S.S., poseda o imensă moştenire cultural-istorică, propriile sale tradiţii ale statalităţii, experienţă de luptă pentru eliberare naţională, constituind o serioasă primejdie pentru această formaţiune imperială, pentru intenţiile sale geopolitice.În vederea obţinerii valutei necesare achiziţionării instalaţiilor industriale, Stalin avea nevoie de o maşină eficientă de producere a mărfurilor pentru export, în primul rând de cereale. În acest scop, el a organizat colectivizarea agriculturii, ineficientă din punct de vedere economic şi care, de fapt, a distrus cele mai bune gospodării împreună cu proprietarii acestora, generând ruina definitivă a satelor.Ţăranii ucraineni încercau să se opună unei astfel de politici şi de aceea milioane dintre ei au devenit victime într-o luptă inegală.
Lumea care a rezistat în urma acestui coşmar(foarte moale spus) aveau dereglări psihice şi fizice.
Regimul stalinist a semănat boabe de groză în naţiunea ucraineană,aceste evenimente din istoria sa cu siguranţă că ei nu vor da uitării,sunt bravo că luptă şi în prezent împotriva comuniştilor de pretutindeni,împotriva ruşilor şi luptă pentru recunoaşterea şi recunoaşterea acestui act de genocid de către alte ţări ale lumii.
Amintim că recent Moldova a condamnat Holodomorul.

surse:Flux.md , Holodomo33.org.ua , www.holodomoreeducation.org