M-am intrebat involuntar ce ma seduce pe mine la un baiat, ce le seduce pe prietenele mele…. cum vedem noi, fetele lucrurile de fapt.
Sa incep cu abordarea…recunosc…des m-a abordat un baiat din senin pe strada. Dar din multii baieti care ma privesc, imi zambesc sau chiar deschid un dialog cu mine sunt foarte putini cei care reusesc sa-mi starneasca interesul. Din cei cativa care reusesc sa-mi starneasca interesul unul va ajunge cu mine la o intilnire. Vorbim de o perioada x de timp.Odata ajuns acolo se da verdictul… daca va fi intilnirea si a doua oara.
Si asta din cauza ca …se intampla ca uneori pe un baiat sa-l interesez doar sub aspect sexual si sunt socata ca baietii in ziua de azi nu mai inteleg acel sentiment prin care sa simta prin acea stringere usoara de mina si o privire patrunzatoare sentimentul de iubire . Aici se da marele test. Poate eu sunt o specie de domnisoara mai ciudata. Pe mine sexul nu ma tine langa un barbat, iar aerele de Macho sau Don Juan,nu ma impresioneaza ! Daca ma simt foarte bine cu el s-ar putea sa-mi doresc sa raman cu el…aceasta din simplul motiv ca gasesc o persoana interesanta,si are acel”ceva “ care ma atrage, dar… aici incepe greul.
Sunt exigenta - barbatul care ajunge la statutul de prietenul meu trebuie sa fie in primul rand ingrijit, sa arate bine (nu trebuie sa fie un sex symbol), sa aiba respect fata de propria persoana, demnitate si un caracter puternic. Sa stie sa fie barbat fara a incerca sa epateze, sa fie jucaus fara a-mi leza mie orgoliul, sa ma iubeasca fara sa ma sufoce, sa ma respecte fara sa ma lase sa-l calc in picioare.
Respect un barbat in masura in care stie sa fie el insusi, sincer si natural… inteligent, cult, descurcaret…si nu in ultimul rand sexy. Majoritatea barbatilor, in momentul in care le transmit ca nu sunt interesata sa avansez intr-o relate cu ei cer explicatii. Le dau la modul cel mai sincer. Raspunsul lor…e vezi Doamne ca eu caut un ideal si cer prea mult. Replica mea e….nu inseamna ca acel barbat pe care mi-l doresc eu nu exista pentru simplul fapt ca nu esti tu acela.
M-am indragostit si eu la randul meu, la un moment dat, de un baiat exigent. Pentru el am tras din greu si la propriu si la figurat. Nu am ramas cu el… nu ne potriveam dar efortul a meritat. Am inteles ce mult inseamna sa te lupti sa fii asa cum ti-ar placea. Sa ceri mult de la tine,sa fii exigent cu toate greselile si defectele tale, sa nu renunti niciodata la a vrea mai mult, a incerca, a lupta… a face mai mult.
Pe mine ceea ce ma seduce la un barbat e el insusi, atitudinea lui, caracterul lui… siguranta… forta… barbatul din el cizelat si slefuit. O data ce ma seduce… ma va pastra daca va sti sa ma iubeasca fara sa devina dependent de mine, sa ma surprinda, sa ma incante.
Apreciez o relatie in masura in care aceasta e coltul meu de rai, evadarea din limite… acolo, cu barbatul meu, in patul meu… in bratele lui nu exista ieri, maine… real, timp. Dar ca eu sa simt asta el trebuie sa stie sa ma poarte pe nori cu un zambet prin care imi spune te iubesc, cu o atingere usoara care imi spune te doresc..cu o imbratisare puternica prin care imi spune nu pleca.
Ca o concluzie… pentru mine… acest feeling e ceea ce face viata sa merite traita. Nu cred ca e dimineata mai frumoasa decat aceea in care te trezesti cu persoana iubita in brate.
P.S. Baieti fiti voi asa naturali si iubiti-ne pe noi fiintele gingase!
Sa incep cu abordarea…recunosc…des m-a abordat un baiat din senin pe strada. Dar din multii baieti care ma privesc, imi zambesc sau chiar deschid un dialog cu mine sunt foarte putini cei care reusesc sa-mi starneasca interesul. Din cei cativa care reusesc sa-mi starneasca interesul unul va ajunge cu mine la o intilnire. Vorbim de o perioada x de timp.Odata ajuns acolo se da verdictul… daca va fi intilnirea si a doua oara.
Si asta din cauza ca …se intampla ca uneori pe un baiat sa-l interesez doar sub aspect sexual si sunt socata ca baietii in ziua de azi nu mai inteleg acel sentiment prin care sa simta prin acea stringere usoara de mina si o privire patrunzatoare sentimentul de iubire . Aici se da marele test. Poate eu sunt o specie de domnisoara mai ciudata. Pe mine sexul nu ma tine langa un barbat, iar aerele de Macho sau Don Juan,nu ma impresioneaza ! Daca ma simt foarte bine cu el s-ar putea sa-mi doresc sa raman cu el…aceasta din simplul motiv ca gasesc o persoana interesanta,si are acel”ceva “ care ma atrage, dar… aici incepe greul.
Sunt exigenta - barbatul care ajunge la statutul de prietenul meu trebuie sa fie in primul rand ingrijit, sa arate bine (nu trebuie sa fie un sex symbol), sa aiba respect fata de propria persoana, demnitate si un caracter puternic. Sa stie sa fie barbat fara a incerca sa epateze, sa fie jucaus fara a-mi leza mie orgoliul, sa ma iubeasca fara sa ma sufoce, sa ma respecte fara sa ma lase sa-l calc in picioare.
Respect un barbat in masura in care stie sa fie el insusi, sincer si natural… inteligent, cult, descurcaret…si nu in ultimul rand sexy. Majoritatea barbatilor, in momentul in care le transmit ca nu sunt interesata sa avansez intr-o relate cu ei cer explicatii. Le dau la modul cel mai sincer. Raspunsul lor…e vezi Doamne ca eu caut un ideal si cer prea mult. Replica mea e….nu inseamna ca acel barbat pe care mi-l doresc eu nu exista pentru simplul fapt ca nu esti tu acela.
M-am indragostit si eu la randul meu, la un moment dat, de un baiat exigent. Pentru el am tras din greu si la propriu si la figurat. Nu am ramas cu el… nu ne potriveam dar efortul a meritat. Am inteles ce mult inseamna sa te lupti sa fii asa cum ti-ar placea. Sa ceri mult de la tine,sa fii exigent cu toate greselile si defectele tale, sa nu renunti niciodata la a vrea mai mult, a incerca, a lupta… a face mai mult.
Pe mine ceea ce ma seduce la un barbat e el insusi, atitudinea lui, caracterul lui… siguranta… forta… barbatul din el cizelat si slefuit. O data ce ma seduce… ma va pastra daca va sti sa ma iubeasca fara sa devina dependent de mine, sa ma surprinda, sa ma incante.
Apreciez o relatie in masura in care aceasta e coltul meu de rai, evadarea din limite… acolo, cu barbatul meu, in patul meu… in bratele lui nu exista ieri, maine… real, timp. Dar ca eu sa simt asta el trebuie sa stie sa ma poarte pe nori cu un zambet prin care imi spune te iubesc, cu o atingere usoara care imi spune te doresc..cu o imbratisare puternica prin care imi spune nu pleca.
Ca o concluzie… pentru mine… acest feeling e ceea ce face viata sa merite traita. Nu cred ca e dimineata mai frumoasa decat aceea in care te trezesti cu persoana iubita in brate.
P.S. Baieti fiti voi asa naturali si iubiti-ne pe noi fiintele gingase!
8 comentarii:
Nu stiu care ar fi cauza postarii unor articole cu tenta de "love", dar m'am regasit in multe din gandurile scrise aici.
Intr'adevar e o problema mare de valori, in Moldova in genere, si in relatii in particular.
Nu stiu cat de la locul lui va fi sa spun, dar des intalnesc baieti care spun "de, ca fetele astea vor numai una, masina, casa, bani, avere si n'au suflet cand vine vorba de dragoste", de alta parte fete care spun, ce poate sa ma atraga la baiatul asta: daca e pervers si vrea numai sex de la mine. Si'i inteleg,si pe fete pentru ca pentru ca si eu asa am gandit la un moment si pe baieti, pentru ca cunosc chiar cazuri de fete interesate, dar se primeste un cerc de oameni, care doresc si merita, insa care nu se gasesc intre ei, care nu au parte de o relatie de dragoste asa cum si'ar dori...si nu inteleg cum se poate , ca vorbind ca ne plac aceleasi lucruri sa nu ne vedem si sa nu putem construi acele relatii la care visam, dar luptam pentru relatiile cu oameni, care doar ne'au placut, atins candva demult sufletul cu scopul de a ne atinge trupurile si ne'au dispretuit sentimentele...
offfff,imi cur urechile cand citesc asa ceva!!!!!
Andrei, bine ca urechile si nu altceva :P
Am postat acest articol asa pentru a ne mai distrage putin de la politica:) ce dragostea nu e un topic actual in vietile noastre?
e unul la fel de actual ca si comunismul. gindim la fel Viky si ma bucura acest lucru.
offff,s-o vada la chip acei ce citesc vor fi cu totii de acord:D:D:D
iuhu ce articol de "corason" :D
Mai fetite cu fundite si baieti cucuieti care am cazut de acord asupra la ceea ce a scris Victoria in articolul de sau, eu zic ca trebuia sa ne nastem in secolul XVIII sau XIX (daca ne conducem dupa cartile care au fost scrie in acea vreme). Am impresia ca in acea perioada am fi avut mai multe sanse sa dam peste cel/cea creionata in descrierea de mai sus. Din pacate pt noi, secolul nostru e cam intors cu sus'-n-jos...si firescul e privit ca fiind o nebunie...
Autoarea va muri virgina , felicitarile mele :)
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: