Motto: "Veşnicia s-a născut la sat"Am revenit din vizită de la bunica, care locuieşte intr-un sat din nordul Moldovei la 200 km departare de Chişinău. Totuşi, vreau să afirm că ceea ce trebuia să mă umple de veşnicie m-a dezamăgit mai mult...
Un sat pustiu, practic fără tineri. Ca orice copil mi-am petrecut o bună parte din vacanţe la bunici, respectiv am foarte mulţi prieteni acolo. Am constat cu amărăciune că o bună parte din ei sunt plecaţi la muncă peste hotare, majoritatea in Rusia. Cei rămaşi au doar o singură indeletnicire - VODKA. Pe mulţi din ei nici nu i-am recunoscut... Unii de vârsta mea deja au câte doi copii.... Intr-un sat cu o populatie de 4000 de oameni (pe hârtie doar) sunt foarte multe baruri unde ai putea să-ţi îneci amarul, dar nici o bibliotecă. O parte din grădiniţă (una frumoasă şi mare de altfel) a fost transformată in BAIE PUBLICĂ sau mai nou SAUNĂ. Locuri de muncă poţi găsi doar ca vânzător sau în oraşelul vecin. Oameni care ştiu doar una - MUNCA! Insă această muncă se face doar după un pahar de rachiu de casă... Veşnicile întrebări care mi le pun vecinii "Ce se mai aude la voi cu politica? Încă n-o murit toţi bandiţii ceia?"... Dorind să văd care este spiritul naţional al celor de la sat m-am aprofundat intr-o discutie despre românism. Inutil din păcate... Majoritatea văd apropierea de România ca o ceartă cu Rusia "acolo unde lucrează copiii noştri şi care ne dă gaz, benzină şi soliarcă". Dar totuşi sunt şi din ăia care ţin minte deportările, foamea şi isprăvile "bravilor" soldaţi ruşi... Veşnicile 4 posturi TV - MU1, ORT, UKRAINA si TVR ...
Numai discuţia cu bunica mi-a umplut sufletul de veşnicie... O bunică tipică, dar totuşi unică... O bunică care nu se aşează la masă cu toţi, dar stă in picioare pentru ca "aşa vă văd mai bine, eu o să am când sta la masă", o bunică care încă te intreabă ce note ai, necătând la faptul că eşti la facultate, o bunică bucuroasă să-i revadă pe toţi, o bunică care se vaită de singurătate, dar la propunerea să treacă cu traiul în Chişinău răspunde "dacă vreţi să mor mai repede, duceţi-mă la Chişinău în corobşili voastre"...
Totuşi veşnicia s-a născut la sat, dar satele basarabene trebuie salvate urgent... Acolo au rămas doar bătrâni şi nu cred că cineva din cei ce învaţă la Chişinău sau in altă parte se vor întoarce acasă... Sincer, m-aş duce cu traiul în sat, dar când mă gândesc ce mă aşteaptă acolo acest gând dispare.
P.S. Fotografia este din satul respectiv, făcută toamna devreme.
4 comentarii:
ai uitat sa mentionezi ca nu prinde reteaua de telefonie mobila ;)
Si uite asa prin toata Basarabia, sunt pustii localitatile rurale din tara, cei batrini mor, cei tineri beau, cei destepti pleaca... trist
Prinde! Dar numai pe "servant" in Casa cea Mare...
heh...la mine la bunei in sat e mai vedel oleaq))
tabloul ce l-ai descris este tipic multor sate, totusi, satul in sine, neluind seama la "prostimea" de acolo, reprezinta pentru mine ceva cu totul deosebit...satul concentreaza in mijlocul sau toata actiunea si cei care locuiesc acolo parca sunt rupti de realul din afara comunitatii. atunci cind cobor din masina si fac primul pas pe pamintul buneilor mei, de fiecare data trag aer in piept ca si cum nu mi-ar ajunge oxigen. privesc la stolurile de pasari, la turmele de animale ca la ceva perfect creat de natura, casele imi amintesc de ridurile bunicii, de oftatul ei si de mersul sau greoi.in sat devin mai inspirata, mai buna, pe cind in Chisinau, toate acestea sunt acoperite de rautatea oamenilor, de vesnica "lupta" care o duc cu rusii etc. satul basarabean are, totusi, frumusetea sa pe care noi trebuie doar sa o descoperim...intr-adevar, vesnicia s-a nascut la sat
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: