Iepurele „Lupu” sau Basarabia are nevoie de caractere

A venit un lup din crâng
Şi umbla prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
pe copiii care plâng...

(Gh. Coşbuc)

Am urmărit foarte atent ce s-a vorbit despre plecarea lui Lupu din PCRM, şi nu pentru că m-ar fi interesat fenomenul Lupu, care într-adevăr există, ci pentru că m-a interesat fenomenul noi, cei care suntem consumatori de asemenea fenomene.

Aşadar, să pornim de la Declaraţia lui Lupu.

O, cât e de naivi suntem, şi cât de vulnerabili la mizeriile politice moldoveneşti! Am constatat încă o dată că noi, cei care ne considerăm „oameni de bună credinţă", avem un fel de o slăbiciune pentru trădători, pentru fel de fel de deşeuri umane care se reciclează în numele „statalităţii"! Ca să ne/le justificăm, facem trimitere la Biblie, invocăm pilda celui de al doilea obraz. Într-un cuvânt, iertăm.

Nu merg împotriva iertării, motorul moral al supravieţuirii noastre, fac o precizare însă: iertăm, dar nu uităm. Tragedia noastră, a basarabenilor, nu e în aceea că iertăm, dar în aceea că uităm şi facem eroi, martiri din fel de fel lepădături, iar câteodată - din călăii noştri.

Statul R. Moldova a fost creat de oameni cu caracter, dar va fi îngropat de oamenii fără caracter. Astăzi acest stat supravieţuieşte graţie caracterului Voronin. Şi caracterului Roşca. Fără Voronin şi Roşca această frunză galbenă - R. Moldova - demult ar fi căzut şi ar fi putrezit în toamna patriotismului electoral al moldovenilor...

Aşadar, să vorbim despre caracter. Regele Carol, neamţul adus să facă statul român, când s-a lovit de realităţile „României eterne", a spus o vorbă: nu avem nevoie de oameni, ci de caractere.

Nu ştiu dacă Lupu este un om deştept. Dar ştiu că e un fricos. Un laş. Un profitor. Un oportunist. Un conjuncturist. Vă amintiţi cum acest om „înalt, frumos şi deştept" îşi bătea joc de deputaţii din Opoziţie, cum le închidea microfoanele? Până o să vă amintiţi, vă invit să parcurgem Declaraţia lui Lupu. Citez: „De aproape două luni de zile întreaga societate a R. Moldova se află într-o situaţie dificilă, dureroasă, caracterizată prin speranţe şi dezamăgiri". Ei da?! Doar „de aproape două luni"? Adică, de atunci de când nu i s-a oferit dlui Lupu funcţia de preşedinte? Citez mai departe: „Mă refer la un şir de acţiuni conştiente şi bine gândite în scopul polarizării extreme a clasei politice şi ca urmare a dezbinării societăţii". De ce oare îl deranjează atât de mult polarizarea, adică faptul că moldovenii, în sfârşit, au început să înţeleagă şi să aleagă? Şi încă un citat: „Mă întreb - oare această dezbinare, etichetare cu „comunişti" şi „liberali", „ai noştri" şi „ai voştri" şi „ai lor" şi este interesul naţional? Corespunde voinţei şi opţiunii întregii societăţi?". De când Lupu se întreabă - de când Voronin nu l-a propus la funcţia de preşedinte al RM? După acest „mă întreb", eu nu mă mai întreb nimic.

...În ce, aşadar, constă gestul eroic al lui Lupu?..

Nu-mi face nici-o plăcere să închei cu un citat din Voronin, dar nu pot lipsi cititorul de această plăcere. Fiind întrebat de ce Lupu a părăsit PCRM, bătrânul dictator a replicat: „Întrebarea trebuie formulată un pic altfel: de ce a intrat în partid, care sunt au fost scopurile lui?".

Constantin Tănase