De la 1 septembrie, elevii vor începe săptămâna de studii cu intonarea imnului Republicii Moldova

29 august 2013


Fiecare zi de luni va începe în şcolile din Moldova cu intonarea imnului de stat. Totodată, autorii manualelor şcolare vor trebui să includă în cărţi şi textul imnului. O iniţiativă legislativă în acest sens va fi supusă dezbaterilor astăzi la Guvern, scrie publika.md.

Scopul modificărilor la Legea cu privire la Imnul de Stat este de a educa respect faţă de simbolurile statului.

Imnul Republicii Moldova este "Limba Noastră", scris de poetul Alexei Mateevici, iar muzica de Alexandru Cristea. Acesta a devenit imn de stat în anul 1994.

Estonia luptă cu rusificarea populației și interzice nume de familie rusești

20 august 2013


Guvernul Estoniei a actualizat lista cu numele de familie care nu pot fi folosite fără o permisiune specială. Pe ea se află cele mai răspândite nume de familie ruseşti.
Această practică există în ţară de câţiva ani. Lista numelor de familie se actualizează permanent şi de fiecare dată stârneşte nedumerire în rândul populaţiei şi militanţilor pentru drepturile omului. Potrivit acestora, este vorba despre un amestec în viaţa privată a cetăţeanului.
În Estonia, la ora actuală, aproximativ şapte mii de persoane au numele de familie „Ivanov”, după care urmează „Petrov”, „Sidorov”, „Alekseev” şi „Dmitriev”. Conform legilor locale, dacă 500 de persoane poartă un anumit nume de familie, a 501-a persoană nu mai are voie să-l poarte fără o aprobare specială. Pentru început, o comisie specială va încerca să elucideze care sunt motivele pentru care vrei să te pierzi printre sute de oameni cu acelaşi nume. Oare nu este vorba de rea credinţă?
După părerea militantului pentru drepturile omului Aleksei Semionov, această practică este un amestec direct în viaţa privată, iar declaraţia autorităţilor că această restricţie îi ajută pe poliţişti în activitatea lor nu are niciun fel de temeiuri.
„Înlesnirea muncii poliţiei nu poate fi în niciun caz un argument pentru limitarea drepturilor omului. Mai mult, în momentul de faţă, această restricţie este absurdă, deoarece omul nu este identificat după numele de familie, ci după codul numeric personal. De aceea, chiar şi din punct de vedere al statisticii poliţiei, această restricţie nu are niciun sens. Putem afirma cu certitudine că, în acest caz, drepturile omului în Estonia sunt încălcate în mod neîntemeiat şi trebuie să se anuleze această măsură”.
Restricţiile în alegerea numelor de familie nu se aplică în cazul celor care se căsătoresc. Aici miniştrii cu iniţiativele lor stranii nu au nicio putere.
Această practică stârneşte semne de întrebare şi uimire în rândul locuitorilor ţării. „Sunt foarte uimit de această ştire şi aud pentru prima dată de această listă ciudată. Cred că este o idee absurdă”, spune un localnic. Altul adaugă: „Eu nu am de gând să-mi schimb numele de familie, pentru că sunt mulţumit de al meu. Însă această situaţie aduce a anecdotă. Ai impresia că oamenii n-au ce face şi inventează probleme imaginare”.
Restricţiile au în vedere nu doar cele mai răspândite nume de familie. Din 2010, cetăţenii estonieni nu pot să-şi aleagă nici nume de familie rare. Iar dacă cineva vrea să aibă acelaşi nume ca un cunoscut actor, scriitor, politician sau pictor, atunci trebuie să prezinte documente, care să ateste gradul de rubedenie. 
sursa: Vocea Rusiei

Tot mai mulţi copii, vorbitori de limbă rusă, merg la grădiniţele cu predare în română

9 august 2013



Tot mai mulţi copii vorbitori de limbă rusă frecventează grădiniţele cu predare în limba română. O spun directorii mai multor instituţii preşcolare din Capitală. Potrivit lor, micuţii depăşesc barierele de comunicare prin jocuri.

Nepoata lui Alexandr Başlakov are doar doi ani. Deşi abia învaţă să vorbească, familia a decis că micuţa trebuie să ştie atât limba rusă, cât şi româna.

"Deşi locuim de mult timp în Republica Moldova, din păcate, nu cunoaştem limba română. Copiii noştri trebuie să vorbească în română. Noi convieţuim cu acest popor şi trebuie să respectăm limba şi tradiţiie lui. Cel mai bine e să înveţi în copilărie", a declarat Alexandru Başlacov.

De aceeaşi părere sunt şi specialiştii în educaţie. Potrivit lor, datorită noilor metode de predare, copiii învaţă mai uşor o limbă străină.

"În toate grupele sunt câte patru-cinci copii, care vorbesc deja română, cântă în limba română. Părinţii sunt foarte bucuroşi. De aceea, cei mai mulţi dintre părinţi îşi aduc copii în grupele române. Ei doresc ca micuţii să cunoască limba română când vor absolvi grădiniţă", amenţionat Valentina Gâscă, directoarea unei grădiniţe.

Unii micuţi, care deşi frecventează grădiniţa de doar câteva luni, au început deja să vorbească în limba română.

"Pot să spun în română: Bună ziua! La revedere! Bună seară! Bună dimineaţă!", a spus o fetiţă.

Datele recensământului populaţiei din 2004 arată că peste 11 la sută dintre locuitorii Moldovei au declarat că limba rusă este limba lor maternă.

28 miliarde de dolari - valoarea pagubei produse de către sovietici în Basarabia

5 august 2013


Valoarea minimă a pagubei produse de către sovietici în Moldova, în urma exterminărilor şi deportărilor este de $28 mlrd, dintre care $5,9 mlrd. sînt pierderi survenite în urma exterminării a 54 mii de basarabeni pe prima linie a frontului sovieto-german, $6,2 mlrd. pierderi provocate de deportarea şi represarea a 72,5 mii basarabeni, iar $15,7 mlrd. valoarea pagubei produse prin exterminarea a 173,7 mii persoane în timpul foametei din 1946-1947.

Toate aceste date au fost prezentate în urmă cu câțiva ani de către membrul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist, doctorul în istorie, Veaceslav Stăvilă, care spune că informaţiile prezentate constituie rodul activităţii sale în ultimii trei ani în arhivele Republicii Moldova, scrie timpul.md

Istoricul susţine că înainte de a calcula cifra respectivă a consultat experienţa Ţărilor Baltice la acest capitol – Lituania a estimat pierderile produse în urma exterminărilor şi deportărilor la $20 mlrd, iar Letonia la $18 mlrd.

„Una din metodologiile de calcul folosite în Ţările Baltice a fost utilizată şi în cazul nostru. La baza acestei metodologii de calcul au stat cîteva componente importante printre care vîrsta medie a victimelor deportate şi exterminate, venitul mediu pe cap de locuitor în anul 1938 ($76), rata inflaţiei dolarului în perioada deportărilor, rata medie de viaţă în anul 1937 (47 de ani). Folosind toate aceste componente şi avînd cifra persoanelor deportate şi exterminate (301 mii) am ajuns la cifra de $28 mlrd. Valoarea minimă a pierderilor în cazul unei persoane este de $92,4 mii”, a spus Stăvilă.

Întrebat de jurnalişti dacă este posibilă recuperarea acestor pagube, el a precizat că totul depinde de voinţa politică a autorităţilor Republicii Moldova.

„Misiunea mea a fost să aduc la cunoştinţa opiniei publice şi a autorităţilor ţării aceste cifre. În Ţările Blatice, de exemplu, în 1992 a fost creată o Comisie împuternicită să negocieze suma acestor despăgubiri cu Federația Rusă, care este moştenitoarea de drept a URSS”, a spus istoricul, care este de părere că atunci cînd societatea va conştientiza că toate pagubele trebuie recuperate, doar atunci crime de genul deportărilor şi extreminărilor nu vor mai avea loc.

În opinia lui Stăvilă, recunoaşterea din partea Federației Ruse a acestor datorii ar însemna deja un lucru extrem de important.

Potrivit calculelor efectuate de el, suma de $28 mlrd, ar fi de ajuns de a construi de la zero toate drumurile naţionale şi locale în opt benzi sau pentru a cumpăra gaz din Rusia pentru următorii 85 de ani.

Pantelimon Halippa: NEÎNFRICAT PENTRU BASARABIA

1 august 2013
“Fie ca erau din vechiul regat, fie ca erau din Basarabia, dar isi schimbase infatisarea, denumindu-se liberali, averescani sau iorghisti sau chiar socialisti si poporanisti”, politicienii aveau acelasi comportament, fiindca “pasiunile politice coboara pe toti oamenii la fel”, astfel explica Halippa umilinta pe care a trait-o in primavara anului 1925 la Zgurita, judetul Soroca, cand a fost arestat sub pretextul ca, in calitate de deputat, organizeaza intalniri cu oamenii din circumscriptia sa in timpul starii de asediu («Demnitar in Romania Mare»).

Pan. Halippa, ca parlamentar sau ministru, nu a incetat sa lupte pentru prosperitatea economica, sociala sau culturala a Basarabiei sale mult iubitoare, demascand faradelegile, coruptia si abuzurile, aparand mai ales taranimea.

Iata de ce discursurile electorale ale luptatorului, in care acesta critica abuzurile, nedreptatile si ilegalitatile comise in timpul guvernarii liberale sau averescane, apareau in unele reviste si ziare din RSSM si, mai recent, in manualul de «istorie integrata» al lui Sergiu Nazaria.

Cand a fost informat de cliseele propagandei comuniste, «Pan Halippa afirma ca ii pare bine ca editiile periodice din Chisinau ii publica discursurile, astfel conturandu-se si mai bine – in ochii opiniei publice – pozitia pe care s-a situat intreaga viata, coordonatele dupa care s-a orientat intreaga sa activitate: de «lupta deschise pentru libertate si impotriva nedreptatilor, indiferent daca acestea au venit de la romani sau de la rusi» » («Contacte cu romanii de peste Prut»).

A protestat energic, prin memorii trimise Corpurilor Legiuitoare, impotriva notelor ultimative din 26 si 27 iunie 1940, transmise de guvernul sovietic, prin care Romania este nevoita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei («Drama Basarabiei in iunie 1940. Refugiul la Bucuresti. Activitatea in timpul razboiului pentru dezrobirea pamanturilor stramosesti.»).


In martie 1944, a incercat sa realizeze o ampla actiune prin trimiterea in strainatate a unor personalitati politice si culturale basarabene – Ion Pelivan, dr. Petre Cazacu, Stefan Ciobanu, Vladimir Cristi, Anton Crihan, Gheorghe Nastase, Alexandru Boldur, Vasile Harea s.a. – «pentru pastrarea nezdruncinata a unirii Basarabiei cu Patria-mama».

Actiunea proiectata nu a reusit din cauza precipitarii evenimentelor. La sfarsitul lui martie 1944, trupele sovietice au intrat in zona de sud-est a tarii.

In noaptea de 5 spre 6 mai 1950, a fost arestat si intemnitat la inchisoarea din Sighet, dupa care, la 26 martie 1952, predat organelor sovietice. «A solicitat o audienta la … Petru Groza, pe care l-a intrebat de ce a fost predat Uniunii Sovietice. Acesta i-a raspuns ca n-ar fi stiut nimic de acest lucru, pe care l-a pus pe seama «jidancei Ana Pauker» si a lui «Georgescu-Talharescu» (Teohari). La obiectia lui Halippa ca Ana Pauker si Georgescu i-au fost totusi ministri, iar el, ca sef al Guvernului, trebuia sa stie ce fac ministrii sai, Groza i-a raspuns ca, pe vremea aceea, guverna Moscova, si nu el».

Dupa ce a stat aproape 4 ani in 11 lagare in URSS, in decembrie 1955, a revenit in tara, dar in loc sa fie dus acasa, a fost dus la Gherla, unde a stat pana in 1957 («Anii de inchisoare: Sighetul, Siberia, Gherla si, din nou, acasa»).

In octombrie 1965, Halippa si-a redobandit locuinta, cu concursul Institutului de Istorie si Studii Social-Politice de pe langa Comitetul Central al PCR, care a cautat sa-i creeze conditii corespunzatoare de lucru pentru activitatea de documentare privind problema Basarabiei.

«Sa nu-si inchipuie nimeni ca din dragoste m-au readus in casa mea. Au facut-o din interes. Un inalt personagiu de la Consiliul de Stat a adus intr-o zi in discutie cu patriarhul Iustinian problema romanilor din Basarabia. Si atunci si-au adus aminte de mine ca unul care am trait direct evenimentele istorice importante si care cunosc multe aspecte poate total ignorate de altii…».

Incerca sa faca tot ce-i sta in putere. «Nu de dragul comunistilor, ci pentru clarificarea drepturilor romanilor basarabeni de a se reintregi in aceeasi tara cu ceilalti romani».

Statul Roman, desi a apelat la serviciile lui Halippa pentru constituirea unui fond documentar cu privire la unirea Basarabiei cu Romania, a instituit o supraveghere asupra militantului basarabean. Mai mult, acesta era somat sa nu rosteasca numele «Basarabia» indiferent de circumstante.

«Fruntasul basarabean si-a exprimat mirarea fata de o asemenea masura si faptul ca nu i se permite sa vorbeasca la inhumarea unui prieten. I s-a raspuns totusi ca isi poate tine cuvantarea, ceea ce si a facut, conformandu-se, fara a pronunta cuvantul «Basarabia» ». («Ceremoniile funerare – ocazii de a readucere aminte a visului basarabean).

Pan Halippa a fost la curent cu aparitiile periodice si editoriale din URSS. Mai mult, acesta «aprecia ca rusii incearca sa falsifice istoria in modul cel mai grosolan. Realitatea este cu totul alta. Nu moldovenii sau valahii – cum spun ei – sunt slavi romanizati, ci slavii au ocupat Basarabia si prin toate mijloacele de care dispun staruie sa rusifice elementul bastinas daco-roman ce formeaza majoritatea populatiei din aceasta provincie. Acesta este adevarul etnic si istoric!».

«Draga … eu ma duc, ma prapadesc, ca un cantec batranesc. Asa cum glasuiau si strabunii si te-as ruga… pe cine intalnesti din fratii nostri din Basarabia, spune-le sa vina sa ma vada, caci o sa-mi faca placere.

Caci daca eu voi pleca dintre cei vii, aceasta e legea firii, nu te poti opune ei, dar ma chinuie faptul ca n-o sa mai prind ziua cea mare de a revedea Basarabia readusa la sanul scumpei noastre Patrii, Romania.

Gandurile mele se furiseaza, fratilor nostri de peste Prut sa nu uite ca pravoslavnicii rusi au purtat sambetele si neamului nostru si ca, daca intorci reverul medaliei acestora, pe rever scrie «Sovietia» care, in fond, nu e altceva decat continuarea politicii pravoslavnicilor.

Vreau sa le spun fratilor de peste Prut sa nu-si uite neamul nostru din care facem parte, caci numai asa vor fi vrednici urmasi ai unui Stefan cel Mare», aceastea sunt cuvintele pe care luptatorul basarabean le-a adresat unui prieten in dimineata de 8 martie 1975, cu patru ani inainte de a muri.

Ilie Gulica

in baza cartii «Pantelimon Halippa, neinfricat pentru Basarabia» de Ion Constantin, ed. Biblioteca Bucurestilor, 2009.

(Sursa: Destin Romanesc, nr. 3-4 (67-68), an V, Chisinau, 2010)

Foto: LIFE Magazine, Basarabia, februarie 1940.


Cartea este inregistrata integral, in format electronic (PDF), la adresa: