Două noţiuni (incompatibile): statul (moldovean) şi cultura

Un stat normal are interesul să crească şi să educe cetăţeni culţi, pentru că un cetăţean cult înseamnă în ultimă instanţă performanţă, progres, bunăstare. Ca să nu investeşti în construcţia de puşcării şi formarea cadrelor de gardieni este mai raţional să investeşti în cultură şi învăţământ. Iar cultura şi învăţământul înseamnă mai întâi de toate cartea - manualul şcolar, dicţionarul, enciclopedia şi, bineînţeles, cartea de literatură artistică. Nu trebuie să ne fie ruşine să recunoaştem că în timpul regimului sovietic statul avea un alt fel de respect faţă de carte decât actualul stat moldovenesc independent şi suveran. Da, acest respect era dictat de interese ideologice, dar la dispoziţia cititorului de toate vârstele se punea şi literatură de calitate. Deosebit de privilegiaţi erau copiii şi tineretul care aveau acces la cărţi bune, la preţuri accesibile. S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat - şi slavă Domnului că s-a întâmplat! - dar atitudinea noului stat independent R. Moldova merge în contradicţie cu interesele noastre naţionale. Cartea, ca element şi simbol al culturii unei naţiuni, a dispărut de pe agenda guvernărilor de după 1990. Omul cu venituri modeste nu-şi mai poate permite luxul de a cumpăra o carte.

Cartea pentru copii nu mai face parte din cercul de preocupări ale statului. Ea se pune în vânzare la preţuri cinic de exagerate în raport cu salariul unui muritor de rând. Aşa se face că din casa ţăranului a dispărut cartea, de parcă ne-am fi rostogolit cu câteva secole în urmă. Din sate au dispărut „Luminiţele”, iar în locul lor au apărut barurile. Ca o consecinţă, în mod logic figura principală a satului nu e învăţătorul, ca pe vremuri, ci poliţistul. Principalul eveniment al anului, mediatizat pe larg de televiziuni, este Festivalul vinului, cu acest eveniment încep toate ştirile, iar reportajele de la târgurile de carte sau de la lansările de carte nu mai încap în buletinele de ştiri. Aceasta este oglinda noastră, aceasta e faţa guvernelor de până acum.

Campania iniţiată de publicaţia noastră şi Editura „Litera” de a încerca să aducem o carte mai ieftină în casa cetăţeanului nostru trebuie în mod normal să se bucure de sprijinul statului. Guvernul are suficienţi băieţi deştepţi care se pot lămuri în câteva clipe dacă e vorba de o afacere - despre ce fel de afacere poate fi vorba când pentru expedierea în raion a unei cărţi care costă 10 lei, difuzorul încasează o taxă de… 7,50 lei?! Şi acest difuzor nu e vreun agent privat hapsân şi insensibil la interesele statului, ci o întreprindere de stat, cu frumosul şi poeticul nume „Poşta Moldovei”!

Colecţia pe care încercăm s-o lansăm săptămâna aceasta se numeşte „Biblioteca pentru toţi” şi cuprinde cele mai reprezentative opere din literatura română, inclusiv cele care se studiază în şcoli şi licee. Se ştie că aceste cărţi lipsesc din bibliotecile şcolare, pentru că bibliotecile nu au bani să le cumpere. Iar drept urmare elevii, pur şi simplu, nu citesc operele pe care… le „studiază”. Campania iniţiată de noi ar putea rezolva, fie şi parţial, această problemă, dacă statul ar fi partenerul, dar nu jefuitorul nostru nemilos.

P.S. Un june îmi reproşa pe un blog cu ocazia lansării acestei campanii: „E Timpul, stimate Tănase, să le daţi şi celor din provincie căldura cărţii”. Reiese că cheile de la „căldura cărţii” sunt la mine în buzunar… Fericit e acest june, căci nu s-a ciocnit încă şi nu cunoaşte statul în care trăieşte…

Autor: Constantin Tănase

Sursa: TIMPUL