Cum a fost rusificată Basarabia

Rusificarea este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute ruseşti de către comunităţile neruse. Într-un sens mai larg, rusificarea este folosită pentru numirea influenţei limbii ruse asupra limbilor slave, baltice sau a altor limbi vorbite în regiunile care au fost sau continuă să fie controlate de Rusia, care au dus la apariţia importurilor lingvistice masive în unele limbi, aşa cum este limba bielorusă, română sau ucrainiană. În sens istoric, termenul se referă la politicile oficiale sau neoficiale din Imperiul Rus şi Uniunea Sovietică cu privire naţiunile constituente ale ţării şi la minorităţile naţionale de Ruse supuse dominaţiei imperiale.

Principalele zone de interes ale rusificării sunt cele ale politicii şi culturii. În politică, principalul element al rusificării a fost şi rămâne în continuare practica numirea ruşilor în poziţii administrative importante în instituţiile naţionale ale altor popoare componente ale Imperiului Rus sau ale Federaţiei Ruse. În cultură, rusificarea se manifestă în primul rând prin dominaţia limbii ruse în afacerile oficiale şi prin puternica influenţă a limbii ruse asupra limbilor naţionale. Modificarea compoziţiei etnice a regiunilor dominate de Imperiul Rus sau Federaţia Rusă în favoarea ruşilor este de asemenea considerată de asemenea o acţiune de rusificare.

Unii cercetători fac o distincţie între rusianizare – diseminarea limbii şi culturii ruse şi a ruşilor în culturile şi regiunile neruse – şi resuficare – procesul de schimbare a etichetei naţionale a unei persoane neruse într-una rusă. Din acest punct de vedere, răspândirea limbii şi culturii ruse şi a etnicilor ruşi (rusianizare) nu este echivalentă cu asimilarea culturală a neruşilor (rusificare).

Basarabia

Atât Imperiul Rus cât şi Uniunea Sovietică au promovat politici de micşorarea a autonomiei culturale a Basarabiei şi de schimbare a compozitiei etnice a regiunii. Deportarea sau colonizarea românilor moldoveni a fost acompaniată de colonizarea slavilor în Basarabia, în special a ruşilor şi ucrainienilor, dar şi a evreilor. Limba de comunicare interetnică a devenit limba rusă, ceea ce a dus la o rusificare a elitelor şi după aceea a altor categorii. Autorităţile sovietice au proclamat limba română, rebotezată „moldovenească”, (româna scrisă cu alfaberul chirilic) ca fiind limba „poporului” locuitor al RSS Moldoveneşti, luptând din toate puterile pentru distrugerea ideii de identitate dintre români şi moldoveni. Apărătorii alfabetului chirilic afirmau că din punct de vedere istoric româna/moldoveneasca a fost scrisă cu chirilice, deşi alfabetul chirilic moldovenesc diferea de alfabetul chirilic român. În şcoli, limba română a fost înlocuită în totalitate cu cea rusă, iar liturghiile se putea desfăşura numai în limba rusă.