” Oraşul Bălţi în perioada interbelică...”

Era într-o miercuri, aproape de seară, intr-o zi cu cerul întunecat de nori vineţi, cînd am ajuns în oraşul Bălţi şi cu aceasta voiajul meu în Basarabia a atins cel mai dramatic şi mai uluitor episod. În timp ce am străbătut oraşul acesta, de nenumărate ori m-am frecat la ochi, am căutat să-mi revin, mi-am sfîşiat cu unghiile carnea, am făcut tot ce se poate pentru a-mi da seama că nu sunt prada unui vis îngrozitor, că tot ceea ce văd există în realitate. Mă vor crede oamenii? Oraşul acesta din Basarabia e un oraş al infernului, e tot ce poate fi mai îngrozitor de pe faţa pământului. Închipuiţi-vă un câmp pe care s-ar afla o sută de mii de cadavre de cai intrate în descompunere. Cuiva i-a dat prin minte să clădeasă deasupra acestui câmp, un oraş. E Bălţi. Cârduri de ciori, zeci de mii de ciori, se rotesc fără încetare deasupra oraşului.
De cum porneşti de la gară, pe strada care duce spre centru, un val de putoare de cadavru intrat în descompunere, te i-a în primire şi nu te mai lasă pînă ce nu părăseşti oraşul. Aşa întîmpină Bălţi pe toată lumea, aşa m-a întîmpinat şi pe mine. Oraşul Bălţi care e de altfel municipiu, reuşeşte să fie o chintesenţă a tot ceea ce e murdărie, urâţenie şi disperare. Că a fost proclamat municipiu când ar trebui să fie numit oraşul cangrenă, cel mai bolnav şi mai putred al ţării. Un municipiu al foamei, al mizeriei şi deznădejdei. Oraş mai canceros şi mai penibil, nici nu se poate. E un oraş cu oameni vii, sau un cimitir, un oraş cu cadavre intrate în descompunere?"

Geo Bogza