Marina Ştirbei

Marina Ştirbei (Știrbey) (n. 19 martie 1912, Viena – d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franţa).
Fiica prinţului George Știrbey (fratele lui Barbu Știrbey, mareşal al Curţii regale) şi a Elisabetei. Nepoata lui George Valentin Bibescu şi verişoara lui Bâzu Cantacuzino, doi aprigi piloţi.

Obţine brevetul de pilot gr. II, în 1935, după un stagiu la Şcoala de Pilotaj, condusă de Ioana Cantacuzino. „Parc-o văd pe Marina coborând din Messerschmitt-ul său personal, străbătând pista. Era strălucitoare zâmbind acolo, umăr la umăr cu văru-său, Bâzu Cantacuzino, care-o învăţa să facă acrobaţii în înalt” (Mariana Drăgescu).

În 1936, ocupă locul I la primul concurs aerian organizat în România şi participă la un mare raid în Nordul Europei, singură la bordul avionului, pe ruta Bucureşti – Stockholm, devenind astfel prima româncă ce a survolat în condiţii de ceaţă deasă Marea Baltică.

A participat, din partea Aeroclubului Român, la prima Conferinţă tehnică internaţională de ajutorare aeriană, întrunită în 12 – 14 iunie 1937, la Budapesta. La iniţiativa ei au fost obţinute două avioane sanitare ce puteau transporta câte doi răniţi şi o însoţitoare. În 1938, participă, în calitate de membru în comitetul de conducere al Crucii Roşii Române, alături de Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Irina Burnaia, la manevrele militare regale ce au loc la Galaţi.

După ce URSS a invadat Finlanda, face o deplasare în Finlanda unde este profund impresionată de femeile finlandeze organizate în cadrul Asociației Aviatice a Femeilor din Finlanda “Lotta Svart”. Are ideea creării unei escadrile sanitare militare, încadrată în exclusivitate cu personal navigant feminin. Memoriul înaintat de ea este aprobat de Subsecretariatul de Stat al Aerului din România şi, la 25 iunie 1940, ia fiinţă „ Escadrila Albă” (numită astfel de ziaristul italian Curzio Malaparte) care a avut ca prime titulare pe aviatoarele M. Drăgescu, N. Russo şi Virginia Thomas.

Dupa inceperea operatiunilor împotriva sovieticilor, Marina Știrbei a întreținut un sanatoriu în conacul familiei de la Dărmănești, destinat refacerii aviatorilor răniți pe front.

În februarie 1942 s-a căsătorit cu prinţul Constantin Basarab Brâncoveanu, naşi fiind Martha Bibescu şi George Matei Cantacuzino, fastul acestui eveniment monden l-a făcut pe ambasadorul finlandez, Eduard Palin, să afirme că: „Asta e ultima nuntă aristocratică din Europa nouă ce se întrevede. Alta nu va mai fi!”.

După instalarea comunismului în România, familia Marina Ştirbei a fost deposedată de toate bunurile, soţul arestat în 1947, ea şi cei doi copii ajungând să trăiască din vânzarea puţinelor bunuri pe care le mai deţinea şi, bineînţeles, din ceea ce primeau de la prieteni şi Crucea Roşie. Au reuşit să plece din ţară cu ajutorul Marthei Bibescu, prin intermediul Crucii Roşii.

„Principesa Marina Ştirbei a fost un personaj interesant în trecutul istoriei naţionale care cu modestie şi dăruire şi-a lăsat amprenta în trecutul istoriei aviaţiei române...” (Petre Crăciun-Ardeleanu).

Sursa: Enciclopediaromaniei.ro