Festivalul Românesc de toamnă în Maryland

Romanii din statele americane Virginia si Maryland sunt asteptati duminica, 26 septembrie, intre orele 12:00 si 19:00, la Festivalul Romanesc de toamna care va avea loc la biserica ortodoxa ucraineana din Silver Spring, transmite Romanian Global News, care citeaza biserica ortodoxa romana „Sfanta Cruce" din Alexandria, Virginia.

 Participantii vor avea ocazia de a gusta cateva dintre binecunoscutele preparate culinare romanesti, precum si o gama foarte variata de prajituri traditionale mioritice. Berea si vinurile romanesti aduse din cramele domnesti vor insoti preparate culinare. Invitati speciali ai Festivalului Romanesc vor fi membrii Formatiei "Gheorghe Trambitas" - care va antrena publicul cu un bogat repertoriu de genuri diferite de muzica.

Festivalul Romanesc din zona Washington, DC este organizat in scopul strangerii de fonduri pentru biserica ortodoxa romana „Sfanta Cruce". Mai multe detalii se pot obtine de la Sterian Tuluceanu - project manager, e-mail - tuluceanu@cox.net, cell 703-298-7215. Biserica ortodoxa ucraineana St. Andrew se afla la adresa 15100 New Hampshire Ave, Silver Spring, MD, 20905.

Citește mai departe...

Atentat asupra statalității Republicii Moldova, la Corjova

Procuratura raionului Dubăsari a iniţiat urmărirea penală pe faptul împiedicării exercitării libere a dreptului electoral şi a activităţii secţiei de votare de circumscripţie din Corjova.

Asta după ce ieri dimineața, la sectorul de votare nr. 5/15, amplasat în incinta Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din s. Corjova, circa 30 de miliţieni, conduşi de şeful secţiei de miliţie din Dubăsari, Pestov Nicolae, însoţiţi de aproximativ 300 persoane în civil de diferită vîrstă, printre care şi minori, au blocat intrarea în sectorul electoral.

Potrivit procurorilor, persoanele respective au amplasat tehnică grea pe drumurile de acces spre secţia de votare, inclusiv şi pe perimetrul liceului, blocând totalmente posibilitatea desfăşurării Referendumului în acest sector. S-a constatat că persoanele implicate erau activişti ai regiunii transnistrene preponderent din raioanele Dubăsari, Grigoriopol, şi Rîbniţa, având ca scop destabilizarea situaţiei în această regiune.

Concomitent, printre participanţii activi la aceste acţiuni au mai fost observaţi şi aşa-zisul „ataman al cazacilor”, Iov Alexandru şi şeful M.G.B.- ului Alexandru Lubiaghin.

Astfel, în privinţa acestui grup de persoane procurorii au pornit urmărirea penală în baza art.181 CP – împiedicarea prin exercitarea liberă a dreptului electoral şi a activităţii organelor electorale, săvârşită prin blocarea şi atacarea secţiei de votare şi prin sustragerea urnelor de vot.

Citește mai departe...

Românii din Timoc infiltrați de sârbi

După ce au preluat controlul asupra Consiliului Naţional al Minorităţii Române, autorităţile sârbe pregătesc o nouă lovitură împotriva „vlahilor" de pe Valea Timocului. Belgradul pregăteşte, pentru luna septembrie, interzicerea limbii române în Valea Timocului, pe considerentul că vlahii nu ar fi români.

Noua conducere a Consiliului Naţional al Minorităţii Române/Vlahe din Serbia (CNMRS), formată din socialişti şi democraţi, de orientare antiromânească, intenţionează ca, în septembrie, să anuleze directiva referitoare la limba oficială a timocenilor. Adoptată de fostul consiliu în urmă cu doi ani, această directivă statuează limba română literară drept limba maternă a românilor/vlahilor.

Dacă reuşeşte, demersul va anula strădaniile de ani de zile ale organizaţiilor româneşti din Timoc de a ţine piept politicii de asimilare practicată de statul sârb. În tot acest timp, autorităţile de la Bucureşti, care continuă să susţină Serbia în problema Kosovo, dar şi în demersurile de integrare euro-atlantică, nu fac nimic. În schimb, România are grijă de minorităţile altor state.

Astfel, anul acesta statul român cheltuie de la buget 20 de milioane de euro pentru aproximativ 2,5 mi li oane de etnici ai minorităţilor naţionale din România. În acelaşi timp, autorităţile de la Bucureşti au pre gătit pentru românii care trăiesc în afara graniţelor un buget de doar un mili on de euro, care va mai fi probabil micşorat din cauza crizei.

La umbra lui Milosevic

Alegerile pentru consiliile naţionale ale minorităţilor din Serbia, din iunie 2010, au arătat politica de forţă a Belgradului în ceea ce priveşte comunitatea românească din Valea Timocului.

Alegerile au fost precedate de o campanie agresivă a autorităţilor sârbe împotriva celor care s-au înscris pe listele româneşti, cu anchete în masă şi intimidări ale poliţiei, dar şi cu acuzaţii la adresa României că ar încerca asimilarea vlahilor de pe Valea Timocului. Peste 300 de localnici din Petrovac şi Pojarevac au fost ridicaţi noaptea din casele lor. Aceştia au fost ameninţaţi şi făcuţi trădători pentru „vina" de a se fi înscris pe listele româneşti.

Cei anchetaţi abuziv au primit, ulterior, asistenţă juridică din partea avocaţilor Comitetului pentru Drepturile Omului de la Negotin (Serbia). Toate abuzurile s-au petrecut sub directa supraveghere a autorităţilor de la Belgrad, susţin organizaţiile româneşti din Timoc, care, pe de o parte, clamează dorinţa de integrare în Uniunea Europeană, iar pe de altă parte lansează diversiuni de genul „limba vlahă este diferită de limba română".

Astfel, Ministerul pentru Drepturile Omului de la Belgrad a inventat pentru înscrierea în listele electorale la alegerea noilor consilii naţionale ale minorităţilor, limba „vlahă". Această strategie este asemănătoare cu cea folosită de fostele autorităţi comuniste de la Chişinău, care au inventat „limba moldovenească". „Refrenul" favorit al propagandei sârbe a fost şi de data aceasta aşa-zisa asimilare a vlahilor. „Au răspândit în sate zvonuri că românii vor să facă din Timoc un nou Kosovo", a declarat pentru „Adevărul" Predrag Balasevic, preşedintele Partiei Democrate a Rumânilor din Serbia (PDRS). Potrivit lui Balasevic, politica faţă de români a actualei coaliţii politice ce guvernează Serbia este mai agresivă decât cea a regimului Milosevic.

Control de la Belgrad

Românii din Serbia au fost împărţiţi artificial de autorităţile de la Belgrad în două comunităţi etnice distincte şi organizaţi în Consiliul Naţional al Românilor, cu sediul la Novi Sad - Voivodina (comunitate recunoscută ca fiind românească) şi Consiliul Naţional al Rumânilor-Vlahilor, cu sediul la Negotin - Valea Timocului (comunitate nerecunoscută).

Astfel, autorităţile sârbe au făcut tot posibilul pentru a legitima o minoritate vlahă şi o limbă vlahă, create artificial, pentru a grăbi asimilarea populaţiei româneşti. Dacă nu au reuşit să impună propriile liste la alegeri, democraţii şi socialiştii, partidele care formează coaliţia de guvernământ, au sabotat listele organizaţiilor pro-româneşti.

„Am avut o campanie intensă, am convins oamenii că este bine să se înscrie pe lista noastră pentru a le apăra interesele. Apoi au intrat în joc partidele sârbeşti aflate la putere, care au început să înscrie pe listele noastre membrii lor de partid, inclusiv sârbi. Ce este absurd în lege este că, dacă astăzi te declari român, mâine la fel de bine te poţi declara de altă naţionalitate", a declarat pentru „Adevărul" Predrag Balasevic.

Belgradul a aplicat aceeaşi strategie şi în cazul altor minorităţi. Începând cu rutenii, bulgarii, slovacii, ţiganii, ucrainenii şi terminând cu românii din Voivodina, toţi au acum consilii naţionale conduse de cele două partide de guvernământ - Partidul Socialist şi Partidul Democrat. Statul sârb a eşuat doar în cazul ungurilor şi bosniacilor, minorităţi puternice financiar şi instituţional, cu şcoli, televiziuni şi ziare proprii, dar şi cu sprijin material consistent din partea ţărilor-mamă.

Miza abuzurilor

Obţinerea controlului asupra CNMR a avut o miză importantă pentru autorităţile sârbe. Noul preşedinte al Consiliului Minorităţii Române, socialistul Radisa Dragojevic (primarul oraşului Petrovac na Mlavi, care a coordonat anchetarea etnicilor români), a declarat imediat după aflarea rezultatelor scrutinului, că va anula directiva legată de limba română.

Astfel, obiectivele principale al Consiliului, adică păstrarea finţei naţionale, introducerea limbii române în şcoli şi promovarea mass-mediei cu specific românesc vor fi abandonate de noua conducere a CNMR, de orientare declarat antiromânească.

În plus, reuşind să preia controlul politic asupra minorităţilor, partidele sârbeşti de la guvernare vor să-şi asigure şi controlul alegerilor viitoare din Serbia, susţine Predrag Balasevic. Programate pentru 2012, alegerile parlamentare ar putea avea loc mai devreme, în primăvara anului viitor. Consiliile naţionale ale minorităţilor vor avea rolul de a atrage voturile etnicilor români, bulgari, ruteni, slovaci sau ucraineni.

Fără nicio strategie, Bucureştiul rămâne doar cu speranţa

În timp ce autorităţile sârbe îi discriminează pe românii din Timoc, autorităţile de la Bucureşti rămân cu speranţa. Speranţa ca lucrurile să se rezolve de la sine, fără ca România să uzeze de pârghile avute la dispoziţie, pentru a obliga statul sârb să înceteze aubuzurile.

„Poziţia noastră este foarte clară. Sperăm ca noua majoritate creată în cadrul Consiliului Naţional Valah să nu anuleze directiva legată de limba română, decizie care nu ar reuşi decât să dezbine şi mai mult comunitatea. Noi sperăm ca acest lucru să nu se întâmple şi nu cred că este în momentul de faţă pe agenda consiliului, deşi există temeri în rândul comunităţii. Este în dezavantajul comunităţii, cel puţin acesta a fost mesajul nostru către consiliu", a declarat Eugen Tomac, secretar de stat la Departamentul Românii de Pretutindeni (DRP), din cadrul Ministerului de Externe.

Eugen Tomac nu a fost în măsură să explice care sunt măsurile concrete pe care ar trebui să le ia România pentru a contracara campania antiromânească din Timoc, în spatele căreia stau autorităţile de la Belgrad.

Au pierdut o bătălie, dar nu şi războiul

În privinţa înfiinţării unor instituţii de învăţământ private finanţate de statul român, în condiţiile în care autorităţile sârbe refuză să introducă limba română în şcoli, Eugen Tomac susţine că nu ar fi soluţia cea mai bună în momentul de faţă. Asta pentru că românii din Serbia, spune Tomac, ar trebui să se bucure de acelaşi drepturi de care se bucură etnicii sârbi în România. „Eu nu cunosc cazuri în care etnicii sârbi de la noi să fi înfiinţat instituţii de învăţământ private", a mai spus Tomac.

După eşecul suferit la alegerile pentru CNMRS, comunitatea românească din Valea Timocului se regrupează. Pentru a contracara politica antiromânească a Consiliului, instituţia care, potrivit legislaţiei sârbe, are rolul de a reprezinta minoritatea română în faţa autorităţilor, vor pune bazele unei structuri paralele.

Din aceasta vor face parte doar organizaţiile proromâneşti, care reprezintă cu adevărat interesele etnicilor români din Timoc, precum Ariadnae Filum, Asociaţia pentru Cultura Românilor de la Malainica, Iniţiativa Culturală Românească de la Petrovac etc. Viitoarea organizaţie va veni cu un nou program, care va cuprinde strategia de combatere a politicii anti-româneşti din zona Timocului şi pentru ridicarea conştiinţei naţionale, păstrarea limbii şi a culturii.

Centru cultural românesc la Malainiţa

Deşi nu s-a implicat direct în alegerile pentru Consiliul Naţional al Minorităţii Române, preotul bisericii româneşti de la Malainiţa, Bojan Aleksandrovic, este hărţuit în continuare.

Autorităţile administrative ale oraşului Negotin şi reprezentanţii Episcopiei Timocului fac eforturi disperate să împiedice ridicarea, la Malainiţa, a unui centru cultural românesc, a cărui construcţie a demarat în toamna lui 2009. „Inspecţia în construcţii vine periodic ca să verifice lucrarea, la sesizările Episcopului sârb Justin. Ultima oară când au venit, au intrat pe proprietatea mea fără să mă anunţe, aşa că le-am spus să plece imediat", a declarat preotul Bojan Aleksandrovic. Ridicată la nivel de fundaţie, construcţia a fost oprită din lipsă de fonduri.

Din cauza crizei, DRP a anunţat că, anul acesta, nu va mai aloca niciun ban pentru acest proiect. Pentru a contracara influenţa preotului Bojan Aleksandrovic în comunitate, Biserica Sârbă urgentează construcţia unui lăcaş de cult la Malainiţa. Acesta va fi ridicat la 4 km de biserica românească. Pentru ridicarea ei, statul sârb a alocat circa 80.000 euro (Ministerul pentru Investiţii), iar Primăria Malainiţa a dat locul în concesiune pe 99 ani. „Banii nu le ajung, iar episcopul i-a îndemnat pe săteni să facă donaţii, dar oamenii nu au dat niciun dinar", a mai spus preotul.

Statul român, darnic cu minorităţile

Cei aproximativ 300.000 de români care trăiesc în Serbia au fost finanţaţi de la Belgrad, anul acesta, prin consiliile minorităţilor, cu 60.000 de euro. Darnic, statul român a cheltuit pentru cei 22.000 de etnici sârbi din România 700.000 de euro.

Suma pe care o primesc minorităţile din România, în 2010, este de aproximativ 20 de milioane de euro, numai minorităţii maghiare fiindu-i alocate aproximativ 4 milioane de euro. De asemenea, minoritatea bulgară, care numără doar 8.000 de membri, primeşte de la statul român circa 600.000 de euro, ucrainenilor, care sunt 61.000, le-a fost alocată o sumă de peste un milion de euro. În acelaşi timp, statul român a pre gătit pentru românii care trăiesc în afara graniţelor un buget de doar un mili on de euro.

"Ce este absurd în lege este că, dacă astăzi te declari român, mâine la fel de bine te poţi declara de altă naţionalitate."

Predrag Balasevic preşedintele Partiei Democrate a Rumânilor din Serbia
Raul Pietraru

Citește mai departe...

Voi aţi primit o victorie în 29 iulie, care nici măcar nu a fost a voastră

Foto: hotnews.md

Rezultatul Referendumului constituţional din 5 septembrie avea din start 3 scenarii, susţine analistul politic Anatol Ţăranu, în cadrul unei emisiuni speciale la Jurnal TV. Conform ultimelor date, se pare că va avea loc cel de-al treilea scenariu. Acesta, potrivit lui Ţăranu, înseamnă că "Referendumul nu este validat, criza constituţională nu a fost rezolvată, iar în alegerile anticipate comuniştii au un avantaj". 

"Şi de ce s-a întâmplat aşa? Parcă totul era bine", se întreabă Ţăranu, menţionând că mulţi comentatori politici au atenţionat că nu va fi chiar atât de uşor. În acest context, analistul a catalogat atitudinea clasei politice drept una "mai mult decât uşuratică".

În scenariul optimist expus de către Anatol Ţăranu, Referendumul ar fi fost validat cu o pondere de peste 50% de alegători, un câştig de cauză pentru partidele democratice, care ar fi mers în alegeri anticipate cu capul sus. Scenariul al doilea ar fi însemnat o validare a Referendumului la limită, niciun partid nu ar fi obţinut un succes remarcabil, iar în alegerile anticipate partidele democratice nu ar fi avut niciun avantaj, potrivit analistului politic Ţăranu.

Acesta consideră că rezultatul Referendumului, care se pare că are loc după al treilea scenariu, este de fapt rezultatul unei atitudini uşuratice din partea clasei politice. "Ce aţi făcut în acest timp? Voi aţi primit o victorie în 29 iulie, care nici măcar nu a fost a voastră, ci a băieţilor care au ieşit în stradă", spune Anatol Ţăranu făcând referinţă la partidele democratice.

"Nu ştiu de ce au avut această atitudine şi de ce au fost atât de siguri de succesul Referendumului. În politică contează rezultatele", a menţionat Anatol Ţăranu.

Sursa: Jurnal TV

Citește mai departe...

Consiliul Europei va exclude din actele oficiale cuvintele “mama “ şi “tata”

Consiliul Europei planuieşte să excludă din actele oficiale cuvintele “mama” şi “tata”. După părerea membrilor Consiliului Europei aceste cuvinte “poartă un caracter discriminatoriu ce înjosesc femeile” scrie ziarul german Die Welt.

În rezoluţia adunării parlamentare a Consiliului europei se spune că modelul de gospodină este o viziune tradiţională care îi este impusă femeii şi acest fapt împiedică procesul de instituire a egalităţii totale intre indivizii societaţii.

Propunerea de a elimina cuvintele “mama” şi “tata” a fost înaintată iniţial de către Doris Stump, reprezentanta Partidului Socialist din Elveţia. Ziarul german Bild citează din adresarea ei către membrii Consiliului Europei :” Femeile să nu fie înfăţişate ca fiinţe pasive şi de categoria a doua, mame si obiecte sexuale”

Elveţia în cazul dat este un exemplu în folosirea unui “lexic politic corect” . Funcţionarii acestui stat evită cuvintele “mama” şi “tata “ înlocuindu-le cu “unul din părinţi” sau mai rar ”părintele”.

De luat aminte că acest nou atac asupra familiei şi valorilor tradiţionale organizat de către apologeţii fundamentalismului democratic , are loc pe fonul impunerii sodomiei în toate sferele vieţii Occidentului democratic.

Sodomiţii primesc dreptul de a adopta copii, transformandu-i în semenii lor. Ei nu numai că devin miniştri şi preşedinţi, dar îşi dec lară deschis şi îşi manifestă în public perversiunile lor sexuale şi prin intermediul legislaţiei impun peste tot sodomia sub masca toleranţei, democraţiei şi respectării drepturilor omului.

În paralel, dreptul la o familie normală, omenească şi relaţiile omeneşti fireşti treptat devin niste “relicve ale trecutului întunecat”.

Este timpul ca toţi românii aflaţi sub ocupaţia Imperiului European să înceapă lupta de eliberare naţională ! în toate timpurile neamul nostru a fost la răscrucea imperiilor . Şi de această dată o să avem un rol important de jucat în istorie . Noi vom fi avangarda care va distruge temniţa popoarelor.

Aşa cum Dacia a fost ultimul teritoriu cucerit si primul teritoriu cedat de către Imperiul Roman, tot aşa pământurile românilor vor fi ultimile teritorii acaparate şi primele care se vor elibera de Imperiul European .

Românii au datoria să intre şi să învingă în războiul sfânt contra ocupaţiei păgâne occidentale !!!

Ion Tcaci

Citește mai departe...

De ce au fost arse dosarele KGB-ului din Basarabia

După 1990, SIS-ul a distrus peste 15 mii de dosare şi tot atâtea cartoteci, sau cum R. Moldova a rămas fără turnători şi disidenţi.

Semnarea, la 9 septembrie 1991, de către preşedintele Mircea Snegur a Decretului privind desfiinţarea Comitetului Securităţii de Stat (KGB) al RSSM şi formarea Ministerului Securităţii Naţionale (MSN) al RM a însemnat nu doar trecerea monstruosului organ al poliţiei politice sovietice din subordonarea centrului imperial în cel a noului stat independent, format la 27 august acelaşi an, dar şi naţionalizarea lui. Nu vom analiza oportunitatea existenţei acestei instituţii pentru noul stat (ştiu că nu toate ţările au, de exemplu, Minister al Finanţelor sau al Culturii, dar nu prea sunt state ce nu au instituţii cu misiuni de securitate), întrucât atunci, dar şi acum, departamentul ce asigură securitatea statului a fost şi este conceput drept unul eminamente aservit orânduirii politice, şi asta nu doar la noi.

Din păcate, în aceşti 19 ani de independenţă a RM, „instituţia de pe al cărei acoperiş se vedea Siberia”, aşa cum era numit odinioară KGB-ul, a aplicat unele practici vicioase, moştenite de la vechiul sistem (după debarcarea comuniştilor de la guvernare exemplele curg gârlă). Să sperăm că totul a rămas în trecut. Ceea ce ne interesează este istoria acestei instituţii prin prisma arhivelor. Adică ce fond de documente a adus fostul KGB, apoi MSN, dar şi actualul Serviciu de Informaţii şi Securitate în patrimoniul naţional istoric al RM? Şi cum sunt păstrate acestea?

Aşadar, sesizând instabilitatea politică din perioada finală a perestroikăi gorbacioviste, la ordinul Moscovei, toate filialele raionale ale KGB din RSSM au predat, în anii 1990-1991, la sediul central din Chişinău, arhiva şi documentele. Cităm după o recipisă-model semnată de părţi: „Act. (urmează data şi anul), or. Chişinău. Subsemnaţii, şeful (denumirea raionului) secţiei raionale a KGB al RSSM şi (urmează numele şi prenumele) colaboratorul secţiei 10 a KGB al RSSM (urmează numele), am redactat prezentul act prin care se certifică faptul că primul a transmis, iar al doilea a recepţionat pentru păstrare temporară (urmează numărul) de saci, sigilaţi cu ştampila nr. (urmează nr. ştampilei şi semnăturile)”.

Documentele, adică sacii, au început a fi aduşi la Chişinău în luna februarie 1990. Primii care au predat „marfa”, la 2 februarie 1990, au fost cei de la secţiile raionale Călăraşi şi Făleşti - câte un sac, Edineţ, Răşcani şi Căuşani - doi saci, Cotovsc, Nisporeni şi Râbniţa - câte trei saci. Unele secţii, având în vedere „munca” depusă - dar, credem noi, şi întinderea teritorială, inclusiv amplasarea raionului la graniţă, cu punct de trecere de frontieră -, au predat mai mulţi saci. De exemplu, secţia orăşenească Bălţi a adus 11 saci, Bender - zece, Slobozia - cinci etc. Au executat ordinul şi departamentele din cadrul aparatului central: secţia II a depus 14 saci, secţia IV - nouă, secţia VI - 21, secţia orăşenească Chişinău - şapte saci etc. În funcţie de graficul stabilit, până la 2 iulie 1990, s-au depozitat în total 158 de saci.

O primă neregulă este că documentele/sacii au fost transmise nu secţiei arhive, aşa cum era normal, ci secţiei a 10-a a KGB, tocmai cea care se ocupa de disidenţă şi mişcările antisovietice. Din acest moment, încep lucruri necurate. Nici nu a apucat să se usuce bine cerneala de pe recipise şi de pe ştampila de pe saci, că îndată vine un ordin de la Moscova. La 6 septembrie 1990 şeful KGB-ului URSS de atunci, Nikolai Kriucikov, semnează ordinul secret nr. 00111 „Cu privire la perfecţionarea cadrului normativ de evidenţă şi păstrare a documentelor despre informatorii şi agenţii organelor de securitate”. Sub paravanul acestei denumiri academice se ascundea un mare şiretlic şi fărădelege. Căci, potrivit ordinului, trebuiau nimicite dosarele privind informatorii, dosarele proprietarilor apartamentelor de conspiraţie, dosarele persoanelor în care KGB a pierdut încrederea, inclusiv fişierele celor vizaţi în ordin. În acest mod, cu mai puţin de un an până la puci (19 august 1991), Securitatea îşi proteja turnătorii, informatorii şi gazdele lor… Precizăm că, deşi eram încă în URSS, la 23 iunie 1990 fusese adoptată Declaraţia de Suveranitate a RSS Moldova, care prevedea că „Legile şi alte acte normative ale URSS sunt valabile doar după ratificarea acestora de către Sovietul Suprem al republicii”.

Primul foc este aprins la 9 octombrie 1990, într-o sobă special construită şi amplasată în curtea interioară a KGB-ului moldovenesc (procesul-verbal e redactat la 5 octombrie şi face trimitere directă la ordinul din 6 septembrie, arderea fiind aprobată de Dumitru Muntean, general-maior, locţiitorul preşedintelui KGB-ului moldovenesc). În acea zi au fost arse dosarele a 4613 informatori şi turnători. Alte 11 procese-verbale sunt redactate până la finele lunii decembrie. „Lovitura” cea mare a fost dată pe 30 decembrie 1990, când au fost „aprobate” şi arse 4931 de dosare. De data acesta, au fost nimicite şi dosarele proprietarilor apartamentelor de conspiraţie. Pentru a încheia operaţia cu succes, la 31 decembrie 1990 sunt distruse încă 230 de dosare. În total, în mai puţin de trei luni, au fost arse 10.004 dosare.

Graficul şi cantitatea de volume distruse/arse de către KGB al RSSM în 1990

Tot în acea toamnă, prin excluderea din Codul Penal a pedepsei penale pentru „agitaţie şi propagandă antisovietică”, acelaşi Kriucikov semnează un alt ordin, cu nr. 00150 din 24 noiembrie 1990, care obliga comitetele republicane ale KGB să distrugă dosarele de urmărire, supraveghere, intimidare a persoanelor pentru agitaţie şi propagandă antisovietică. Nici acest ordin nu a fost neglijat. După o muncă riguroasă de selectare a dosarelor, începând cu 6 ianuarie 1991 şi până la 18 iunie acelaşi an, au fost arse 3111 dosare ale persoanelor care au fost urmărite, supravegheate, şantajate de KGB etc. pentru agitaţie şi propagandă antisovietică, dar şi 13.538 de fişiere ale acestora. Ultimele 241 de cartoteci sunt arse în decembrie 1991. În total, în 1991 au fost arse 3111 dosare şi 14.377 de cartoteci.

Deşi a fost naţionalizat la 9 septembrie 1991, Ministerul moldovean al Securităţii continua să execute ordinele de la Moscova, aşa încât distrugerile nu s-au oprit aici. Astfel, în 1992, prin nouă procese-verbale, au fost arse alte 1956 de dosare ce conţineau informaţii foarte preţioase despre rezistenţa anticomunistă în RSSM. N-au fost cruţate de distrugere nici 16 filme documentare. Lichidările continuă şi în anii următori, aşa încât, fără niciun temei, în 1993 au fost arse alte 436 de dosare. Aceasta s-a întâmplat în pofida faptului că, la 27 august 1991, a fost adoptată Declaraţia de Independenţă care stabilea: „Pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova”. Tot din data de 27 august 1991, bunurile (citiţi dosarele din arhive) aflate pe teritoriul RM deveneau proprietate a statului.

Cu totul grav este că distrugerile s-au extins asupra unor dosare care în niciun caz nu trebuiau atinse. Este vorba de dosarele persoanelor supuse represiunilor politice. Astfel, prin procesul-verbal nr. A/326 din 5 iulie 1995 şi A/305 din 17 iunie 1996, Ministerul Securităţii Naţionale a distrus 478, respectiv, 35 de dosare. Deşi aceste persoane fuseseră anterior reabilitate, astăzi, dacă cineva din cele 513 persoane ori rudele lor vor solicita informaţii, SIS va răspunde că acestea nu mai există. Astfel, nu a fost de ajuns că au fost duşi în Siberia, iată că nici dosarul nu li s-a păstrat… Ultimele cazuri de distrugere a dosarelor a avut loc în anul 2007- cinci la număr. În total, din 1990 şi până în zilele noastre, KGB, MSN şi SIS au distrus cel puţin 15.589 de dosare şi 14.377 de cartoteci, inclusiv 16 filme cu 53 de episoade.

P.S. Dl preşedinte interimar Mihai Ghimpu, la sesizarea noastră, a cerut Procuraturii Generale verificarea faptelor şi comunicarea rezultatelor investigaţiilor. Noi am depus toate probele la Procuratură…

Mihai Taşcă,

dr. în drept, secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din RM

Citește mai departe...

Moldova a învins Finlanda cu 2-0

Victorie istorică pentru Moldova! Naţionala lui Balint a învins pe teren propriu Finlanda cu 2-0, în meciul de debut din preliminariile EURO 2012.

Alexandru Suvorov a marcat primul gol al tricolorilor în minutul 69 după ce a executat impecabil o lovitură liberă de la 20 de metri. Peste cinci minute, Anatolie Doroş a adus tribunele în delir, după ce a marcat cel de-al doilea gol în poarta finlandezilor, cu un şut puternic de la mare distanţă.

Aceasta este prima victorie din istorie a naţionalei Moldovei în meciurile cu Finlanda.

Citește mai departe...

Fii liber, găsește-ți șira spinării și învață să spui NU

Conducătorul formaţiei „Phoenix”, Nicu Covaci, îşi doreşte să vină în R. Moldova fără paşaport

Stimate dle Nicu Covaci, am dori să aflăm mai multe despre rădăcina Dvs. basarabeană.

Maică-mea este născută în Basarabia. Numele ei de domnişoară e Tamara Stoian. Fratele ei, Gheorghe Stoian, a plecat de tânăr în România, a făcut şcoală acolo şi a ajuns un actor cunoscut. La un moment dat, a luat-o şi pe soră-sa în România, la Timişoara, în perioada interbelică. Ea a devenit croitoreasă. S-a măritat cu Grigore Covaci, tatăl meu. El a fost arestat, ca legionar, şi a făcut zece ani la Canal. Unchiul meu, Gheorghe Stoian, mi-a ţinut loc de tată, m-a învăţat să scriu şi să citesc. Eu am început să citesc la trei ani, iar în clasa întâia m-au dat la şcoala germană. De muzică m-am apropiat devreme, fiindcă maică-mea avea o clientă care preda pianul, aşa că pe la nouă ani am început să cânt la pian. Apoi am descoperit chitara, în parc. Noi locuiam pe malul Begăi şi văzusem în parc un tânăr care cânta la chitară, în jurul lui erau mai multe fete, mă tot uitam la ei şi cântam şi eu la muzicuţă. Atunci mama mi-a luat o chitară şi am început să învăţ, cu profesor, deci am avut o bază bună.

– Ce amintiri din copilărie ale Dvs. sunt legate de Basarabia?

Ţin minte că pe când aveam vreo zece ani, mama m-a adus în satul ei natal, Pripiceni-Răzeşi (actualul raion Rezina – n.a.), aflat undeva între dealuri, iar eu, la ora aia, eram un mare trăgător cu arcul. Am omorât vreo jumătate din iepurii pe care îi creşteau rudele mamei şi am mâncat o bătaie… Aveam un arc cu săgeţi, aveam şi praştie, eram foarte pasionat de armele mele.

– Încă de pe atunci aţi simţit că aveţi sânge de haiduc?

Presupun. Altfel nu se explică păţania aceea cu iepurii. Dar satul era frumos, avea multe vii, mâncam struguri direct din vie. Am simţit acolo o căldură sufletească din partea oamenilor, aş vrea să merg în vizită, să revăd satul, rudele care au mai rămas prin părţile acelea. În 1997, la un concert de-al nostru la Chişinău, am observat în culise nişte doamne mai în vârstă, plângeau, se trăgeau de păr, nu înţelegeam ce se întâmplă. Când m-am apropiat de ele, mi-au zis plângând: „Nicu, noi suntem verişoarele tale!”.

Cum a apărut formaţia „Phoenix”?

Am fondat formaţia prin 1962, la începuturi se numea „Sfinţii”, cu toate că noi eram nişte diavoli, nişte răi. Aveam mult succes şi pentru că devenisem prea populari, ne-au obligat să ne schimbăm numele, deoarece „Sfinţii” le părea că ar sugera ceva mistic. Atunci am reuşit să-i păcălim: ne-am schimbat numele, dar am rămas aceiaşi, am renăscut din cenuşă. Astfel, în 1964 a apărut „Phoenix”.

– Când aţi descoperit folclorul, stratul arhaic al culturii româneşti?

Iniţial, noi eram influenţaţi de muzica modernă, occidentală, ascultam Beatles, Rolling Stones, Kinks, Byrds, Monkees sau Animals, eram fascinaţi de aceste trupe. Dar prin 1970 Ceauşescu s-a întors din Coreea cu nişte idei noi, cerându-le artiştilor: „Toată arta din România să se bazeze pe folclor!”. El credea că „cine-i mândru pe tractor / cu Ceauşescu conducător”, este folclor. Atunci ne-am zis: „Vrei folclor? Îţi dăm noi folclor!” În anul acela, pe tot litoralul românesc nu mai era muzică, toţi stăteau îngheţaţi, nu îndrăzneu să cânte. Noi ne-am retras o vreme şi am găsit, din fericire, în arhivele casei de discuri „Electrecord” nişte înregistrări străvechi, făcute pe aşa-numitul cilindru de ceară al lui Edison. Erau nişte melodii arhaice tulburătoare. Ni se ridica părul în cap, ni se făcea pielea de gâscă atunci când le ascultam, ne uitam unul la altul şi nu ne venea să credem. Am creat atunci compoziţii noi şi a ieşit bine. Aveam un atu contra celor de sus. Plasam în piesele noastre tot felul de şopârliţe şi metafore, dar oficial nu mai puteau să se atingă de noi. Pe de altă parte, se câştigau atâţia bani cu noi, cum nu vă puteţi imagina. Adunam stadioane întregi de spectatori, iar pentru un stadion încasam vreo 500.000 de lei. Nouă ne reveneau 10 la sută, adică 10.000 de lei de persoană. Pe atunci, un salariu abia ajungea la 2.000, iar noi câştigam 10.000 de lei în două ore! Pe vremea aceea, noi chiar aveam bani, azi nu.

– De câte ori trupa „Phoenix” a fost interzisă?

De mai multe ori, ultima dată în 1974, definitiv. Ministerul Culturii a emis atunci circulare în ţară să nu mai colaboreze nimeni cu „Phoenix”, nici cel mai mic cătun. Piesele noastre deveniseră incomode pentru putere, în ele oamenii simţeau o chemare spre libertate, demnitate, revoltă. Cântecele noastre te chemau să spui „Nu!”. Şi astăzi îndemnul nostru este: „Nu accepta răul! Găseşte-ţi şira spinării şi învaţă să spui „Nu!”

– E mai greu să spui „Nu!” decât „Da!”?

Sigur, e mult mai greu. Mai ales pentru noi, românii. Filosofia asta mioritică ştiţi cum e? Suntem ca firele de iarbă care se apleacă după cum bate vântul. Eu şi azi continui să spun „Nu!”, şi lumea iarăşi mă ia de nebun. Am avut mari probleme cu comuniştii, am şi mai mari probleme cu capitaliştii. Încă nu s-a găsit sistemul acela ideal, în paradis încă nu am ajuns. Important e să nu ne resemnăm, să nu ne mulţumim cu ceea ce este, să căutăm mai departe, să luptăm mai departe.

După plecarea din România, aţi trăit în Germania, apoi v-aţi stabilit în Spania. De ce aţi ales Spania?

Pentru că e tot o ţară latină, dar cu oameni mai demni decât în România. În Spania, până şi un cerşetor e altfel decât un cerşetor român: dacă îi arunci nişte pesetos, el parcă îţi face o favoare că-i ia. Iar noi găsim o mulţime de motive pentru a fi umili – că ne-au călcat turcii şi ne-au călcat hunii şi tătarii. Păi v-au călcat fiindcă aţi umblat în patru labe. Ia staţi drepţi să vedeţi!

Care a fost cel mai recent concert al formaţiei „Phoenix” în România?

Acum cinci zile, am avut un concert extraordinar la un festival internaţional din Târgu-Mureş. Ne bucurăm că am ajuns acum şi la Chişinău, la iniţiativa Institutului Cultural Român din Bucureşti. Sperăm ca de-acum încolo să venim încoace mai des.
Cum v-a părut Chişinăul la 1 septembrie 2010 (ziua când „Phoenix” a susţinut un concert în scuarul Teatrului de Operă şi Balet).
Am senzaţia că se întâmplă ceva aici, există o stare de euforie în aer, e mai multă lumină, mai multă vervă, sper să se schimbe lucrurile spre bine.

Aveţi nişte cuvinte speciale pentru basarabeni?

Îmi doresc să vin încoace fără paşaport.

– Mulţumesc pentru interviu şi vă mai aşteptăm!

Interviu realizat de Irina Nechit

ziar.jurnal.md

Citește mai departe...