Un basarabean candidează la funcția de consilier local al orașului Bruxelles

27 septembrie 2012

Originar din Republica Moldova, Vitalie Eni este implicat în campania electorală pentru alegerile locale din Belgia. Înscris pe listele Mișcării Reformatoare, el se va lupta pe 14 octombrie, pentru un loc în Consiliul local al orașului Bruxelles.

De profesie economist, Vitalie Eni a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova. După ce a obținut cetățenia statului belgian , în 2008, s-a hotarât să se implice în politică pentru a susține comunitatea moldovenilor din Belgia, dar și alte comunități ale țărilor din Est.

“Am intrat în politică pentru a apăra ideile, comunitatea noastră, oamenii din Est, pentru că nu există nimeni care să facă acest lucru” spune Eni. Tot el mai afirmă că și-ar dori să fie eliminată discriminarea la locul de muncă, iar oamenii să fie angajați pentru capacitățile lor intelectuale, dar nu pentru că vin dintr-o parte sau alta.

El mai adaugă că a simțit pe propria piele discriminarea atunci când a vrut să se angajeze, însă susține că întrun partid politic este iubită diversitatea, oamenii de culturi diferite. “Eu cred că locul meu este în politică, mai ales că am calitățile de care partidul are nevoie” mai subliniază Vitalie Eni.

Întrebat dacă intenționează să se implice în politica din R. Moldova, el spune că nu își dorește asta. “Îmi construiesc viitorul aici, politica din Belgia mă interesează mai mult decât cea din R.Moldova. Viața mea e aici.”

Mișcarea Reformatoare este o coaliție de dreapta și centru-dreapta. La alegerile legislative din 10 iunie 2007 și cele din 13 iunie 2010, acesta a fost primul partid politic francofon, cu 31.17% din voturi în Valonia și 32% din voturi la Bruxelles.

sursa: impact.md

Francezii vor să scoată cuvintele "mamă" şi "tată" din documentele oficiale

26 septembrie 2012


Francezii doresc să elimine cuvintele "mamă" şi "tată" din documentele oficiale, propunerea legislativă făcând parte dintr-un plan mai amplu de legalizare a căsătoriilor homosexual, scrie Rtv.net.
Prin această iniţiativă, francezii îşi propun, odată cu legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, să ofere cuplurilor homosexuale şi hetereosexuale aceleaşi drepturi de adopţie a copiilor, informează foxnews.com.

În locul termenilor de "mamă" şi "tată", în documentele oficiale va fi utilizat termenul de "părinte".
Propunerea legislativă a stârnit reacţia virulentă a Bisericii Catolice: "Căsătoriile homosexuale vor da naştere unei prăbuşiri complete a societăţii", a declarat cardinalul Philippe Barbarin, capul Bisericii Catolice din Franţa.

"Acest lucru are consecinţe nenumărate. Vor dori să creeze cupluri cu trei sau patru membri. Şi după asta, poate că într-o zi incestul nu va mai fi un tabu", a mai precizat cardinalul.
De cealaltă parte, ministrul Justiţiei din Franţa susţine propunerea legislativă: "Cine spune că un cuplu heterosexual va educa mai bine un copil decât un cuplu homosexual, că va garanta condiţii mai bune pentru dezvoltarea acestuia?", a declarat Christiane Taubira pentru ziarul catolic "La Croix".
Papa Benedict al XVI-lea le-a cerut episcopilor francezi să lupte împotriva legii, potrivit The Telegraph.
Legea va fi prezentată cabinetului preşedintelui francez Francois Hollande pentru aprobare pe 31 octombrie. Hollande a garantat legalizarea căsătoriilor homosexuale.

sursa: Politik.md

Unioniştii din Republica Moldova ameninţă cu proteste de amploare

25 septembrie 2012


Membrii Platformei Civice Acţiunea 2012, care pledează pentru unirea Republicii Moldova cu România, ameninţă cu proteste de amploare, dacă revendicările lor, formulate în cadrul Marşului Unionist din 16 septembrie, nu vor fi îndeplinite de Alianţa de guvernare. Totodată, Platforma Civică condamnă declaraţiile făcute de preşedintele Parlamentului şi liderul PDM, Marian Lupu, cu privire la uninonişti şi statutul limbii române.

"Marian Lupu, un fost comunist ajuns democrat peste noapte, îi atacă pe cei care au adus românilor basarabeni libertate şi încredere într-un viitor mai bun, după 70 de ani de minciuni şi de persecuţii. Suntem, totuşi, de acord parţial cu afirmaţia domnului Lupu că Marşurile Unirii crează probleme la Chişinău. Problemele sunt respectarea democraţiei şi a libertăţii de exprimare într-un stat slab, reprezentat în funcţii înalte de către persoane cu caracter duplicitar, care se răzgândesc de multe ori”, a declarat reprezentantul platformei unioniste, Constantin Codreanu.

Publika.md reaminteşte că Platforma Civici Acţiunea 2012 a organizat pe 16 septembrie la Chişinău un Marş Unionist, la care au participat aproape 2.000 de persoane, potrivit estimărilor poliţiei. Participanţii la manifestaţie au înaintat Alianţei de guvernare mai multe revendicări, care să fie îndeplinite până la 1 ianuarie 2013. Între acestea, modificarea Constituției, încât limba de stat să fie limba română.

Preşedintele Parlamentulu, Marian Lupu, a declarat ieri la un post de televiziune că s-a răzgândit în ceea ce priveşte limba vorbită în Republica Moldova. "Ştiinţific nu mai este limba română, cum spuneam anterior, ci limba moldovenească, a spus liderul democrat".

Marian Lupu: Nici științific limba vorbită de moldoveni nu este româna



În Constituție trebuie să rămână „limba moldovenească”. Dacă limba de stat ar fi limba română, libertățile și drepturile cetățenilor moldoveni la autoidentificare ar fi încălcate. Aceștia ar fi constrânși prin lege să se identifice drept români.

De această părere este președintele Partidului Democrat, Marian Lupu, exprimată în cadrul emisiunii „ÎnProfunzime” de la ProTV Chișinău, relatează UNIMEDIA.
„Noi am convenit în cadrul Alianței că trebuie să aplicăm acele modificări la Constituție, acolo unde au existat probleme de-a lungul timpului. Art. 13 nu are nimic cu funcționarea mecanismelor statale. Poate în alte condiții noi am admite asemenea discuții despre limbă, într-o ambianță în care nimeni din această țară nu ar fi contestat statalitatea Republicii Moldova. Noi considerăm că trebuie să oferim cetățenilor dreptul la autoidentificare etnică, nimeni nu trebuie preseze pe nimeni. Odată ce mergem pe acest principiu, noi consolidăm în această țară o națiune civică moldovenească”, a spus democratul. Potrivit lui, art.13 este folosit mai mult ca un instrument politic.

Dacă anterior, Marian Lupu spunea că limba vorbită de el, din punct de vedere științific este româna, iar din punct de vedere politic - moldovenească, acum democratul se dezice de cuvântul său. „M-am răzgândit, s-a zis cu științific. Acele teze sunt și acum susținute de oamenii de știință și au o puternică influență subiectivă. Iar dacă sunt subiective înseamnă ca sunt promovate în interese politice. Hai să nu fim obsedați”, spune liderul PD.

UNIMEDIA precizează că în actuala Constituție este scris că limba de stat a Republicii Moldova este moldoveneasca. Partidul PL și PLDM optează pentru modificare acestui articol și consfințirea limbii române în Legea Supremă. Dacă această propunere nu va trece, liberalii vor insista ca mențiunea cu privire la limba de stat să fie în general exclusă.

TOP 10 lideri naziști care au scăpat de execuție

22 septembrie 2012

Încă dinaintea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, s-a pus problema măsurilor ce urmau să fie luate vizavi de naziști. În cele din urmă, s-a ajuns la decizia de a-i judeca – cu posibilitatea de a-i condamna la moarte – doar pe membrii de top ai Partidului Nazist și pe cei direct implicați în crimele de război și crimele împotriva umanității. Această decizie a stat la baza organizării proceselor de la Nürnberg.Să menționăm totuși că Stalin era de părere că toți soldații naziști ar trebui executați, idee care a fost însă respinsă drept absurdă de către Roosevelt și Churchill.
Însă nu toți liderii naziști au ajuns în fața unui tribunal. Foarte mulți au reușit să fugă din Germania după sfârșitul războiului și nu au fost prinși niciodată; alții – oameni de știință considerați valoroși – au fost ajutați să evite judecata și au ajuns în Statele Unite sau în Marea Britanie unde au colaborat cu institutele de cercetare. Există de asemenea cazuri ale unor naziști protejați de Biserica Catolică. Vă prezentăm aici cazurile a 10 naziști importanți care au scăpat complet de judecată sau de condamnarea la moarte (numărul lor este însă semnificativ mai ridicat). (Click pentru lista completă realizată de Listverse)

