Arcaşii lui Ştefan – ne lipsiţi !

“Arcaşii lui Ştefan” sau Organizaţia Naţională din Basarabia (O.N.B.) “Arcaşii lui Ştefan” a fost o organizaţie antisovietică din Basarabia, judeţul Soroca, înfiinţată în 1945 de către pedagogii Vasile Bătrânac, Victor Solovei, Nicolae Prăjină, Teodosie Guzun, Anton Romaşcan şi studentul Şcolii Pedagogice din Soroca Nichita Brumă. Se ştie că, iniţial, membrii organizaţiei se adunau pentru a pune la cale evadarea peste Prut. Abia mai târziu organizaţia s-a transformat într-o grupare de propagandişti antisovietici, care avea o structură bine definită, un statut, un fond bănesc, un Imn (al cărui autor se presupune că ar fi Vasile Bătrânac şi care a fost găsit de istorici în arhivele A.N.M.S.N.R.M., imn ce se incheia cu următoarele versuri: Pătrunşi de mareţia vremii/Din Bucovina pân-la mare/Jurăm că vom lupta cu toţii,/Arcaşi de-ai lui Ştefan cel mare!) si un Crez (un fel de jurământ pe care îl recita fiecare membru al O.N.B. “Arcaşii lui Ştefan” la admiterea în organizaţie, în semn de credinţă Patriei (României) si poporului român).

În procesul-verbal de constituire a organizaţiei, semnat de Vasile Plopeanu (numele conspirativ al lui Vasile Bătrânac) şi Pimen Oţeleanu (Damaşcan), la data de 1 august 1946, sunt formulate obiectivele formaţiunii, sunt invocate acţiunile de distrugere în masă ale stalinişitlor şi se spune că, dat fiind că “moralul populaţiei este foarte scăzut şi bolşevicii din toate părţile caută să distrugă sâmburele românesc din Basarabia”, se întemeiază o organizaţie “cu scop naţional”, care să “ridice moralul populaţiei prin diferite atacuri împotriva bolşevicilor”. Printre membrii cei mai activi se numărau, pe lângă fondatori, Ion şi Maxim Brumă şi Pricopie Trofim, Vasile Cvasniuc, Vasile Băleanu, Mihail Ursachi, Teodor Colesnic, Vasile Cibotaru ş.a. Se consideră că O.N.B. “Arcaşii lui Ştefan” a fost prima de acest tip din Basarabia, iar la data depistării ei de către autorităţi, în 1947, formaţiunea număra 140 de membri.

Organizaţia folosea simbolurile României regale, semnficând nedorinţa membrilor ei de a accepta regimul sovietic, iar la proces, fiind acuzaţi de “trădare de patrie”, aceştia au mărturisit că nu le place sau că urăsc (Vasile Bătrânac) puterea sovietică şi că “în România era mai bine de trăit”.5 Printre obiectivele organizaţiei figurau: instruirea membrilor noi şi a populaţiei în spirit antisovietic, stocarea de armament, planificarea unor acte de terorism contra lucrătorilor de partid şi sovietici, stablirea legăturii cu organizaţii similare din restul Basarabiei, din Ucraina Apuseană şi din România.

Arestarea lui Vasile Bătrânac şi a lui Vasile Cvasniuc, la 23 martie 1947, şi confiscarea documentelor în care figurau numele mai multor membri ai organizaţiei au pus capăt acestor planuri ale “Arcaşilor”. Pe parcusrul următorului an peste 100 de persoane au fost arestate şi judecate pentru că participaseră, direct sau indirect, la acţiunile O.N.B. “Arcaşii lui Ştefan”. Totuşi, acei membri care au scăpat de arestări au continuat acţiunile antisovietice şi în 1948 şi 1949. În 1953 sunt judecaţi membrii altei organizaţii antisovietice, unii dintre care anterior făcuseră parte din O.N.B. “Arcaşii lui Ştefan”.