Protest şi antiprotest la Ambasada Rusiei din Chișinău [FOTO]

29 iunie 2012

Câteva sute de persoane, membre ale Consiliului Unirii şi Platforma Civică „Acţiunea 2012" au protestat, astăzi, lângă Ambasada Rusiei din Chişinăui, împotriva ocupaţiei sovietice din 28 iunie 1940. Acestea au comemorat sutele de mii de români care au fost înfometaţi, deportaţi sau executaţi în acel an.


Pe cealaltă parte a drumului, s-a adunat un alt grup de tineri membri ai organizaţiilor Liga Tineretului Rus şi Patrioţii Moldovei care au sărbătorit Ziua Eliberării. Protestul acestora este neautorizat, au declarat poliţiştii.

Aceste două grupuri au fost separate de zeci de reprezentanţi ai organelor de ordine care nu au admis ca aceştia să se ia la bătaie. Unioniştii scandau „Unire moldoveni", „Eliberatorii vin şi pleacă, ocupanţii rămân", „Ruşilor afară", „Ştefan Vodă de trăia pe moscali îi omora", Ruşii afară din ţară" etc.

Membrii Cnsiliului Unirii au cerut autorităţilor să condamne comunismul şi să proclame 28 iunie „Zi a Ocupaţiei Sovietice".
De cealaltă parte, cei care se consideră moldoveni, toţi vorbitori de limbă rusă, strigau „Moldova, moldova!" şi „Români, plecaţi acasă".
În timpul protestului nu au fost incidente.

În acelaşi timp, şi la Bucureşti, în Piaţa Victoriei, a avut loc un miting de protest, dar fără contramanifestanţi.



sursa: adevarul.ro

28 iunie comemorat la București de către sute de tineri [VIDEO&FOTO]


O poza de acum 72 de ani a fost pretextul pentru care bucureșteni de toate vârstele au îngenunchiat în dreptul Cercului Militar. Pe 28 iunie 1940 a avut loc o pagină dramatică din istoria românilor: ocuparea teritoriile românești de la est de Prut. Voluntari ai Platformei civice Acțunea 2012 au rememorat joi acel moment pentru a aduce în actualitate tematica unirii României cu Republica Moldova.

Evenimentul s-a înscris într-o manifestaţie stradală mai amplă sub forma unui marş desfăşurat pe Calea Victoriei. În cadrul manifestaţiei, 300 de participanţii au solicitat prin scandări și bannere unirea României cu Republica Moldova. Printre bannerele afișate au fost: „28 iunie 1940 – ruperea Patriei”, „Două state – o singură țară”, „1940: suferință, deportări, execuții – 2012: vrem unire, nu discuții”. Cu aceeași ocazie, la Chișinău, în fața ambasadei Rusiei, sute de români basarabeni au cerut respectarea adevărului istoric și refuzarea propunerilor de trasnistrizare a Republicii Moldova. Ei au întâmpinat replica unui grup format de câteva zeci de rusofoni, care nu au avut autorizație pentru contra-protest, fiind încercuiți de numeroase forțe de ordine.

Avocatul Mihai Nicolae, prezent la evenimentul din București, a declarat: ,,Este firesc ca societatea românească să memoreze prin metode noi evenimentele care ne-au marcat istoria, aşa cum este Ultimatumul Sovietic din 26-28 iunie 1940, care a făcut ca trei zone româneşti (Basarabia, Bucovina și Ţinutul Herţa) să fie supuse unei atroce politici de anihilare identitară.”. “Am ieșit în stradă pentru că știu că tinerii de la Chișinău dau mereu dovadă de patriotism și nici noi nu trebuie să fim mai prejos” a spus Renne Adrian, unul dintre tinerii manifestanți.




Evreii și retragerea română din Basarabia

28 iunie 2012

Hotărârea de retragere a fost luată în Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea cu scopul discutării ultimatului sovietic. În acel consiliu de coroană părerile au fost împărţite, iar rezultatele consemnate “de suveran cu omisiuni (nu specifică poziţia lui Gheorghe Tătărăscu, primul ministru, şi poziţia generalului Florea Ţenescu)“. Au fost 19 voturi pentru acceptarea ultimatumului şi 6 contra (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu), iar 1 vot a fost expectativ (Victor Antonescu).

Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu, trupele sovietice intră în Basarabia şi Bucovina, "încă din noaptea de 27 spre 28 iunie", la ora 3 a.m., străpungând teritoriul românesc prin cinci puncte. În acelaşi timp, grupuri specializate organizează acţiuni antiromâneşti cu scopul de a crea panică, dezorganizare şi confuzie generală. Astfel de acţiuni au loc în oraşele: Chişinău, Cernăuţi, Soroca, Tighina, Reni. Starea de spirit a populaţiei basarabene, încă de la începutul evacuării armatei, administraţiei şi civililor români, este consemnată de sursele sovietice astfel: "...ruşii indiferenţi; evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia. Românii de la sate surprinsi de evenimente, nu înteleg ce se petrece". Documentele strânse arată că "actele de agresiune şi batjocorire" întreprinse împotriva armatei române care se replia începând cu data de 28 iunie 1940, au fost iniţiate şi desfăşurate de armata sovietică în colaborare cu bandele formate mai ales din minoritari, "între care si o suma de evrei".

Jurnalul lui Carol al II-lea : Regele Carol al II-lea, consemnează în jurnalul său la data de 29 iunie 1940, că populaţia minoritară, dar “mai ales evreii” îi atacă pe militarii români pe care îi insultă şi-i batjocoreşte. De asemenea, pe 30 iunie, Majestatea Sa scrie că au avut loc incidente şi repetă că “mai ales cu populaţia evreiască” care a împiedicat evacuarile, a împuşcat funcţionarii şi a atacat şi unităţile militare, precizând ca aceste evenimente au avut loc pretutindeni. La 1 iulie, constată că situaţia este neschimbata în privinţa agresiunilor venite din partea evreilor şi comuniştilor, şi îndreptate mai ales împotriva ofiţerilor, care sunt bătuţi şi batjocoriţi. Pe data de 3 iulie, considerată a fi ultima zi a retragerii spune ca “evreii şi comuniştii s-au purtat într-un mod oribil”, că cei care voiau să se retragă au fost împiedicati de aceştia, şi face referire în special la ofiterii români, aratând ca au fost asasinaţi şi molestaţi. Din păcate acţiunile antiromâneşti au continuat şi după data de 3 iulie.
Mărturia lui Raoul Volcinschi : Domnul Raoul Volcinschi, profesor universitar în Cluj-Napoca, este originar din Cernăuţi, unde în vara lui 1940 a trăit drama evacuării. În acel moment era elev la liceu. Cum familia sa a auzit de la radio Monte Carlo ca România este constrânsa să cedeze Basarabia şi Bucovina, tatăl său l-a trimis pe data de 28 iunie 1940 să-şi scoată situaţia de la liceu în vederea refugierii din calea ocupaţiei sovietice. Ajuns în faţa primăriei a vazut cum “în strada zăceau 5 cadavre de soldaţi români al caror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm”. Interesându-se de ceea ce se întâmpla, i s-a spus ca soldaţii români au fost ucişi “de ăia”, indicându-i-se un grup de 12-15 tineri evrei înarmaţi care se grăbeau să se urce în două maşini. Deoarece jucase cu ei fotbal i-a recunoscut pe toţi, pe unii ştiindu-i chiar personal şi ştiindu-le şi numele: Aufleger Feibis, Fiser, Abacumov, Eisinger, Siegfried. Printre ei l-a recunoscut şi pe torţionarul de mai târziu de la Securitatea din Cluj, Sigi Beiner (Bainer).
Mărturia lui Elefterie Negel : Redactorul pentru Basarabia al ziarului “Universul” a scris un articol care i-a fost cenzurat. Domnul Elefterie Negel se afla în Chişinău în acele zile de coşmar pentru români, aşa după cum le descrie şi el: “coloane de refugiaţi”, “ochi împăienjeniţi de lacrimi”, “suflete zdrobite”. Patrulele trimise de comandantul militar, încearca să împiedice bandele înarmate care opresc mijloacele de transport şi-i jefuiesc pe refugiaţi. Se observă cuiburi de comunişti formate din evrei care au ocupat poziţii strategice cu scopul ca la un moment prielnic ca cel al apariţiei armatei sovietice să-i atace pe românii care nu au apucat să se refugieze. Un grup de evrei comunisti pe care domunul Negel îi recunoaste îşi fac apariţia în fata redacţiei ziarului şi-l asteaptă să iasă, însă apariţia a 12 soldati îi face să renunţe şi să plece. Mai pimeşte şi un telefon de la un doctor comunist evreu pe nume Dorevici, care îi reaminteşte că a fost condamnat la moarte de comitetul comunist, din timpul revoluţiei de la Tatarbunar din 1924 şi îl asigură că: “Nu te vom spânzura, vom fi generosi, îţi vom smulge câte o unghie pe fiecare zi cu cleştele”. Îşi ia copii şi merge la gara, însă aici trenul este plin şi oamenii totuşi se înghesuie să poată intra în tren, ceea ce produce victime. Tot aici află veşti proaste din oraş. Avocaţii evrei Karol Steinberg şi Etea Diner au împartit liste alcătuite de organizaţiile comuniste locale pe care sunt trecuţi români ce trebuie suprimaţi. Începuseră devastările locuinţelor apartinând fruntaşilor români. Zidurile au fost lovite cu târnacoapele, iar mobila scoasă şi transportată în alte părţi. Înainte de a ajunge la prima staţie de după Chişinău, se vedea arzând biserica Mazarache, care reprezenta mult pentru istoria româneasca. Arderea ei a reprezentat doar începutul distrugerii lăcaşurilor sfinte românesti de către comuniştii evrei.

Începînd cu data de 28 iunie 1940, simpatizanţii comunişti din Basarabia şi Bucovina de Nord şi-au manifestat bucuria că au devenit cetăţeni sovietici, unii dintre ei s-au înarmat şi fluturau anumite liste negre, dorind să-i pedepsească pe cei notaţi acolo. Aceste liste negre vor fi folosite mai tîrziu pentru denunţarea românilor care erau consideraţi "trădători ai URSS". Alte liste destinate execuţiilor au fost redactate chiar de intelectualii evrei comunişti printre care: avocat Carol Steinberg, avocat Etea Diner, dr. Dorevici. Avocatul evreu Steinberg, a condus un grup de evrei care loveau cu pietre armata română aflată în retragere.
La Cernăuţi, imediat după ce a fost dat ordinul de evacuare, au rupt şi scuipat steagurile tricolore româneşti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul roşu sovietic. După ce au vandalizat emblemele oficiale româneşti, a fost distrusă crucea de pe catedrală şi înlocuită cu steagul roşu şi portretul lui Stalin. Au mai fost consemnate devastări şi împuşcături. Românii care se refugiau au fost atacaţi, jefuiţi şi maltrataţi. Preotul bisericii catolice şi cîţiva gardieni au fost împuşcaţi.
Ziarul "Universul" relatează faptul că populaţia ucraineană din Cernăuţi a manifestat un comportament corect faţă de populaţia românească ce se refugia, în timp ce populaţia evreiască a avut o atitudine atât de neomenească încât i-a revoltat chiar şi pe comandanţii armatei de ocupaţie ruseşti.
La Chişinău, refugiaţii români au fost atacaţi şi jefuiţi, aruncîndu-se asupra lor cît şi asupra militarilor români aflaţi în retragere, cu pietre, cu oale cu apă clocotită, şi conţinutul oalelor de noapte. Sub protecţia unor soldaţi ruşi, ofiţerilor li s-au smuls tresele, iar unor ostaşi li s-au tăiat nasturii de la pantaloni, după care într-o primă fază li s-a dat drumul în hohote de rîs, pentru ca mai apoi, să fie luaţi de soldaţii ruşi.
În momentul aterizării la Chişinău a unui grup de 20-30 de avioane ruseşti, "imediat evreii au arborat drapele roşii" şi au început să manifeste pe stradă. Lor li s-au alăturat şi comuniştii proaspăt eliberaţi din închisoarea locală. Împreună, "manifestanţii evrei şi comuniştii" au strigat lozinci antiromâneşti şi defăimătoare la adresa armatei române: "Jos Armata Română!", şi împotriva regelui, "Jos Carol!", precum şi lozinci de susţinere a ocupantului sovietic "Trăiască Stalin şi Armata Roşie!". De asemenea, ei au blocat străzile, nepermiţând refugiaţilor români accesul spre gară. Încercând să facă ordine pentru ca populaţia să poată ajunge la gară şi să se refugieze, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol, au fost prinşi de evrei şi executaţi prin împuşcare în pină stradă. Alte incidente s-au înregistrat pe strada Alexandru cel Bun, unde funcţionarii români refugiaţi care doreau să ajungă la gară au fost opriţi de "o masă compactă de evrei şi ruşi" care, postându-se pe trotuare, ameninţau şi aruncau cu pietre.
La Soroca, primăria şi poliţia au fost ocupate de evreii comunişti aflaţi sub comanda avocatului evreu Michel Flexer (Flexor). La poliţie, acesta a ţinut un discurs prin care a defăimat autorităţile şi administraţia românească, apoi i-a asasinat pe comisarul Murafa şi pe ajutorul acestuia Eustaţiu Gabriel în faţa statuii Generalului Poetaş.
A fost jefuit tezaurul administraţiei financiare, din camionul în care era transportat iar Dirigintele Oficiului Poştal, Vartolomei, avocatul Gheorghe Stănescu şi locotenentul Pavelescu, însoţit de mai mulţi subofiţeri, au fost prinşi de evrei şi li s-au rupt galoanele. Administratorul Ion Gheorghe şi căpitanul Georgescu au fost împuşcaţi. Pavelescu şi Vartolomei au scăpat dând 50-60 de mii de lei unor evrei. Subofiţerul Ene a fost împuşcat pe la spate în timp ce încerca să fugă, iar avocatul Stănescu a fost coborât din maşină şi împuşcat de avocatul evreu Pizaresky Alexandru.
Maiorul Virtic Gheorghe, comandantul jandarmilor din Soroca şi căpitanul Ramadan, dorind să plece cu o maşină, au fost prinşi de evrei, au fost dezarmaţi şi li s-au rupt galoanele. Preoţii care voiau să se refugieze din oraş au fost opriţi de evrei şi întorşi din drum.
La Vijniţa, cei care au provocat dezordini au fost evreii comunişti cărora li s-au alăturat şi ucrainenii. Astfel, şeful sanatoriului din localitate, dr. evreu Winer a rupt drapelul românesc, păstrând numai fâşia roşie pe care şi-a legat-o peste piept strigând că "a sosit ceasul evreilor". Tot el a interzis personalului românesc să părăsească sanatoriul. În momentul intrării armatei sovietice în oraş, aceasta a fost aşteptată de populaţia evreiască în frunte cu evreul Şatran. Perceptorul şi preotul au fost atacaţi şi jefuiţi de un grup de evrei condus de avocatul Raufberger.
Fapte grave s-au mai înregistrat la Româneşti în judeţul Lăpuşna, unde elevii evrei i-au agresat pe profesori, la Reni unde s-au înregistrat incidente între evrei cu banderole roşii pe mâini şi autorităţi, la Tighina unde jandarmii români au fost dezarmaţi de evrei, şi li s-au luat şi uniformele, şi la Cetatea Albă unde evreii au dat foc la primărie. La Lipcani, peste Prut de Rădăuţi, evreii strigau "Trăiască Rusia Sovietică şi Stalin!"
În data de 29 iunie 1940 regele Carol al II-lea îşi notează în jurnalul personal "că mai ales evreii" sunt cei "care-i atacă şi-i insultă pe ai noştri" şi că aceştia i-au batjocorit pe ofiţerii români.
Presa străină relatează şi ea despre cele întâmplate în Basarabia şi Bucovina de Nord: Corriere della Serra scrie că în ziua de 29 iunie aproximativ 3000 de evrei care au trecut pe la Reni în Basarabia au atacat atât refugiaţii civili, cât şi armata română pe care i-au bătut cu pietre, i-au împiedicat să-şi continuie drumul, i-au jefuit, le-au luat armamentul şi le-a distrus mijloacele de transport. Mai mult chiar, căutau să-i instige şi pe localnicii români împotriva acestora. Şi Gazzeta dell Popolo confirmă situaţiile grave create de evrei consemnând că la Galaţi, comuniştii evrei locali împreună cu cei veniţi din alte părţi, au provocat dezordine, atacând forţele de poliţie şi garnizoana, rezultând 15 morţi. Tot Gazzeta dell Popolo vorbeşte şi despre Cernăuţi arătând că după evacuarea militarilor români, evreii în număr de câteva zeci de mii, după ce au comis numeroase delicte, au eliberat deţinuţii din închisori, i-au înarmat şi "au început cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile şi palatele". Corriere della Sera relatează şi el despre cele întâmplate la Galaţi vorbind despre faptul că evreii veneau din toate părţile la Galaţi pentru a trece în Basarabia şi după ce i-au dezarmat pe soldaţii din gardă, au atacat oraşul, trăgând nebuneşte, devastând vitrinele şi agresând cetăţenii români.
Notele făcute de armata română constată la data de 30 iulie 1940 că evreii din Basarabia nu s-au refugiat şi că au rămas, instigând la acţiuni antiromâneşti şi făcând manifestaţii comuniste. Refugiaţii din Basarabia au declarat că cei care le-au făcut greutăţi pe parcursul evacuării au fost comuniştii locali, în majoritate evrei şi că aceştia i-au torturat, i-au lovit cu pietre, le-au jefuit bagajele, i-au împiedicat să se deplaseze, le-au luat animalele şi le-au devastat vehiculele folosite pentru deplasare.
La Chişinău, încă înainte de apariţia trupelor ruseşti, evreii din baroul local şi-au legat la mâini banderole roşii şi i-au supus pe funcţionarii români la tot felul de violenţe. În toate gările, de la Chişinău şi până la Ungheni, bandele de evrei înarmaţi cu pistoale şi bâte loveau populaţia română pentru a o împiedica să urce în trenuri. Şi în Bucovina, la Cernăuţi, înainte de intrarea soldaţilor sovietici, evreii au făcut manifestaţii antiromâneşti, au devastat biserici şi au asasinat personalităţi româneşti şi ofiţeri. Se mai raportează că un grup de evrei comunişti cu vârste de 15-16 ani au săvârşit crime şi acte de barbarie, ucigând soldaţi, ofiţeri şi jandarmi români cu propriile baionete, după ce iniţial îi dezarmaseră. Tot la Cernăuţi, grupuri de muncitori au devastat clădiri şi cămine studenţeşti, au eliberat deţinuţii din închisori şi au maltratat armata şi populaţia română care se refugia.
La Stampa din ziua de 1 iulie 1940 prezintă articolul "Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina" în care vorbeşte de manifestările de bucurie ale evreilor faţă de armata de ocupaţie sovietică şi consemnează faptul că la Cernăuţi s-a constituit un guvern provizoriu din evrei comunişti. Acelaşi gen de iniţiative a avut loc şi la Reni, Ismail, şi în alte locuri.
O notă a armatei din 1 iulie 1940 confirmă faptul că încă înainte ca armata sovietică să-şi facă apariţia, populaţia evreiască din Cernăuţi a devastat bisericile şi i-a asasinat pe mulţi dintre şefii autorităţilor locale. Se raportează şi că Brigada de Cavalerie aflată sub comanda domnului Postelnicu a trecut cu greu Prutul, având lipsă ofiţeri şi soldaţi precum şi echipament din cauza greutăţilor, şicanelor şi umilinţelor la care au fost supuşi de către armata sovietică în colaborare cu bandele de civili formate din "bolşevici şi jidani".
O sinteză a zilei din 2 iulie 1940, arată că evreii au organizat în diferite oraşe comitete revoluţionare în vederea preluării puterii. La Cernăuţi, evreul Salo Brul a devenit comisar al poporului, primar iar viceprimari sunt tot doi evrei, Glaubach şi respectiv Hitzig, iar prefect este evreul Meer. Sovietul comunal din Chişinău, este condus de un evreu originar din Huşi, şi anume, avocatul Steinberg. Comitetul local înfiinţat la Chilia Nouă îl are ca şef pe un evreu medic din oraş, dr. Rabinovici. La Soroca este indicat ca fiind "conducătorul acţiunii teroriste" un evreu gardian public în serviciul poliţiei locale, pe nume Leizer Ghinsberg. Alţi doi evrei foşti ziarişti la Adevărul şi Dimineaţa au luat posturi importante în Basarabia. Ei sunt Terziman şi Cândea.
Sunt consemnate atentate şi asasinări împotriva oficialităţilor şi împotriva românilor civili, din partea evreilor comunişti. Bandele evreo-comuniste din Chişinău, fluturând steaguri roşii, acţionau în gări pentru a-i determina pe călători să coboare din trenuri. Refugiaţii români care nu puteau să se apere au fost jefuiţi de aceştia, şi doar cei care au avut arme au putut să le respingă atacurile. Tot la Chişinău, intervenţia unui detaşament de jandarmi i-a salvat pe studenţii teologi de a nu fi linşaţi de o bandă de evrei comunişti, asta după ce jandarmii au fost nevoiţi să facă uz de armă. Însă doi inspectori financiari, Preotescu şi Pădureanu, nu au mai putut fi salvaţi, fiind împuşcaţi. De asemenea, teroriştii evrei i-au mai ucis pe perceptorul şi notarul din Ceadâr-Lunga, judeţul Tighina, pe preotul Bujacovski din Tighina, pe fostul senator colonelul Adamovici, pe şeful poliţiei din Abaclia, tot din judeţul Tighina. La Cazaclia şi Ceadâr-Lunga au mai fost omorâţi notari, preoţi şi poliţişti. Evreii din Reni, ce purtau banderole roşii, i-au împuşcat pe doi marinari români, ceea ce a determinat o ripostă a autorităţilor şi au fost lichidaţi, în urma confruntărilor, circa 15-20 de evrei comunişti.
Fapte atroce s-au petrecut la Cetatea Albă, unde preoţii au fost schingiuiţi de bande comuniste de evrei. Preoţilor le-au fost arse bărbile cu ţigări aprinse, iar bisericile au fost devastate. La Cernăuţi, bandele de evrei au atacat cu pietre două autocare cu soldaţi români, iar atacul lor a fost respins numai prin folosirea armelor.
La Brăila, fraţii Birnbaum ameninţau că "multora dintre români le-a sunat ceasul" şi că ei îi au pe câţiva în vedere pentru ca să se răfuiască cu ei. În alt caz, o persoană pe nume Iancu, zis şi Jean, ameninţa şi el că în scurt timp pe Palatul Regal va flutura drapelul roşu sovietic.
O telegramă din data de 3 iulie 1940, venită de la graniţă, informează că populaţia evreiască manifestă o atitudine ostilă tot mai pronunţată în zona Prutului şi că acest fapt face ca localităţile locuite de evrei să fie focare comuniste periculoase.
Ziarul maghiar Pesti Ujsag din 3 iulie 1940, scos la Budapesta, face referire la "presa italiană care condamnă uneltirile evreilor din România" arătând că ziarele italiene consemnează că "Evreii au provocat incidente sângeroase prin atitudinea lor provocatoare ".
Alte informaţii transmise de armată relatează că la Cernăuţi au fost vandalizate mai multe biserici, printre cea mai importantă Sf. Nicolae. La Bolgrad, evreii comunişti care manifestau pe străzi, purtau steaua evreiască în 6 colţuri şi o banderolă roşie. Un grup de evrei a atacat cu focuri de armă depozitul de muniţii din Rădăuţi, însă atacul a fost respins de către gardă, iar atacatorii s-au retras lăsând doi morţi în urmă. Acţiunea de asasinare a românilor din oraşul Cetatea Albă a fost condusă de evreul Abram Carolic. Între victime, au fost protopopul judeţului Crişan Folescu, preotul Petru Siniţă, şeful gării şi ajutorul acestuia. Tot la Cetatea Albă, evreii comunişti au oprit un tren şi au încercat să dezarmeze un divizion de artilerie, şi numai intervenţia sovieticilor a îm piedicat acest lucru. Şi la Volintiri, grupurile de evrei comunişti i-au terorizat pe români, fiind ucise mai multe persoane printre care grefierul Ştirbu Iosif. La Bălţi, bandele de evrei au creat panică printre românii care se refugiau, fiind trase focuri de armă asupra lor. Tot în acest timp, au fost rupte crucile bisericilor şi arborate în locul lor, steagurile roşii sovietice. La Chişinău, ziarele Sovietskaia Bessarabia şi Bessarabskaia Pravda scoase de ocupaţia sovietică, sunt conduse de redactori evrei. La Ismail, morarii şi brutarii evrei au instigat bandele de terorişti evrei împotriva manutanţei locale, răspândind zvonul că armata a rechiziţionat făina. Au fost asasinaţi lt. Alexandrescu şi plt. mj. Jianu. Manipulaţi de instigările evreo-comuniste, la acţiune au participat şi soldaţi aparţinând manutanţei. La Reni, un grup de comunişti evrei împiedică populaţia ce dorea să se îmbarce pe vaporul Carpaţi pentru a se refugia în ţară, lovindu-i cu bătele. Vaporul a reuşit totuşi să plece doar după ce s-au tăiat parâmele de ancorare.
În comuna Ashita, evreii au împuşcat în picioare doi soldaţi români care rămăseseră în urmă. La Chilia Nouă, bande de evrei comunişti au devastat bisericile, au arborat steaguri sovietice pe instituţii şi au împiedicat populaţia românească să se refugieze.
Un soldat originar din Piatra Neamţ, care era rănit a fost îngropat de viu, la ordinul şi sub îndrumarea comisarilor sovietici evrei, care au ignorat rugăminţile acestuia de a nu fi îngropat pentru că avea acasă 4 copii.
Un alt soldat român care era bolnav, şi care era transportat cu o căruţă a fost împuşcat pentru că agresorii voiau căruţa. Cererile ofiţerilor români de a le lăsa acea căruţă pentru a putea transporta soldatul bolnav, nu au fost luate în seamă şi unul dintre agresori a tras câteva gloanţe sfărâmându-i ţeasta.

Ocuparea teritoriilor româneşti la 28 iunie 1940



Ocuparea criminală a teritoriilor româneşti, foste părţi ale Principatului Moldova independent şi apoi sub suzeranitatea Imperiului Otoman, foste părţi ale Imperiului Austriac şi Imperiului Rus - aşa zisele de către străini Basarabia şi Bucovina de nord, sau mai simplu părţi ale României ca succesoare de drept al Principatului Moldova şi Principatului Munteniei, de către Armata Sovietică are loc la data de 28 iunie 1940. Ocuparea nepedepsită a teritoriilor româneşti fiind asigurată de semnarea în prealabil a Pactului dintre Germania Fascistă şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin (23 august 1939).
Drapelul României, 1940
Drapelul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), 1940

Drapelul României, 1940 Drapelul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), 1940
Premizele acestui ticălos furt l-au constituit:
  1. Ambiţiile Germaniei Fasciste şi U.R.S.S. de reviziure a hotarelor acestora din contul statelor naţionale mai slabe militar din Europa Centrală şi de Est (Polonia, România, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania);
  2. Guvernarea României prin dictatură regală de către un rege slab precum era Carol al II-lea;
  3. Incapacitatea militaro-economică a României interbelice de face faţă unui război defensiv atît împotriva Germaniei Fasciste cît şi împotriva U.R.S.S.;
  4. Lipsa aliaţilor defensivi ai României în momentul primirii Notei ultimative din partea U.R.S.S. de cedare necondiţionată unor mari teritorii româneşti la 26 iunie 1940; (Aici se incud atît ineficienţa militară a Micii Înţelegeri (Cehoslovacia-România-Iugoslavia) semnată la 1920 cît şi Armistiţiul de pace al Franţei cu Germania Hitleristă la 17 iunie 1940;
Adolf Hitler, coducătorul Germaniei Fasciste
Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului  Ribbentrop-Molotov (1939)
Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice  Socialiste
Adolf Hitler, coducătorul Germaniei Fasciste
Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)
 Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
Situaţia internaţională
Nota ultimativă a U.R.S.S., croită cu mult sînge rece, se încadra perfect înţelegerilor anterioare dintre Germania şi U.R.S.S., conjuncturii internaţionale europene în care aliaţii României erau incapabili de ajutor, precum şi situaţiei interne dificile a României.

Situaţia internă
În acel tragic moment istoric, România era guvernată de Regele Carol al II-lea care făcuse un lucru inadmisibil pentru un guvernant şi anume a lichidat fizic persoana charismatică a Căpitanului şi întemeietorului Legiunii Arhanghelului Mihail - Corneliu Zelea Codreanu precum şi alator membri de vîrf a legiunii înscenînd o evadare din închisoare.
Carol II-lea, Rege al României
Gheorghe Tătărescu, prim ministru al României, 1939-1940
Carol II-lea, Rege al României
Gheorghe Tătărescu, prim ministru al României, 1939-1940
Lichidarea fizică şi arestările în proporţie de 90% din conducerea Legiunii Arhanghelului Mihail i-a dezorganizat pe legionari, aducînd la cărma mişcării o persoană mediocră şi foarte controversată precum Horia Sima. Legionarii se răzbună pe guvernare prin asasinarea Primului-Ministru Armand Călinescu, după care oamenii regelui Caroll II-lea reacţionează prin metode medievale, atentatorii fiind executaţi pe loc şi lăsaţi cu zilele să putrezească în stradă, avînd loc sute de execuţii mai mult la întîmplare pe teritoriu, pornind un cerc vicios de violenţe în România.
Instaurarea dictaturii regale, prin dizolvarea parlamentului şi măsurile represive împotriva conducerii legionare susţinute de masele largi reliefează incapactatea Regelui Carol a II-lea de a guverna precum şi situaţia dificilă în interiorul României.
Planul de atac sovietic asupra Romaniei, 1940
Pierderile teritoriale ale Romaniei, 1940
Planul de atac sovietic asupra Romaniei, 1940Pierderile teritoriale ale Romaniei, 1940
Ultimatumul sovietic şi ocuparea teritoriilor româneşti de armata sovietică
În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.
Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, convoacă Consiliul de Coroană în două şedinţe la amiază şi în seara zilei de 27 iunie 1940 în componenţa a 27 de miniştri şi consilieri regali la prima şedinţă şi aceeaşi componenţă plus Alexandru Vaida-Voevod la a doua şedinţă.
Rezultatul primei şedinte a Consiliului de Coroană 27 iunie 1940:
  • 11 contra cedării teritoriilor;
  • 10 acceptă cedarea teritoriilor;
  • 5 pentru discuţii;
  • 1 rezervat (Ghorghe Tătărescu, Primul-Ministru al României)
Rezultatul celei de-a doua şedinţe a Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940:
  • 6 contra cedării teritoriilor (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu);
  • 19 acceptă cedarea teritoriilor;
  • 1 expectativ - Victor Antonescu;
Ernest Urdăreanu, Ministru al casei regale, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
Nicolae Iorga, istoric, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
 Silviu Dragomir, Ministru pentru minoritati, Romania, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
Ştefan Ciobanu, istoric, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
Ernest Urdăreanu, Ministru al casei regale, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
Nicolae Iorga, istoric, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
 Silviu Dragomir, Ministru pentru minoritati, Romania, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940Ştefan Ciobanu, istoric, Membru Consiliului de Coroană 27 iunie 1940
Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

Bibliografie (surse):
  1. N.Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Editura Humanitas, Bucureşti 2008
  2. http://www.rostonline.org/rost/sep2005/basarabia.shtml
  3. http://ro.wikipedia.org/ 
sursa: istoria.md

După recensămîntul din 2014 minimum o pătrime din locuitorii RM trebuie să se declare oficial români

26 iunie 2012


În 2003, comuniştii au falsificat rezultatele recensămîntului populaţiei pentru a demonstra că moldovenii sînt majoritari, iar românii constituie doar 2-3% din populaţia Republicii Moldova. În 2014, cînd va avea loc următorul recensămînt al populaţiei, oamenii trebuie încurajaţi să nu se teamă recunoască că sînt români. Iniţiativa aparţine cunoscutului istoric Anatol Petrencu, vicepreşedinte al Partidului Liberal (PL).

Într-un apel către concetăţeni, plasat pe voxpublika, acesta propune înfiinţarea unui grup de iniţiativă, „care să se convoace în cel mai rapid mod şi să elaboreze o strategie şi o tactică, avînd sloganul: „Da, sunt moldovean, prin urmare sunt ROMÂN!”.

„Consider că interesul major al nostru, al românilor moldoveni, este desfăşurarea unui recensămînt corect, transparent, lipsit de intimidări, de întrebări sofisticate etc. Pentru noi, moldovenii, este foarte important să depăşim frica, băgată în oase de fostul regim totalitar, şi să declarăm cu gura deschisă (să scriem clar în anchete): noi suntem ROMÂNI!”, declară Anatol Petrencu.

În opinia sa, „moldoveniştii primitivi din RM, cei de peşteră, consideră cum că români în RM ar fi 2-3 % – asta în situaţia în care peste 25% din respondenţi declară că limba lor maternă este limba română”.

„Prin urmare fac următorul apel: să conştientizăm că cei ce recunosc că limba lor maternă este limba română, să aibă CURAJUL să declare în anchete că sînt ROMÂNI. Noi trebuie să demonstrăm lumii că în 2014 cel puţin o pătrime din populaţia RM este de etnie (naţionalitate) ROMÂNĂ. Şi asta trebuie s-o facem în ciuda tuturor eforturilor moldoveniştilor de peşteră şi a patronilor lor financiari pe peste hotarele RM”, mai declară politicianul, citat de tribuna.md.

25 de copii basarabeni de la internate îşi vor petrece vacanţa în familii italiene



25 de copii din şcoli internat din R.Moldova îşi vor petrece vacanţa în Italia. Potrivit viceministrului Educaţiei, Tatiana Potâng, copiii moldoveni se vor afla în familiile italiene pentru a doua şi a treia oară.

Vizita copiilor este organizată în baza acordului de colaborare cu Asociaţia de Voluntariat PUER din Italia, semnat în anul 2011. Acordul prevede tratament şi vacanţă gratuită în Italia, pentru copii moldoveni din familii aflate în condiţii sociale şi de sănătate defavorabile. Grupe de copii din Moldova merg la odihnă şi tratament în Italia, în vacanţele de vară, iarnă şi la sărbătorile de Paşti.

Acordul a fost încheiat pe o durată de doi ani, şi prevede organizarea unor activităţi de asistenţă gratuită, oferită de Republica Italiană în scopul de profilaxie, restabilire şi îmbunătăţire a condiţiilor de sănătate a copiilor moldoveni. Tratamentul şi vacanţa se desfăşoară prin programe de solidaritate şi găzduire în favoarea minorilor şi a persoanelor care îi vor însoţi, organizate de Asociaţia de Voluntariat PUER. Vacanţa este petrecută în familii gazdă pe teritoriul Italiei aprobate de Departamentul pentru Minori Străini din cadrul Ministerului de Solidaritate Socială.

Anul acesta vor pleca în Italia 25 de copii din Gimnaziile-Internat din Străşeni, Cărpineni şi Gimnaziul-Internat nr.3 din mun. Chişinău.

sursa: www.timpul.md

Limba rusă dispare din buletinele moldovenești de identitate

22 iunie 2012

Limba rusă și limba engleză va dispărea de pe noile buletine de identitate, potrivit unui proiect de lege prezentat astăzi în Parlament de ministrul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, Pavel Filip. Astfel, noile buletine vor fi eliberate doar în limba de stat. Proiectul a fost votat în prima lectură de majoritatea parlamentară.


Proiectul de lege a trezit nemulțumirea deputaților comuniști. Potrivit deputatei Ina Șupac, această modificare lezează dreptul minorităților naționale.

La rândul său, ministrul Pavel Filip a explicat că buletinele de identitate sunt destinate pentru uz intern, dar nu peste hotare. ”Buletinele trebuie prezentate autorităților de stat, care sunt obligate să cunoască limba de stat”, a declarat Pavel Filip.

Întrebat de comuniști care este limba de stat, ministrul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a refuzat să spună, precizând doar că limba de stat și cea moldovenească sunt două noțiuni diferite.

Noile buletine de identitate vor fi eliberate începând cu luna octombrie. Acestea vor avea dimensiunea unui card bancar, iar pentru perfectarea lor nu va mai fi necesară prezentare actelor de stare civilă și a livretului militar.

Totodată, fișa de însoțire nu va mai conține informația despre viza de reședință, aceste date urmând să apară în buletinul de identitate. Fișa va fi necesară doar pentru aplicarea ștampilelor de participare la alegeri, iar ulterior ar urma să fie exclusă după apariția Registrului Electronic. În consecință, odată cu schimbarea domiciliului, va fi necesară și perfectarea unui nou buletin.

sursa: www.arena.md

22 iunie 1941 - declanșarea războiului de reîntregire


Profesorul Gheorghe Buzatu a caractarizat această zi ca „Zi astrală în trecutul neamului”.


La miezul nopţii de 21/22 iunie, în trenul Patria, unde se afla Marele Cartier, staţionat în gara Piatra-Neamţ, generalul Ion Antonescu semna Ordinul nr. 0120: “Rusia ameninţă de multă vreme Europa prin pregătirile de atac pe care le face împotriva ei. Trebuie ca aceste ameninţări de nesuferit să ia sfârşit. Armata germană a început contraofensiva. Armata română va intra în luptă cot la cot cu aliaţii germani pentru a repara nedreptatea ce ni s-a făcut”.

Din acest Ordin reies clar două lucruri. Armata Română pornea la război pentru eliberarea Bsarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, samavolnic răpite din trupul ţării în vara anului 1940 de sovietici. Dar şi cu speranţa de redobândire a Ardealului de Nord răpit de Ungaria şi a părţii din Dobrogea cedată Bulgariei. Armata Română nu intenţiona să cucerească nici o palmă din teritoriul Uniunii Sovietice. Vom vedea cum evenimentele au luat o altă întorsătură. Şi lucrul cel mai important: generalul Ion Antonescu avea în spate adeziunea deplină a întregului popor. Atât în documentele vremii, cât şi în mass-media, acest război avea să fie denumit “Războiul de reîntregire”.

După miezul nopţii, în cabinetul generalului Antonescu amenajat în trenul Patria, în faţa generalului Ritter von Schober, comandantul Armatei a 11-a Germană şi a întregului său cartier general, acesta a spus: „Vă anunţ că astăzi a sosit ceasul pentru a şterge pata dezonoarei de pe fruntea Ţării şi de pe stindardele Armatei. Peste puţin timp, în faptul acestei zile, Armata Ţării va primi ordinul să treacă Prutul spre a împlini trupul ţării, aşa cum ne-a fost lăsat de Basarabi /…/ Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm paharul nostru şi să închinăm pentru izbândă, pentru triumful dreptăţii asupra nedreptăţii şi silniciei şi al luminii asupra întunericului”. Începea astfel prima zi a războiului sfânt de reîntregire.

În zorii zilei de 22 iunie, la ora 04.00, trupele româno-germane ale Grupului de Armată „Ion Antonescu”, format din Armatele 3 şi 4 Române şi Armata 11 Germană, şi celelalte forţe de pe aliniamentul de la Marea Neagră la Marea Baltică declanşau războiul împotriva Rusiei comuniste.

Ziarele din ţară publicau Proclamaţia generalului către Ţară:

„Români ! În faţa Dumnezeului strămoşilor noştri în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, ne-am luat azi răspunderea de a smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redobândire a drepturilor Neamului. În ceasurile când popoarele îşi torc istoria pe câmpurile de bătaie, când drepturile se cuceresc în flacăra jertfei iar civilizaţia se plămădeşte din sângele veacurilor, poporul românesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi suflet golit măreţul vârtej al onoarei neamurilor. Raclele strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne poruncesc să ne scriem cu propriul nostru sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaşi sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în istoria noastră, nu de neamul românesc însuşi, ci de trădătorii lui. În numele credinţei creştine, a drepturilor româneşti şi pentru viitorul nostru neînfricat, români vă chem la luptă, la luptă sfântă în contra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi. La luptă sfântă pentru neam şi Rege!”

În toate unităţile militare şi în mass-media s-a difuzat Ordinul de Zi al Comandantului de Căpetenie al Armatei:„V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă. Să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. OSTAŞI, VA ORDON TRECEŢI PRUTUL! Zdrobiţi duşmanul din răsărit şi miazănoapte, dezrobiţi din jugul bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi, reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali al Bucovinei ogoarele şi plaiurile voastre”…

Întreaga Ţară a primit vestea declanşării războiului cu Uniunea Sovietică cu entuziasm, ca pe un act de dreptate.

Aflat la Sinaia, aflând de la postul de radio BBC despre declanşarea ostilităţilor, Regele Mihai i-a telegrafiat generalului Ion Antonescu: „În clipele când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta ţară a Moldovei lui Ştefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră şi ostaşii ţării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria şi străduinţa domniei voastre, neamul întreg şi cu mine trăim în veci bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostaşilor noştri bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului”.
Ziarul Timpul consemna:„Ca un tunet, lumea a coborât în stradă îmbrăţişându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi… Cetăţenii Capitalei au trăit clipe similare poate numai cu cele din anul 1916. Un soare fierbinte şi sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui binecuvântată, în această binecuvântată, la rândul ei, zi de duminică… Pieţele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marşuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I se desprinde şi invită la paşi măsuraţi de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum naţional. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul de Coşbuc”.

Ziarul Universul însera în articolul de fond: „Bate astăzi ceasul istoric al unui destin nou pentru ţara noastră. România lovită, trădată, mutilată, a aşteptat cu nădejde ziua dreptăţii. Această încredere este răsplătită astăzi de Proclamaţia către Ţară şi de Ordinul către Armata Română ale generalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului şi Comandant de Căpetenie al Trupelor Aliate, care luptă pe frontul Bucovinei şi Basarabiei. Drepturile noastre asupra Basarabiei şi Bucovinei întregi - se arată în continuare în articol - n-au putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale şi prin abuzuri de forţă împotriva poporului românesc şi a principiilor ce domină lumea civilizată, ele sunt imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut şi confirmat, iar suferinţele fraţilor noştri din Basarabia şi Bucovina le-au întărit şi sfinţit. În aceeaşi zi sfântă de duminică, la Piatra Neamţ, generalul împreună cu suita sa au asistat la serviciul religios din Biserica Sfântul Nicolae, ctitorie a lui Ştefan cel Mare. La sfârşitul serviciului, Ion Antonescu a cerut să fie lăsat singur cu preotul. Era actul de închinăciune, tradiţie de evlavie voievodală pentru neam, pentru sufletele celor ce în orele acelea, îşi dădeau sângele înroşind apele Prutului şi iarba malurilor lui.”

La ora 10.00, Radio România difuza cuvântarea lui Mihai Antonescu din care redau: „Războiul de azi este un act de reparaţie istorică. Drepturile unui neam nu stau nici în coroane desuete, nici în titluri istorice găsite în arhive sau biblioteci, nici în tratate câştigate prin jocuri de echilibru politic, prin târguri sau donaţii internaţionale. Ci este drept al unui neam tot ce este în stare puterea şi sufletul lui de dreptate să cuprindă şi să păstreze…// Pe pământul Basarabilor şi până dincolo de Nistru, ca şi pretutindeni unde bate inimă românească, acolo este (sunt n.a.) drepturi şi viaţa noastră şi nimic pe lume nu ne va opri s-o culegem acolo unde Dumnezeu şi pământul au dăruit-o, iar veacurile n-au putut-o stinge…// Lupta pentru pământurile Moldovei este lupta pentru viaţa poporului român iar biruinţa este un act de înaltă reparaţie istorică”.

“Din data de 23 iunie 1941, trenul „Patria” n-a cunoscut odihnă de noapte sărind din staţie în staţie pe rocada Botoşani, Iaşi, Vaslui” - îşi aminteşte locotenent-colonelul Magherescu din staful generalului. Neobosit, liniştit şi încrezător, generalul pornea în goana automobilului prin pădurile bucovinene de curând înrobite şi pe care fumul luptelor încă le mai acopereau, la comandamente de mari şi mici unităţi, în linia întâi, la bateriile de artilerie în poziţie, la observatoarele înaintate, la treceri peste cursuri de apă, înfruntând peste tot pericolul glonţului, al atentatului, oboseala şi adeseori foamea şi setea. Acestea le făcea pentru a stimula şi corecta greşeli, pentru a instaura şi menţine ordinea şi moralul ridicat al tuturor luptătorilor. Aşadar, 22 iunie 1941, zi simbol în istoria naţională rămâne aşa cum autorul anonim ne-o înfăţişează în Marşul Basarabiei care se afla în acele clipe pe buzele tuturor ostaşilor ce se îndreptau către fruntarii spre a le elibera: „Azi noapte la Prut/ Războiul a-nceput/ Românii trec dincolo iară/ Să ia înapoi prin arme şi scut/ Moşia pierdută astă vară.”

Teodor Filip

Un elev al liceului românesc de la Tiraspol este acuzat de ”terorism“

20 iunie 2012
Alexandru Beajan este acuzat de „terorism“. 
Un tânăr de 18 ani, elev la Liceul cu predare în limba română „Lucian Blaga" din Tiraspol, este acuzat de terorism de aşa-zilele autorităţi de pe malul stâng al Nistrului.

Alexandru Bejan, elev în clasa a XII-a la singurul liceu românesc din Tiraspol, este acuzat de securitatea separatistă că ar fi trimis, în martie 2011, o scrisoare cu ameninţări pe adresa şefului miliţiei orăşeneşti. Autorul anonim cerea 2.300 de dolari americani, sumă de care l-ar fi deposedat anterior „forţele de ordine". Cel care a trimis răvaşul insista ca banii să fie plasaţi într-o cutie poştală de pe strada Karl Libkhneht din Tiraspol. Mai mult, el ameninţa că va împrăştia mercur prin grădiniţe, dacă nu i se va îndepleni dorinţa.

După lungi căutări, securiştii de la Tiraspol l-au găsit pe „temutul terorist" - un tânăr de doar 17 ani pe atunci. „Făptaşul a fost reţinut şi şi-a recunoscut vina", a declarat Vladimir Mişin, un şef de la kgb, pentru o televiziune din stânga Nistrului.
Rezultatele aşa-ziselor investigaţii au ajuns repede în topul celor mai citite ştiri ale presei din regiunea separatistă: „Elevul liceului român va fi judecat pentru terorism", titrau portalurile.

„Nici prin cap nu mi-a trecut să trimit astfel de scrisori. M-au luat de la lecţii şi m-au obligat să copiez scrisoarea expediată şefului miliţiei. Am scris de opt ori acelaşi text. Mi-au explicat că verifică ceva şi cu cât mai repede scriu, cu atât mai repede voi pleca acasă. După expertiza grofologică am fost acuzat însă că aş fi teroristul care a ameninţat copiii din grădiniţe", explică Alexandru Bejan, care acum riscă până la trei ani de închisoare.

Băiatul presupune că actualele probleme i se trag de la o istorie mai veche, din 2009, atunci când a ajuns pe mână miliţiei acuzat de huliganism. „Un amic de-al meu se luase la bătaie cu un trecător. Am fost reţinut şi eu, fiind obligat să depun mărturii. Mai târziu am fost condamnat pentru huliganism", îşi aminteşte tânărul.


Alexandru Zubco de la Asociaţa Promo-Lex susţine că în vizorul kgb-ului au ajuns zeci de minori, care au fost intimidaţi şi obligaţi să scrie acelaşi text ca şi Alexandru. „Şirul de ilegalităţi comise de «autorităţile» separatiste în raport cu cetăţenii moldoveni devine şi mai lung. Acuzațiile de terorism aduse lui Alexandru influențează considerabil situația școlilor cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, care şi aşa este şubredă", susţine juristul.

AU LOVIT ÎN LICEU

La fel crede şi directorul Liceului „Lucian Blaga". „Este încă o tentativă de a lovi în şcoala noastră. Am văzut scrisoarea pe care, chipurile, ar fi trimis-o Alexandru. Cu siguranţă, nu e un text gândit de un copil. E un băiat cuminte care nu ar fi capabil de asta. Cu astfel de metode operează forţele de ordine de aici, vor să raporteze cât mai repede rezultatele anchetei", afirmă Ion Iovcev, directorul şcolii.

sursa: www.adevarul.ro

Un tânăr din Durlești a fost înjunghiat mortal pentru că a cântat în limba română

18 iunie 2012

Crimă oribilă la Durleşti! Un tânăr de 31 de ani a murit, iar altul de 24 se află în stare gravă la spital după o încăierare într-un bar karaoke. Tinerii au fost înjunghiaţi de multiple ori de doi minori, pentru că au interpretat melodii de dragoste în limba română. Martorii spun că agresorii erau în stare de ebrietate şi le-au cerut victimelor să cânte altceva. Suspecţii au fost reţinuţi, dar nu-şi recunosc vina, chiar dacă bătaia a fost surprinsă de camere de supraveghere instalate în local.

Incidentul s-a produs în jurul orei trei dimineaţa. Martorii povestesc că cei doi minori în vârstă de 17 ani au intrat în bar în stare de ebrietate şi căutau motive de ceartă.

Cei doi tineri răniţi au fost duşi în stare gravă la spital. Unul dintre ei, însă, a murit pe masa de operaţie.

Prietenii tânărului decedat cred că o parte din vină o poartă autorităţile care nu sunt în stare să asigure respectarea interdicţiei de comercializare a alcoolului către minori.

După incident, localul a fost închis. Bătaia a fost surprinsă de camerele de supraveghere din bar, dar suspecţii nu-şi recunosc vina.

Minorii sunt reţinuţi în comisariatul de poliţie din sectorul Buiucani. Dacă vor fi găsiţi vinovaţi, ei riscă între 12 şi 20 de ani de închisoare.


sursa: jurnaltv.md

Astăzi se împlinesc 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu

15 iunie 2012

La 15 iunie 1889, Luceafărul se stingea pe pământ, ca să se aprindă pentru totdeauna pe cerul neamului românesc. Avea 39 de ani. Astăzi se împlinesc 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Ultimul romantic.


În Cartea de impresii a Memorialului de la Ipoteşti, locul în care, dacă te laşi purtat de legănarea codrului sau de parfumul teilor, poţi simţi că l-ai întâlnit pe Mihai Eminescu, s-au scris multe cuvinte de iubire pentru Poet. Reacţia vizitatorului este una de pioşenie, aproape.
Pentru că: "La zidirea Soarelui, se ştie,/ Cerul a muncit o veşnicie,/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,/ Ne-am ales cu domnul Eminescu./ Domnul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.(...)."
Poate cele mai frumoase versuri închinate de un poet, Grigore Vieru, lui Mihai Eminescu. În ianuarie 1988, Grigore Vieru a ajuns, în sfârşit, în casa lui Eminescu: "Ai ajuns prea târziu la mine, am ajuns prea târziu la Tine, bădie Mihai, Te rog să mă ierţi. Sunt fericit că am, în sfârşit, norocul să-mi lipesc lacrima inimii de această eternă Icoană mereu născătoare de noi şi noi minuni româneşti". Grigore Vieru, 1.I.1988.

Un alt vizitator îi scria, într-un stil familiar: "Dragul meu Mihail, am trecut să văd ce mai faci. Am găsit fânul pus la uscat şi mormintele părinţilor tăi, am văzut liniştea verdelui şi umanitatea împletită cu divinul din fiinţa «argaţilor tăi». Îmi este foarte dor de tine, dar sper să ne vedem odată şi odată ca să putem sta de vorba mai mult decât data trecută.... Voi veni lângă tine plină de maci şi de frumoase spice de grâu. Aşa mă vei recunoaşte. Dacă vei citi cuvintele mele, bucură-te, pentru că te iubesc şi te aştept". Indescifrabil, 15 iunie 1995.

Eminescologul Petru Creţia scria, de data aceasta mai mult pentru vizitatori, dar poate şi mai mult pentru cei care încearcă să-l transforme în colb şi nu-i înţeleg acea lumină de astru. "Gândiţi-vă la acei ultimi şase ani ai lui, gândiţi-vă cu durere şi cu respect. Au fost ani de-a lungul cărora Eminescu n-a mai fost Eminescu şi în care Eminescu ştia bine, cu o suferinţă sfâşietoare, că nu mai este Eminescu. Dar în care nu ştia, umilit de neputinţă, ce va rămâne din el, că locul lui se va afla, pe veci, printre poeţii cei mai puri şi mai înalţi ai lumii. Anii aceia au fost, după aspra lege a firii, răscumpărarea unei prea mari arderi, a unei prea îmbelşugate şi străbătătoare respiraţii, a unor prea mari, zădărnicite şi zadarnice, iubiri, dintre care nu cea mai mică a fost pentru neamul lui. A trăit atunci ca un om îngropat în nimicnicie, fără să ştie că va învia spălat de tot răul lumii şi că, în eternitatea istoriei, toţi ai lui, noi cu înaintaşii şi urmaşii noştri, îl vor iubi ca pe nimeni altcineva." 1 VIII ’91.

Îl vor iubi... "Pentru că noi, românii, suntem prin naştere eminescieni, eu simt astăzi emoţia reîntoarcerii la locul naşterii mele adevărate. Vă mulţumesc printr-o plecăciune de suflet că mi-aţi oferit prilejul de a trăi acest sentiment. Eusebiu Ştefănescu, azi –15-iunie-2000."

Citind cartea de impresii am primit o lecţie de patriotism şi una de dragoste de Eminescu: "Orice român trebuie să treacă prin Casa Eminescu, fie cea din simţirea lui, din opera citită, fie cea din urmele lăsate de Eminescu. Ferice de acei români care au avut acest drept de la naştere – să vină oricând la Ipoteşti. Ferice de mine că am ajuns aici. Va trebui să fac altceva de azi înainte. Încă nu ştiu bine ce anume. Dar ştiu – ceva mai mult decât până acuma. Valentina Butnaru, preşedintele Societăţii «Limba noastră cea romană» de la Chişinău.
Aug.2001".

Poate că în fiecare an, la 15 iunie, pe la ora 16:30 (un martor povesteşte că la această oră a murit Eminescu după ce ar fi fost lovit în cap cu o piatră), ar trebui să se instituie minutul naţional de tăcere. Spre aducere aminte.

15 iunie, 1848, a fost sfințit drapelul național tricolor


Acum 164 de ani, pe 15 iunie, 1848, a fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluționar de la București. Drapelul avea culorile albastru, galben, roșu și avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăție". În aceeași zi, a doua Adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat, a decis înființarea unei armate populare române în frunte cu Eftimie Murgu, introducerea limbii române, recunoașterea naționalității române etc.


Tot pe 15 iunie, în același an, are loc Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul careia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat constituirea Guvernului provizoriu.

sursa: Basarabia de după independență

Agenția transnistreană de știri Dniester.ru către transnistreni: făceţi-vă acte moldoveneşti, învăţaţi limba română!

14 iunie 2012

Iniţiativa aparţine jurnalistului Roman Konoplev, proprietarul site-ului de ştiri din regiunea transnistreană, Dniester.ru, care a lansat, cu câteva zile în urmă, rubrică „Să învăţăm limba româna!”.


„Dniester.Ru a lansat o rubrică specială pentru cei care doresc să înveţe limba română. Materialele propuse studiului pot fi utile persoanelor aflate în funcţii de decizii la Tiraspol, funcţionarilor publici din regiunea transnistreană, dar şi cetăţenilor simpli care doresc să cunoască româna”, anunţă autorul iniţiativei.

Autorii proiectului propun oamenilor din regiune o serie de cărţi electronice despre limba şi literatura română. Contactat de Moldova.ORG, Roman Konoplev, a precizat că erau vremuri, în special la sfârşitul anilor 80’ când nu doar funcționarii din stânga Nistrului își doreau să învețe limba română, dar şi oamenii de rând. “Nu exclud că va fi “al doilea val”, iar oamenii, fie din dorinţă proprie, fii impuşi de situaţie, vor fi interesaţi să cunoască limba română”, a adăugat Konoplev.

De asemenea, în cadrul unui editorial, Roman Konoplev se adresează cu un mesaj oamenilor din regiunea transnistreană „Dacă intenţionaţi să locuiţi în continuare în regiunea transnistreană şi doriţi să reuşiţi – făceţi-vă acte moldoveneşti, care sunt recunoscute oriunde în lume şi învăţaţi limba română. Cunoaşterea limbii române vă va face competent pe piaţa muncii din Republica Moldova”.

Totodată, Konoplev sugerează oamenilor din regiune să revină cu picioarele pe pământ şi să conştientizeze că, la moment, niciodată Moscova n-a fost atât de departe de Tiraspol.

Moldova.ORG

UPDATE: La moment site-ul agenției de știri Dniester nu funcționează din motive necunoscute.

Despre deportări și basarabia91.net la Jurnal TV [VIDEO]


Prezentatorul de la JurnalTV, Sergiu Beznițchi, a menționat în cadrul emisiunii sale BlogJoy, articolul referitor la primul val de deportări din vara anului 1941, postat pe www.basarabia91.net.



”Bineînțeles, nu puteam sa nu pomenim de tragicele evenimente din vara lui 41. Este vorba despre deportări. Pe blogul basarabia91.net vine un articol la această temă. Deportările din Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autorităţile sovietice. Incredibil câte vagoane au fost trimise în Siberii de gheață. Statistica o găsiți pe blog.
Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soţie şi copii şi dus în lagărul de muncă forţată, în GULAG. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan. Tragic, foarte tragic. Și vă îndemn să nu uităm acest lucru.”, menționează în prezentarea sa, jurnalistul Sergiu Beznițchi.

Noi, cei de la Basarabia de după independență, ne bucurăm că, în vremurile când știrile gen cancan sau cele cu crime, fură topurile știrilor difuzate la TV, se mai găsesc și jurnaliști demni, care-și cinstesc istoria și nu-și uită străbunii.


Spiridon Vangheli a fost distins cu medalia “Mihai Eminescu” de către președintele Timofti


Politicieni, oameni de cultură şi copiii au venit astăzi, 14 iunie, la Biblioteca pentru Copii „Ion Creangă” să-i ureze scriitorului Spiridon Vangheli „La mulţi ani”, cu ocazia celei de-a 80-a aniversare.

Cu această ocazie, preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a înmînat astăzi scriitorului Spiridon Vangheli Medalia “Mihai Eminescu”, informează MOLDPRES.

Timofti a consemnat că Medalia “Mihai Eminescu” i-a fost acordată scriitorului pentru merite deosebite în dezvoltarea literaturii pentru copii, promovarea valorilor culturale naţionale peste hotarele republicii, precum şi pentru activitate prodigioasă în domeniul literaturii.

Spiridon Vangheli a vorbit cu emoţie despre anii care s-au scurs, cărţile pe care le-a editat, dar şi „recompensa” pe care a primit-o din partea copiilor – dragostea şi admiraţia. „Ne-am „înhămat” cu Grigore Vieru să facem Abecedarul pentru că sistemul era aşa, încât îşi dorea cu tot dinadinsul să facă din copii noştri eniceri sovietici”, a declarat maestrul. De asemenea, Spiridon Vangheli a menţionat, vădit emoţionat, că scriitorii pentru copii n-au dreptul să greşească. „Aşa cum bunelul îi poveşte nepotului esenţele lucrurilor, cu gravitatea faptului că mâine-poimâine dispare din viaţă, aşa şi o carte pentru copii trebuie să se refere la esenţa lucrurilor”, a adăugat acesta, scrie moldova.org.

Vicepremierul Mihai Moldovanu a subliniat că opera lui Spiridon Vangheli ne-a marcat copilăria şi continuă să facă frumoasă copilăria generaţiei actuale. Totodată, personajul Guguţă, creat de Spiridon Vangheli, a devenit un prieten al tuturor generaţiilor de copii.

Ministrul Educaţiei, Mihail Şleahtiţchi, a precizat că Spiridon Vangheli este ambasadorul copiilor şi un mare producător de branduri, iar brandul “Guguţă” face loc Republicii Moldova în această lume mare. Ministrul i-a înmînat scriitorului un atestat, care confirmă că toate instituţiile de învăţămînt din republică vor fi completate cu un set de opere scrise de maestru.

Deputatul Ion Hadîrcă, la rândul său, chiulise astăzi de la şedinţa Parlamentului, împreună cu Corina Fusu şi Mihai Ghimpu, pentru a aduce omagiu pentru tot ce a făcut Vangheli.

Nu în ultim rând, primarul Dorin Chirtoacă a menţionat că va propune ca o grădiniţă din Chişinău să poarte numele lui Spiridon Vangheli, dar şi ca să fie sărbătorită “Ziua lui Guguţă”.

Un român este noul președinte al Sovietului Suprem de la Tiraspol


Noul președinte al Sovietului Suprem de la Tiraspol a fost numit Mihail Burla. Acesta a fost ales ieri în această funcție, după ce fostul speaker, Anatolii Kaminski și-a dat demisia, scrie union.md


Mihail Burla este de naționalitate român, originar din regiunea Cernăuți. Drept dovadă, jurnalista Mihaela Onofrei a plasat pe blogul său fotografia pașaportului noului speaker.

Mihail Burla s-a stabilit în regiunea transnistreană după ce și-a făcut studiile la Tiraspol.

Actualmente este mebru al partidului „Obnovlenie” din Transnistria și ar putea deveni chiar președinte al fracțiunii, deoarece Kaminski a plecat și de la șefia partidului.

La Tighina a fost dezvelit bustul criminalului de război Alexandr Lebedi

12 iunie 2012

Astăzi a fost inaugurat la Bender monumentul generalului rus Alexandr Lebedi. La ceremonie au participat ambasadorul cu misiuni speciale al Federaţiei Ruse, Serghei Gubarev, consilierul Ambasadei Rusiei în Republica Moldova, Vitalii Treapiţin, deputatul Dumei Ruse Roman Hudeakov, informează "Novâi Reghion", citat de moldova.org

„Astăzi, de ziua naţională a Rusiei, aducem un omagiu generalului căruia îi datorăm încetarea vărsărilor de sânge pe acest pământ. Aducem un omagiu însăşi Rusiei. Până în prezent ea asigură operaţiunile de pacificare în Transnistria, apărând siguranţa şi viaţa cetăţenilor. Memorie veşnică lui Alexandr Ivanovici şi mulţumire tuturor soldaţilor ruşi!”, a spus liderul de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, în cadrul ceremoniei de inaugurare a monumentului.

Tot astăzi fostul comandant al armatei 14-a a fost decorat post mortem de liderul de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, cu cea mai înaltă distincție militară din regiune, Ordinul Suvorov de gradul I.

Alexandr Lebedi a fost general al Armatei Ruse şi comandantul armatei a 14-a din Transnistria în timpul conflictului militar din 1992. A decedat în urma unui accident de elicopter, la 28 aprilie 2002.

Basarabenii din Germania au colectat donații pentru copii orfani din raionul Soroca


Societatea moldovenilor din Germania cu suportul Ambasadei Republicii Moldova din Republica Federală Germană a organizat, cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului, o manifestare de caritate cu genericul „O inimă pentru copiii din Republica Moldova”, scrie www.moldova.org, preluat de Basarabia de după independență.

Evenimentul, care s-a desfăşurat in grădina Ambasadei Republicii Moldova a reuşit să adune circa 150 de oaspeţi – membri ai Societăţii Moldovenilor din Germania, ai corpului diplomatic, reprezentanţi ai diasporei, precum şi numeroşi simpatizanţi germani.

Acţiunea a vut drept scop a urmărit colectarea donaţiilor băneşti pentru susţinerea Casei de copii orfani cu disabilităţi din satul Vâsoca, raionul Soroca.
Pentru a familiariza publicul cu necesităţile şi viaţa cotidiană a copiilor de la Vâsoca, a fost organizată o expoziţie de fotografii şi desene ale copiilor, fiecare lucrare fiind posibil de a fi procurată de doritori. De asemenea, în cadrul evenimentului au fost organizate jocuri şi concursuri pentru copii, iar oaspeţii au avut posibilitatea să degusteze vinuri şi bucate tradiţionale moldoveneşti şi germane.

Acţiunea de caritate a fost susţinută de către formaţia de acordeonişti „Concertino”, care au deschis festivitatea şi au cucerit inimile publicului german. Totodată au fost prezenţi pe scenă şi alţi interpreţi amatori – Crisitina Holstein, Djulieta Huchtemann, Ion Costin, Tatiana Turcan. Un mare val de aplauze a primit ansamblul de dansuri, nou format din membrii Societăţii Moldovenilor, „Primăvara”. Pentru susţinerea proiectului de ajutorarea a copiilor au participat şi alte formaţii artistice locale – grupul de acordeonişti D`Akkord de la şcoala muzicală Treptow- Kopenick din Berlin şi grupul artistic „Uri” din Berlin.

Totodată au fost prezenţi la eveniment Valeriu Kurtu, pictor şi caricaturist originar din Republica Moldova şi Iulia Kurtu, care au prezentat o expoziţie de picturi şi piese din ceramică. Valeriu Kurtu este cunoscut şi pentru pictura aplicată pe tradiţionalul urs berlinez al Republicii Moldova
În cadrul evenimentului au fost acumulate donaţii în valoare de 2500,00 Euro, bani care urmează a fi utilizaţi pentru necesităţile stringente ale orfelinatului din satul Vâsoca, raionul Soroca.

Simbolurile comuniste distruse de basarabeni

10 iunie 2012

Autorităţile sovietice şi-au protejat simbolurile ideologie prin toate mijloacele posibile, inclusiv aplicând pedepse aspre pentru cei care îndrăzneau să le atingă. S-a ajuns până acolo încât o simplă gaură făcută într-un placat cu vreunul dintre liderii comunişti constituia infracţiune.
Cel mai aprig era apărat „iubitul conducător al tuturor popoarelor” Iosif Stalin. După 1944 poliția politică a investigat mai multe cazuri în care portretele liderilor au fost smulse de pe pereţi, rupte ferfeniţă sau deteriorate şi călcate în picioare. Făptașii au ajuns în gulag.
Maşina propagandistică a URSS cheltuia sume enorme pe atributele ideologice. Ziare, foi volante şi afișe în milioane de exemplare erau distribuite din abundenţă în localităţile din RSS Moldovenească. În ele, evident, se proslăvea „viaţa fericită” a moldovenilor. Nu lipseau nici cărţile, filmele artistice, ziarele de perete, busturile și monumente, toate având menirea să creeze omul nou. Un loc aparte în această propagandă ocupau imaginiile fondatorilor marxism-leninismului: Marx, Engels şi Lenin, dar şi continuatorilor acestora, Stalin, Kalinin etc. Tuturor li s-au ridicat monumente, s-au atribuit denumiri de localităţi, colhozuri, instituţii, străzi, iar portretele lor au împânzit locurile publice. Securiștii au vegheat cu atenție ca acestea să nu fie pângărite.
În imposibilitate de a le spune mai-marilor zilei verde-n ochi, basarabenii adesea şi-au revărsat furia pe portretele ideologice.
„Stai Stalin, stai pe loc, că-ţi iau pantalonii foc”
Petru Pătraşcu s-a născut în anul 1918, în comuna Mileştii Mici, judeţul Chişinău. Tatăl său a fost un om înstărit, avea șase hectare de pământ, cai, boi, oi. În 1931, Petru termină patru clase. Un timp lucrează în gospodăria părinților, apoi se angajează pietrar la cariera din sat. Este încorporat, în anul 1939, în Armata Română, la jandarmerie, apoi, până la 28 iunie 1940, la infanterie, la Constanţa. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost sergent în Armata Română, fără să participe nemijlocit la lupte. Armistiţiul sovieto-român din 12 septembrie 1944 îl prinde la Constanţa, fiind demobilizat. Revine la Mileştii Mici şi la cariera din sat.
Nici la o întreprindere de acest fel nu lipseau simbolurile sovietice. La intrarea în carieră, a fost afișat portretul lui Lenin, iar alături cel al lui Stalin şi al soldatului eliberator.
La 15 iulie 1945, după pauza de masă, Petru, împreună cu colegii de brigadă, reveneau în carieră. Potrivit declarațiilor sale din dosarul de la Securitate, el a observat că în partea de jos a portretului lui Stalin era un păianjen. A luat apă în gură şi a stropit păianjenul. Insecta a căzut jos, iar portretul nu a avut de suferit.
Turnat de colegii de serviciu
Colegii lui însă au povestit securiștilor altceva. Potrivit lor, în ziua cu pricina Pătraşcu s-a apropiat de portretul lui Stalin, declarând: „Iată din cauza cui ne chinuim aici. El ne-a adus asemenea viaţă încât murim de foame. Trebuia spânzurat când armatele noastre erau la Stalingrad”. A stropit portretele lui Stalin şi Lenin cu apă, iar cu un obiect din mână a deteriorat un epolet de pe portretul lui Stalin şi „a scos” câte un ochi lui Stalin şi lui Lenin. Un alt coleg şi-a adus aminte cum Pătraşu i-a spus că intenţionează să fugă în România, motivând că în Uniunea Sovietică viaţa e grea, puterea sovietică obligă ţăranii la impozite mari, iar muncitorii primesc salarii mici. Al treilea l-a turnat securiştilor pentru cântecele antisovietice fredonate în public, printre care în unul se spunea: „Stai Stalin, stai pe loc, că-ţi iau pantalonii foc”.
A fost arestat la 14 august 1945. Peste o lună dosarul lui este trimis în înstanță. Tribunalul Militar de la Calea Ferată din RSS Moldovenească, la 5 octombrie 1945, îl condamnă la zece ani de munci corecţionare în lagăr, cu decăderea ulterioare din drepturile politice pentru o perioadă de cinci ani şi confiscarea averii.
Pătraşcu execută primii trei ani la Chişinău, apoi este transferat în orașul Inta, dincolo de Polul Nord, unde a ispășit restul „pedepsei”. După eliberare, nu i s-a permis revenirea în Moldova. La 1956 a scris o plângere şi a venit la Mileştii Mici peste un an. Petru Pătraşcu a fost reabilitat de Procuratura Generală a Republicii Moldova, la 21 aprilie 1992.
De la dragoste la antisovietism e un pas
Doi îndrăgostiţi au decis să folosească imaginea intangibilă a conducătorilor URSS în interesul lor. Astfel, de mai bine de un an, A.N. din satul Sârbeşti, raionul Sângerei, de 45 de ani, tatăl a cinci copii, se iubea în taină cu vecina sa L.C., de 22 de ani, mamă a unui copil de șase ani. Împreună au decis că soţul acesteia trebuie să dispară. Amanţii au tot căutat soluţii să rămână împreună. Versiunea lichidării fizice a soţului concurent, deşi a fost discutată de cei doi, a fost respinsă din start. S-au gândit la un furt sau spargere, însă le-a fost frică să nu fie văzuţi. Cunoscând că orice atingere a simbolisticii comuniste conduce neapărat la ani grei de gulag, A.N. a propus o soluţie ingenioasă – să fie distruse portretele din școală, singura clădire care nu era păzită.
Astfel, în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1948 A.N. şi L.C. au pătruns în incinta şcolii şi au rupt afișele cu Stalin şi Kalinin. Pentru a induce în eroare securiştii, au aruncat în apropierea şcolii livretul militar al soţului lui L.C. În livret au fost plasate şi două scrisori cu caracter antisovietic, primite chipurile de un frate al acestuia din România.
În scurt timp, făptaşul a fost identificat, fiind arestat la 3 mai 1948. Chiar la primul interogatoriu, A.N. a recunoscut motivele care l-au determinat să-şi piardă capul. A declarat că nu-l cunoştea la faţă pe tovarășul Kalinin. De asemenea, a spus că la deteriorarea portretelor l-a determinat şi convingerile sale antisovietice: considera că toți conducătorii URSS sunt vinovați de starea materială proastă. Lucrurile s-au complicat pentru A.N. când s-a descoperit că un frate de al lui fusese arestat de Ministerul Securităţii al RSS Moldoveneşti, pentru că între 1941-1944 fusese delegat la primăria Sârbeşti.
La toate interogatoriile ibovnica a negat totul: îşi iubea soţul şi nu a păcătuit cu nimic în faţa lui, chiar dacă A.N. de mai mult timp se tot dădea la ea. Tactica aleasă a scăpat-o de la arest.
Ancheta preliminară a durat o lună. La 22 mai 1948, lui A.N. i s-a înmânat rechizitoriul, iar la 8 iunie 1948 Judecătoria Supremă a RSS Moldoveneşti, aplicând prevederele articolului 54/10 – Agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară – din Codul Penal al RSS Ucrainene, îl condamnă la zece ani de munci corecţionare în lagăr, cu decăderea ulterioară din drepturile politice pentru o perioadă de cinci ani.
A.N. este exilat în Republica Komi, orașul Inta. La 26 octombrie 1955, acceaşi instanţă îi reduce pedeapsa la termenul executat de fapt şi dispune eliberarea lui din gulag. A.N. a fost reabilitat de Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, la 4 decembrie 1995.
„Iată-i pe noii moşieri, din cauza lor trăim mai rău ca înainte”
Efim Tâltu (în sat i se mai spunea Ion) s-a născut în anul 1902, în comuna Pârliţa, judeţul Bălţi. Provenea dintr-o familie de ţărani mijlocaşi. Până la 28 iunie 1940 a terminat trei clase, s-a căsătorit şi şi-a lucrat propriul pământ, de trei hectare. În timpul administraţiei româneşti din 1941-1943, a fost perceptor agricol. La 13 aprilie 1944 este mobilizat în Armata Roşie. Pentru vitejie în luptele de pe front în care a fost și rânit, a fost decorat cu două medalii.
În 1949 intră în colhoz. În anul următor este ales preşedinte al consiliului părintesc al şcolii din localitate. Din acest moment a început conflictul cu administraţia şcolii, conducerea sătească şi cea a colhozului. Mai întâi, la strângerea roadei de pe lotul şcolar, Tâltu nu a fost acceptat să asiste la predarea recoltei. A auzit ulterior că în loc să o depoziteze pentru a asigura cu hrană cei 45 de copii orfani, șefii din localitate au împărţit-o între ei. A scris la raion, însă fără niciun rezultat. Din contra, conducătorii din sat au vrut să scape de el. Nereguli au fost depistate şi la reparaţia şcolii.
Serbarea „marii revoluții” i-a adus necazuri
Ceea ce a schimbat soarta lui Tâltu a fost serbarea, la 7 noiembrie 1951, în incita şcolii, a celei de-a 34 aniversări a „marii revoluţii socialiste din octombrie”, la care preşedintele colhozului şi-a invitat circa 40 de amici, a adus 500 litri de vin şi alte bunăţi. Seara târziu a mers şi Efim Tâltu la această serbare, fără a fi invitat. Pentru a nu i se permite intrarea, i s-a spus că fiecare participant a cotizat câte 50 de ruble. Tâltu a refuzat să plătească, iar organizatorii au insistat să fie scos cu forţa din sala de festivităţi. „De ce nu am dreptul să mă aflu şi eu aici. Sunt la fel ca şi cei prezenţi?”, a spus el.
Directorul şcolii, secretarul sovietului sătesc, preşedintele colhozului l-au înconjurat insistând să fie dat afară. Atunci Tâltu le-a spus ceea ce credea: „Ziceţi că moşierii au fost lichidaţi, dar iată-i pe noii moşieri, stau aici şi cântă. Din cauza lor trăim mai rău ca înainte. Ne-au înhămat la jug şi ne sug sângele. Pe vremea cuziştilor şi a liberalilor am trăit mai bine, iar eu nu eram zdrenţuros”. Scos afară până la urmă, Tâltu de ciudă a tras câteva înjurături, apoi „a scos” câte un ochi lui Stalin şi lui Lenin de pe portretele atârnate pe perete. A mai rupt un portret şi l-a băgat în buzunar. Înainte de a plecat din şcoală, le-a strigat celor care l-au agresat „În curând va veni vremea şi vom arată noi comuniştilor”.
Bărbatul a fost arestat la 12 decembrie 1951. Ancheta a durat până la 11 ianuarie 1952, când dosarul lui este trimis la judecată. Situaţia lui s-a complicat atunci când fostul preşedinte al sovietului sătesc din perioada 1940-1941 şi-a adus aminte că în ajunul alegerilor în Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti, din 12 ianuarie 1941, cineva a profanat portretul lui Stalin. Unul dintre amicii avea să confirme în instanță că a auzit despre distrugerea portretului chiar de la Tâltu.
Tribunalul Militar al trupelor NKVD din RSS Moldovenească, la 31 ianuarie 1952, îl condamnă pe Efim Tâltu la 25 de ani munci corecţionare în lagăr, cu decăderea ulterioare din drepturile politice pentru o perioadă de cinci ani şi confiscarea averii. Efim Tâltu a mai fost lipsit de dreptul de a purta medaliile obţinute pe front.
La 3 august 1956, Tribunalul militar a districtului Odesa îi reduce pedeapsa la zece ani, aplică un decret al URSS „Despre amnistie” şi îl eliberează din gulag. Efim Tâltu a fost reabilitat de Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova la 28 decembrie 2004.
Apărătorul „trădător de țară”
Fostul veteran de război a fost condamnat pentru trădare de patrie (articolul 54/1din Codul Penal al RSS Ucrainene), acte de terorism (art. 54/8) şi agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară (54/10).

 Mihai Taşcă – Historia