Cum a fost asasinatã LUCIA GRECU

Nãscutã la 3 Februarie 1912 în Bucuresti. Licentiatã în fizico-chimice, intrase în Miscare de timpuriu. Impreunã cu Nicoleta Nicolescu si Olimpia Zeana, comandantele Cetãtuilor de Fete legionare, de la începutul prigoanei si pânã în ziua arestãrii 29 Ianuarie 1939, muncise intens si neobosit pentru Legiune, tinând comunicatia cu cei ascunsi. Crezându-se ca este în legãturã cu Horia Sima si Victor Dragomirescu, sunt pusi pe urmele ei peste douã sute de agenti ai Sigurantei carliste. Prinsã în cele din urmã si predatã Prefecturii Politiei Capitalei, este supusã celor mai neînchipuite si chinuitoare torturi ca sã mãrturiseascã. A murit eroic, fãrã a scoate un cuvânt, la numai douã zile dupã ce împlinise 27 de ani în lanturile din beciurile si birourile de anchetã ale Prefecturii Bucuresti, o aniversare în chinuri, între viatã si moarte, si, în stare muribundã de pe urma torturilor, fusese prãvãlitã pe fereastrã, simulându-i-se sinuciderea...
...O tragedie care îl zguduia si acum pe Radu, rãmânându-i de-a lungul anilor întipãritã în memorie, ca o imagine vie, se întâmplase la începutul anului 1939, în plinã prigoanã carlistã, pe vremea când întâlnirile cu fratii lui de cruce aveau loc în mare secret în pãdurea Bãneasa de lângã Bucuresti.
Isi amintea bine data: era aproape de patru si jumãtate, în dupã amiaza zilei de Duminicã, 5 Februarie. Tocmai restabilise legatura cu Comandamentul Legionar din prigoanã si aflase cã Lucia Grecu¹⁾ din "Cetãtuile de Fete" fusese arestatã de Sigurantã. Era nedumerit pentru cã doar cu o sãptãmânã înainte, o întâlnise si-i predase informatiile pe care le avea privind reorganizarea subteranã, în clandestinitate, a cuiburilor si frãtiilor de cruce. A fost o întâlnire scurtã, numai 5 minute, în tramvaiul 7. Trei statii, apoi ea a coborît la Mântuleasa, fãcându-se nevãzutã pe strada cu acelasi nume. Mãsurile de precautie erau extreme. Nu observase nimic suspect. Lucia cunostea bine orasul si stia sã se debaraseze de eventualii urmaritori, agenti ai Sigurantei. Era o fire precautã si sursa cea mai importantã de informatii a Comandamentului din prigoanã în legãturile cu lumea legionarã rãmasã prin minune încã liberã. Centrul legionar Bucuresti trebuia reactivat în tainã si numai aceste legaturi secrete depindeau de reusitã, în mijlocul miilor de agenti porniti la vânãtoare de legionari sau, numai de suspecti legionari!
Incepuse sa se însereze si fulgii mari de zãpadã se asterneau cu repeziciune pe caldarâm. Tocmai trecuse de imensa cladire a Postei capitalei din Calea Victoriei, si se oprise la colt, la chioscul de reviste si ziare sa cumpere "Gândirea". Nu era intuneric inca, dar luminile orasului fusesera aprinse de-acum si totul în jur pãrea cuprins de-o feerie aparte, spectacularã. Platise 20 de lei pe revistã, îndreptându-se apoi în sus, cãtre marele magazin "Laffayette", aflat la intersectia cu mereu aglomerata stradã Lipscani. Zãbovise câteva clipe cu privirea în vitrinele frumos aranjate ale imensului magazin, hotãrîndu-se sã-si continuie calea spre cladirea Cercului Militar unde era asteptat. Chiar în fata Prefecturii Politiei Capitalei, clãdire lipitã de marele magazin de care abia trecuse, auzi dintr'o data larmã si tipete. Undeva, la etajul patru al cladirii cenusii, zgomote de geam spart, zbierete tot mai puternice si deodata, înainte de a-si da seama de ceea ce se petrece, un corp se prãbusi cu vitezã pe una din ferestre. Câtiva alergarã în fugã spre locul unde se prãbusise nenorocita victimã, iar multimea de pe trotuarele Caii Victoriei începu sã se adune si ea în grabã cãtre acelasi loc. Câteva femei scot tipete de groazã la vederea cadavrului. Impactul fusese fatal. Corpul cãzut, acum inert, rãspândise în jur, pe albul imaculat al zãpezii stropi de sânge si lumea de fatã, ca un semnal mistic, îsi fãcu deodatã cruce. Spiritele încep sã se agite cu repeziciune si multimea adunatã începe sã urle ca turbatã spre clãdirea de unde chipuri în uniformã privesc ostentativ la gloata adunatã, neîntelegând nici ele ceea ce se petrece:
-Asasinilor!... Criminalilor!...
Un spectacol oribil la care ea, multimea, asistase involuntar si care o revoltase peste mãsurã. N'a stiut si nici simtit când deodatã, pe sus parcã, se trezise în fata corpului plin de sânge. Se trase un pas înapoi, tresãrind la vederea cadavrului... Credea cã viseazã, cã totul nu este decât un vis urît, nicidecum ceea ce avea acum în fata privirilor. O recunoscuse imediat: era ea, Lucia Grecu, cu ochii imobili, larg deschisi si senini, pironiti spre înaltul cerului, în imensitatea astralã, spre locul de popas etern pe tãrâmul christic unde plecase si Capitanul cu ceilalti si unde avea sã-i întâlneascã... Câteva suvite de pãr îi brãzdau fata angelicã, iar din coltul gurii, stropi de sânge se prãvãleau încã pe piept cu repeziciune...
Suferise un soc: parcã nu mai vedea si nu mai auzea nimic acum, îngenunchiat în fata chipului de fecioarã. Doar el si ea... Se facuse pustiu în jur si privirile-i încetosate refuzau sã accepte... Mintea refuza sã primeascã faptul întâmplat...
Nu-si mai aducea aminte cât timp stãtuse acolo, tinând în palme figura ei luminoasã. Intr'un rãstimp, fluiere de signal si comenzi scurte se auzirã din toate partile. Se ridicase în genunchi privind-o pentru ultima oarã, ca un adio trist... Ochii ei, nu stia de ce, parcã îl implorau sã nu plece... O lacrima i se rostogolise pe obraz, ultimul ei act de viatã pe lumea aceasta...
Lacrima aceasta îl urmarise pretutindeni. Intr'un târziu, albit de nea, undeva în noapte, pe strada Mântuleasa, se trezi. Rãtãcise pe strãzi fãrã sã stie si pasii l-au dus pe nesimtite acolo unde o vãzuse pe Lucia, la ultima lor întâlnire...

Ca o lacrimã de sânge a cãzut o stea,

Drum de foc si biruintã, pentru Garda ta..."