Cine, de fapt, l-a hrănit pe Mugai Cotoronţiu?

Fără glumă, acum o săptămînă şi trei zile, Mugai Cotoronţiu, scriptolog la gazeta dependentă Madagascarul Subteran, a decis să se retragă, odată cu Partidul care a fost măturat de la guvernare, în turnul său de fildeş. Nu că s-ar fi ascuns de securitate pentru mîrlăniile sale jurnalistice, nu că nu ar mai fi avut demnitate să-i privească pe drumeţi în ochi… Din disperare sau nu, dar poate din tăinuite apucături narcisiace de a se mai evidenţia cumva, acest Mugai Cotoronţiu, psihanalizabil vorbind, a înţeles, în sfîrşit, că e timpul să le împlinească dorinţa celor pe care i-a prostit atîta vreme: a purces, step by step, la “autodesfiinţarea” sa din punct de vedere fizic prin înfometare…

Cu trei zile înainte de a lua fatala, dar izbăvitoarea decizie, Mugai Cotoronţiu veni dis-de-dimineaţă în biroul său de la redacţia ziarului Madagascarul Subteran de pe Puşkinastraße. Se gîndi din fir pînă-n aţă la macabrul său algoritm, pe care, în mai puţin de trei zile, trebuia să-l comunice societăţii prin intermediul presei. A chibzuit îndelung şi a decis. Autodesfiinţarea sa prin înfometare trebuia să pară foarte credibilă şi logică în contextul în care, recent, fusese înţărcat, ca un viţel de la ţîţa vacii, de hrănitoarea mană a Partidului.

Mugai Cotoronţiu a intrat, oficial, în greva foamei. Pur şi simplu nu avea altceva de ales. Altă modalitate de a se adapta noilor realităţi ale mileniului nu i-a trecut prin cap. Pesemne că nu s-o fi născînd la vremea lui, cine ştie?… De fapt, nu mai era el chiar aşa cum toată lumea îl credea: un veritabil gîndac de Colorado, care să înghită în sec toată otrava care i se dădea, la comandă, pe tavă.

Conştient că nu se vor aduna în jurul său prea mulţi bocitori, Mugai Cotoronţiu a avut grijă să care destule provizii în biroul său de la Madagascarul Subteran de pe Puşkinastraße. Şi cum inspiraţia pentru articolele sale înveninate nu a venit niciodată fără a fi stropită cu tărie, scriptologul Mugai Cotoronţiu a avut grijă să se aprovizioneze din plin şi cu Russkaya Vodka. Nici de trabucuri nu a uitat…

Aşadar, pregătit bine pentru o îndelungată grevă a deznădejdii, Mugai Cotoronţiu, cu un soi de îndîrjire belicoasă comparabilă doar cu cea a lui Don Quijote în faţa morilor de vînt, ar fi putut să ţină piept, pe un termen nelimitat, pînă şi foametei organizate din 1947.

După o săptămînă şi trei zile, vedeţi bine, unele voci mai indulgente începuseră a se interesa de starea fizică, dar mai cu seamă de cea psihică a scriptologului de la cotidianul dependent Madagascarul Subteran cu sediul redacţiei pe Puşkinastraße, Antananarivo, Republica Madagascar. De scris scria omul regulat. Mai mult, Mugai Cotoronţiu continua să mîzgălească hîrtia în acelaşi stil, veninos prin definiţie.

Se ştie, cînd îţi pui bila în mişcare, ai nevoie de multă, multă energie, că altfel nu iese nimic. În timpul interviului pe care i l-a solicitat televiziunea ex-preşedintelui, Mint TV, Mugai Cotoronţiu s-a străduit, fără a glumi cîtuşi de puţin, să-şi ajusteze masca potrivită. După o zi de foame cumplită în biroul său, trebuia să apară la televizor cu o faţă osîndită. Aşa că avu grijă şi de asta.

Colegii de breaslă, cei care încă nu l-au dat cu totul uitării pe Mugai Cotoronţiu, se întrebau la nesfîrşit cum de scriptologul de la Madagascarul Subteran continua, chiar şi după ce Partidul a fost măturat de la guvernare, să învenineze minţile victimelor sale ideologice, puţine de altfel, dar destule încă. Să nu fie de mirare cum de Mugai Cotoronţiu a reuşit, într-o cruntă foamete, să scrie articole lucide, dar lipside de argumente pentru Madagascarul Subteran?

Cine, de fapt, l-a hrănit pe Mugai Cotoronţiu?

P.S. Fac, pe această cale, un apel către conducerea Spitalului de Urgenţă pentru a trimite salvarea spre a-mi face investigaţiile de rigoare, spre a se stabili seriozitatea, corectitudinea protestului meu şi pentru a-mi elibera buletinul zilnic de stare a sănătaţii, pentru că chiar nu glumesc!

Din interviul scriptologului pentru Mint TV

Ion Urusciuc