1.    Artur Axmann
Artur Axmann a fost arestat în decembrie 1945, iar în 1949 a fost condamnat la doar 3 ani și 3 luni de închisoare, sentință care a fost la momentul respectiv foarte criticată. După eliberare, Axmann a devenit un om de afaceri de succes și a murit în 1996 la vârsta de 83 de ani.
2.    Erich Traub
Erich Traub a fost un important virolog care s-a specializat în studierea febrei aftoase. El a condus cel mai important insitut de cercetare pentru armele biologice din Germania Nazistă. În timpul războiului, Traub a realizat mai multe experimente privind diverse boli și a încercat să folosească virusul febrei aftoase pentru arme. El a fost responsabil cu moartea a mii de oameni, însă după război nu a fost judecat deoarece a fost considerat un om de știință prea valoros pentru a nu fi folosit.
Aflându-se în zona de ocupație sovietică, Traub a fost forțat să colaboreze cu sovieticii, dar în iulie 1948 englezii au reușit să-l scoată din Germania. El a ajuns în cele din urmă în Statele Unite, unde a colaborat cu cercetătorii americani în cadrul institutului Plum Island Animal Disease Center. Traub a murit în 1985, în Germania de Vest, la vârsta de 78 de ani.
3.    Heinz Lammerding

Heinz Lammerding a fost un general SS care a condus a 2-a Divizie SS Das Reich, una din diviziile de elită comandate de SS. Nu doar o dată Lammerding a organizat masacre împotriva cetățenilor francezi; spre exemplu, la 8 iunie 1944 el a ordonat masacrarea unor din orașul Tulle: 120 de oameni au fost aleși aleatoriu și spânzurați, iar 99 dintre aceștia au fost și torturați. Două zile mai târziu, o companie SS condusă de Lammerding a ucis 642 de oameni din comuna Oradour-sur-Glane.
După război, Lammerding a dispărut, iar locația sa nu a fost niciodată confirmată. Autorul scoțian Ian Rankin a susținut că englezii l-ar fi ajutat să scape și să se ascundă la Düsseldorf. În 1953, el a fost judecat în Franța și condamnat la moarte în contumacie, însă Germania de Vest nu a acceptat extrădarea acestuia. Până la sfârșitul vieții (el moare în 1971), Lammerding a condus o companie de inginerie civilă.
4.    Ludolf von Alvensleben
Ludolf von Alvensleben, ofițer SS și General al Poliției, a organizat execuțiile în masă din Pomerania, în timpul ocupației germane din Polonia, și a fost responsabil cu execuțiile din Valea Morții, un sit din nordul Poloniei unde au fost descoperite cadavrele a 5.000-6.000 de polonezi. De asemenea, Alvensleben a dat ordinul pentru execuțiile în masă de la Piaśnica din 1939-1940 (între 12.000 și 16.000 de victime).
În aprilie 1945, Alvensleben a fost capturat de englezi și închis într-un lagăr, de unde acesta a evadat. Ulterior, el a fugit cu familia în Argentina, unde a fost protejat de guvernul Perón. Alvensleben a locuit în Bunoes Aires până în 1956, apoi s-a mutat într-un sat din centrul Argentinei. În ianuarie 1964, un tribunal din Munchen a emis un mandat de arestare pe numele lui pentru uciderea a cel puțin 4247 de oameni în Polonia în 1939. Cererea de extrădare a fost însă refuzată, iar Alvensleben a trăit în continuare în Argentina, unde moare în 1970.
5.    Aribert Heim
Aribert Heim a fost un doctor de origine austriacă, cunoscut drept Doctorul Moarte, care a realizat diverse experimente pe deținuții din lagărul de concentrare de la Mauthausen. Heim a fost acuzat de uciderea și torturarea prizonierilor prin diverse metode. Între octombrie și decembrie 1941, a realizat experimente pe evrei asemănătoare celor efectuate de Mengele la Auschwitz. Potrivit martorilor, el injecta pacienții în inimă cu diverse substanțe, inclusiv petrol, apă și otravă.  
La sfârșitul războiului, Heim a fost capturat de americani și trimis într-un lagăr. A fost însă eliberat ulterior și s-a mutat la Baden-Baden, unde a lucrat ca ginecolog. În 1962, Heim a aflat că poliția îl caută, astfel că a fugit în Egipt. De atunci, a devenit ținta unei complexe operațiuni de căutări. Potrivit informațiilor primite de autorități, el ar fi fost văzut în America de Sud, Spania, dar și Africa. Cu toate acesta, Heim nu a fost niciodată prins. În 2009, televizunea germană și New York Times anunțau că Heim a locuit în Egipt sub numele Tarek Farid Hussein și că ar fi murit la Cairo în 1992. Cu toate acestea, în urma investigațiilor efectuate în capitala egipteană nu s-au găsit dovezi concrete privind moartea lui Heim. În 2008, a apărut un zvon potrivit căruia Heim era încă viu și trăia în Patagonia.
6.    Gustav Wagner
Gustav Wagner, ofițer SS, a fost director adjunct al lagărului de la Sobibor. În timpul războiului, el a devenit cunoscut drept Lupul și Bestia, porecle datorate brutalității sale. În mai 1940, Wagner a participat în programul Euthanasia inițiat de guvernul nazist, prin care mii de oameni considerați bolnavi incurabili au fost uciși. În martie 1942, Wagner a fost trimis la Sobibor, unde lua decizia care prionieri erau trimiși la moarte și care erau lăsați în viață pentru a munci. Supraviețuitorii de la Sobibor au povestit că Wagner era un sadic căruia îi plăcea să bată regulat prizonieri până îi ucidea.  
După război, Wagner a reușit să fugă în Brazilia, scăpând astfel de condamnarea la moarte decisă în Germania. Au existat speculații potrivit cărora Wagner ar fi fugit cu ajutorul Vaticanului. În decembrie 1950, el a primit un pașaport brazilian. Timp de trei decenii, Wagner a trăit în Brazilia sub numele de Günther Mendel. În mai 1978, el a fost descoperit de faimosul Simon Wiesenthal.
În următorii doi ani, Israel, Austria, Polonia și RFG au cerut în mod repetat guvernului argentinian extrădarea lui Wagner, fără succes însă. În 1979, Wagner a acordat un interviu pentru BBC în care a declarat că nu simte remușcări pentru faptele sale: „Nu aveam niciun fel de sentiment. Devenise doar o altă slujbă. Seara nu vorbeam niciodată despre munca noastră, doar beam și jucam cărți.”
Pe 3 octombrie 1980, Wagner a fost găsit morit la São Paulo cu un cuțit înfipt în piept. Potrivit raportului oficial, el s-a sinucis, însă au existat zvonuri conform cărora el a fost ucis de vânătorii de naziști.
7.    Heinz Reinefarth
Heinz Reinefarth a participat la invazia Poloniei și la campania din Franța. În ianuarie 1944, el a fost trimis în Polonia, fiind însărcinat cu reprimarea rebeliunilor organizate de polonezi. În luna august a aceluiași an, ca răspuns la Insurecția de la Varșovia, Reinefarth a ordonat executarea a 40.000 de oameni din distrctul Wola. Există o scrisoare semnată de Reinefarth, din timpul Insurecției, în care acesta scria că nu are suficientă muniție pentru uciderea tuturor prizonierilor.
După război, englezii și americanii l-au folosit pe Reinefarth ca martor în procesele de la Nürnberg, motiv pentru care nu au onorat cererile repetate de extrădare în Polonia. Ulterior, el a fost judecat însă a fost achitat „din lipsă de probe”. În decembrie 1951,  Reinefarth a fost ales primar al orașului Westerland, iar în 1962 a fost ales deputat în parlamentul din Schleswig-Holstein. În anii '70, s-a pensionat și a beneficiat de o pensie de general. Reinefarth a murit în mai 1979.
8.    Klaus Barbie
După război, Klaus Barbie a trăit liber timp de 39 de ani înainte de a fi prins și condamnat la închisoare pe viață. Barbie, cunoscut drept Măcelarul din Lyon, a fost ofițer SS și membru Gestapo. În 1942, Barbie a fost trimis la Lyon pentru a conduce filiala locală Gestapo. Acolo, și-a făcut o reputație ca om extrem de brutal și violent. A ordonat executarea a 14.000 de persoane și a torturat personal nu doar bărbați, ci și femei și copii.
După război, Barbie a fost protejat de Aliații occidentali și a lucrat mai întâi pentru englezi, apoi pentru serviciile de contrainformații militare americane. În 1951, cu ajutorul americanilor și al unui preot catolic, Barbie a ajuns în Argentina.
În 1965, Barbie a fost recurtat de serviciile de informații externe vest-germane. S-a mutat în Bolivia, unde – potrivit zvonurilor –  i-ar fi ajutat pe americani în capturarea și executarea lui Che Guevara.  În 1971, Barbie a fost găsit în Bolivia de o echipă de vânători de naziști; el a fost însă protejat de guvernul bolivian până în 1983. Abia atunci guvernul lui Hernán Siles Zuazo l-a arestat și l-a trimis în Franța. În iulie 1987, Klaus Barbie a fost condamnat la închisoare pe viață; a murit patru ani mai târziu de leucemie.
9.    Walter Rauff
Se crede că Walter Rauff, colonel SS, a fost responsabil cu moartea a 100.000 de oameni în timpul războiului. În 1941-1942, el a fost implicat în proiectul de dezvoltare a camerelor mobile de gazare, folosite ca metodă de execuție. În 1942-1943, Rauff a participat la persecuțiile împotriva evreilor din Orientul Mijlociu, fiind vinovat de moartea a mii de oameni din Palestina, Irak, Siria, Liban, Egipt și Libia.
După război, Rauff a evadat dintr-un lagăr american din Rimini, ajutat fiind de un episcop catolic. În 1948, el a fost recrutat de serviciile de informații siriene și a fost consilier militar pe lângă președintele Hosni Zaim. Ulterior, Rauff s-a mutat în America de Sud, în Chile. Între 1958 și 1962, Rauff a lucrat pentru serviciile de informații germane. Cu toate acestea, în 1962, RFG a cerut extrădarea lui Rauff.  El a fost arestat atunci, dar Curtea Supremă a decis eliberarea sa. Venirea la conducerea țării a lui Salvador Allende nu a schimbat situația, acesta declarând (într-o scrisoare către Simon Wiesenthal) că nu poate schimba o decizie a Curții Supreme. Rauff a murit în 1984, la Santiago.
10. Alois Brunner

Alois Brunner a fost principalul asistent al lui Adolf Eichmann. Între iunie 1943 și august 1944, Brunner a condus lagărul de la Drancy, din apropierea Parisului. El este responsabil cu trimiterea la moarte a peste 140.000 de evrei.
După război, Alois Brunner a reușit să scape fiind ajutat de americani, din partea cărora a primit documente oficiale pentru părăsirea țării. A lucrat pentru o perioadă ca șofer pentru Armata S.U.A, iar în 1954 a fugit în Siria după ce a fost condamnat la moarte în Franța pentru crime împotriva umanității. El a fost descoperit în mai multe rânduri de vânătorii de naziști, dar a fost protejat de guvernul sirian.
Între 1961-1980, Brunner a fost ținta mai multor tentative de asasinat organizate de Mossad. El a primit mai multe pachete cu bombe; a supraviețuit fiecărui atac, pierzându-și însă un ochi și degetele de la mâna stângă. În anii '80, Brunner a dat un interviu unei publicații germane și a declarat că singurul său regret e că nu a ucis mai mulți evrei. În 2003, ziarul The Guardian scria despre Brunner că e cel mai important lider nazist încă în viață, din moment ce nu există informații cu privire la moartea sa. 

Pușcărie pentru toți cei care vor folosi simbolurile comuniste în Republica Moldova

19 septembrie 2012


Deputaţii Valeriu Munteanu şi Victor Popa (PL) au înregistrat la Biroul permanent al Parlamentului o nouă iniţativă legislativă, care prevede pedepse de până la trei ani de puşcărie pentru persoanele care vor utiliza simbolurile sovietice în scopuri politice.

Astfel, deputaţii liberali propun completarea sau modificarea unor articole din Codul Contravenţional şi Codul Penal al Republicii Moldova şi introducerea unor sancţiuni drastice pentru persoanele care vor propaga simbolica totalitară. Acțiunea de propagare și folosire în scopuri politice comisă de o persoană cu funcţie de răspundere, se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.

„Comuniştii ne provoacă, prin declarațiile că nu se vor dezice de aceste simboluri. Ei sfidează legea”, a declarat preşedintele Comisiei Juridice, Victor Popa.

În prezent, legea prevede doar o amendă contravențională. „După două amenzi, Ministerul Justiției este în drept să pornească procedura de radiere din Registrul de evidență a partidelor politice sau sistarea partidului. Cu procedurile prevăzute de lege, adică cu avizul Curții Constituționale”, afirmă Victor Popa.

Subiectul va fi discutat astăzi în cadrul ședinței comisiei parlamentare juridice, numiri și imunități.

sursa: www.timpul.md

Picii unioniști de la Chișinău [FOTO]

17 septembrie 2012

Mii de persoane au solicitat pe străzile din Chişinău unirea Republicii Moldova cu România. "Cea mai amplă manifestaţie unionistă publică din ultimii ani s-a desfăşurat în ciuda încercărilor unor formaţiuni pro-ruse şi a unor lideri politici de a împiedica prin mijloace de intimidare şi de presiune exprimarea liberă a voinţei populare", potrivit reprezentanţilor Platformei Civice „Acţiunea 2012”, cei care au organizat marşul de la Chişinău.

Am fost și noi ca ei, vor fi și ei ca noi.












sursa: jurnal.md

Mii de basarabeni au cerut în stradă Unirea cu România [FOTO]



Mii de persoane au solicitat pe străzile din Chişinău unirea Republicii Moldova cu România. "Cea mai amplă manifestaţie unionistă publică din ultimii ani s-a desfăşurat în ciuda încercărilor unor formaţiuni pro-ruse şi a unor lideri politici de a împiedica prin mijloace de intimidare şi de presiune exprimarea liberă a voinţei populare", potrivit reprezentanţilor Platformei Civice „Acţiunea 2012”, cei care au organizat marşul de la Chişinău.Eveniment Organizatorii spun că forţele de ordine nu au permis, iniţial, accesul în scuarul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, locul de întâlnire al unioniştilor şi că au fost percheziţionate toate persoanele care doreau să participe la manifestaţie. „Mai multe autocare din raioanele republicii, care transportau unionişti spre Chişinău, au fost blocate în repetate rânduri pe traseu. La presiunea celor deja strânşi în scuar şi care scandau împotriva acestor abuzuri, autocarelor le-a fost permis accesul în oraş, dar cu o întârziere de o oră, unioniştii fiind nevoiţi să se alăture pe parcurs coloanei de manifestanţi”, se arată într-un comunicat de presă al organizatorilor, scrie citynews.ro

Reprezentantul Platformei Civice ,,Acţiunea 2012”, Constantin Codreanu, a declarat că a sosit vremea demarării procesului de unificare a celor două state româneşti. "Am încredere că participarea masivă la Marşul Unirii va responsabiliza factorii decizionali de pe ambele maluri ale Prutului şi va constitui fundamentul în iniţierea procedurilor de unificare de facto a Republicii Moldova cu România”, a punctat acesta. La începutul evenimentului a participat şi Dorin Chirtoacă, primarul general al municipiului Chişinău, care a ţinut să îi salute pe cei prezenţi, de asemenea, la acţiune au fost prezenţi şi oameni de cultură, formatori de opinie, istorici sau politicieni care s-au alăturat acţiunii stradale pentru a sprijini dezideratul reîntregirii naţionale, formând un Cordon al Libertăţii. 

În cadrul marşului unionist, s-au prezentat o serie revendicări comune pentru asigurarea direcţiei europene a Republicii Moldova: revizuirea Constituţiei prin schimbarea denumirii limbii de stat în limba română, soluţionarea conflictului transnistrean, respectarea dreptului minorităţilor la conservarea limbii şi culturii conform normelor europene şi scoaterea Partidului Comuniştilor în afara legii. Acţiunea de la Chişinău nu a fost lipsită de incidente. Potrivit timpul.md în Piaţa Marii Adunări Naţioanale, manifestanţii unionişti au fost întâmpinaţi de contra-manifestanţi, membri ai Partidului Patrioţii Moldovei care au sărit la bătăie. A fost nevoie de intervenţia poliţiei. Marşul Unirii a fost organizat de Platforma Civică Acţiunea 2012, o coaliţie formată din peste 30 de organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de iniţiativă din România, Republica Moldova, alte ţări europene şi din Statele Unite ale Americii, care susţin unirea Republicii Moldova cu România. Un marş unionist similar va avea loc în Bucureşti pe data de 21 octombrie 2012, obiectivul fiind sensibilizarea opiniaei publice din România referitor la necesitatea Unirii.