Pe 15 iunie 2010 s-au implinit 121 ani de la moartea bizara si neelucidata a poetului. Majoritatea festivitatilor comemorative au avut, evident, un iz conventional si conformist, pentru ca insasi data acestei comemorari a devenit canonica. Printre evenimentele de acest fel legate de data mortii, una a fost in mod spectaculos insolita, atat in ceea ce priveste ineditul detaliilor, cat si prin noua perspectiva pe care o confera personalitatii lui Mihai Eminescu. Este vorba de expozitia „Novele eminesciene", care a avut loc pe 10 iunie la Biblioteca Metropolitana Bucuresti, al carei custode a fost Dan Toma Dulciu.
Printre obiectele care compuneau aceasta expozitie se numara primul film documentar despre Eminescu, realizat de Octav Minar in 1914 (Subsemnatul a fost primul care a semnalat in spatiul public existenta acestui film, „dezgropat" de la Arhiva Nationala de Filme de Ion C. Rogojanu si Dan Toma Dulciu), masca mortuara a lui Eminescu (colectia Adrian Boeriu), o copie a fotografiei de la Praga din 1869, realizata (in 1896) in atelierul unui vestit fotograf din Craiova pe nume Heitler, o fotografie inedita din 1888, in care-i putem vedea pe Eminescu, Veronica Micle, Caragiale si Vlahuta (colectia Adrian Boeriu), inelul de aur cu monograma al poetului, dar mai ales valiza de calatorie si ceasul de aur.
Valiza de piele, atribuita marcii Louis Vuitton
Acestea din urma sunt valoroase in prima instanta prin ele insele, demonstrand ca Mihai Eminescu nu era un sarantoc rebel, asa cum ni l-au prezentat manualele comuniste, ci un aristocrat boem care, atunci cand rabda de foame ingropandu-se printre manuscrise, nu o facea impins de nevoie, ci de febra creatiei. Dar ceea ce plaseaza personalitatea poetului in zona „high-life" este rafinamentul unor accesorii si, mai ales, marca acestora. Geanta de calatorie, de pilda, are o poveste postuma emotionanta. In urma cu doi ani, la colectionarul Cristian Stefanescu a venit o batranica si i-a spus ca a gasit in podul casei sale din Bucuresti „un obiect care are legatura cu Eminescu". Curios, Cristian Stefanescu a rugat-o sa i-l arate. Batrana i-a adus o valiza de piele, care avea pe ea o eticheta metalica pe care era inscriptionat numele M. Eminovici. Colectionarul, emotionat, a achizitionat-o pe loc. Cercetarile ulterioare au scos la iveala faptul ca valiza a fost cumparata de Eminescu (sau i-a fost cumparata) in perioada in care era bolnav si pleca sa se trateze in Austria, dar in orice caz inainte de anul 1887. Faptul ca are lipite pe ea si etichete de prin locuri in care Eminescu n-a fost niciodata (sau nu avem documente in acest sens) denota ca fusese cumparata „la mana a doua". Cercetarile au mai scos insa la iveala ceva: calitatea exceptionala a obiectului, unii cunoscatori atribuind-o atelierelor Louis Vuitton din Paris, celebre inca de pe vremea aceea. „Din pacate, marca Louis Vuitton nu a inceput sa-si inscriptioneze numele pe produse decat din anul 1897", spune Dan Toma Dulciu, custodele expozitiei. „Deci, in acest moment, nu avem decat cuvantul cunoscatorilor. Cristian Stefanescu a solicitat insa celebrei marci expertizarea gentii de voiaj a lui Eminescu si urmeaza sa aflam in curand daca specialistii care si-au dat cu parerea s-au inselat sau nu".
O marca pentru Eminescu si pentru „greii" lumii
Dar, daca in privinta gentii de voiaj nu avem garantia specialistilor de la firma Louis Vuitton, in privinta ceasului de aur al lui Eminescu istoria este aproape la vedere, fiind recuperata aproape integral din mai multe referinte istorice. In 1909, la 20 de ani de la stingerea din viata a poetului, Corneliu Botez scria, in legatura cu existenta acestui ceasornic, urmatoarele cuvinte: "Pe la inceputul lui iulie 1881, Gh. Eminovici, tatal poetului, a venit la Bucuresti ca sa vada pe poet, care se gasea in capitala. Cu aceasta ocazie, a cumparat si daruit poetului un ceas de aur cu lant, care l-a costat 40 de galbeni".
40 de galbeni insemna enorm la vremea aceea. Cu un singur galben se puteau cumpara doi boi, asa ca pretiosul ceas al lui Eminescu valora cat o cireada de boi sau de vaci. De ce era atat de scump acel ceas? Aflam dintr-o marturie a istoricului literar Gratian Jucan: „E un ceas de aur, de buzunar, cu 3 capace: unul in fata si doua in spate. Pe capacul din fata e gravat un monogram: E.H., desigur initialele vechiului proprietar. Pe capacul din spate, la mijloc, e reprezentata o floricica. Pe verso, in interior: k/18 (18 carate); 21180; P.F. Pe capacul din interior N 27780. Echappement a ancre ligne droite 15 rubis; Balancier Chronometre; Spiral Breguet. Pe verso: 21180. E un ceas cu cheie, de 77 grame greutate si un diametru de 46 mm". In aceasta referire intalnim si explicatia valorii acelui ceas : era un Breguet. Asemenea ceasuri au purtat Maria Antoaneta, Napoleon Bonaparte, Stendhal, Puskin, Alexandre Dumas, Max Jacob, Winston Churchill etc., iar astazi le intalnim la Putin, la Sarkozy si la regina Angliei.
„Ce faci c-un ceasornic? Te uiti la el. Pe cand cu tine?"
Cat de important si incarcat de semnificatii era acest obiect in viata de zi cu zi a lui Eminescu, aflam chiar de la poet, dintr-o scrisoare trimisa Veronicai Micle, la 17 februarie 1882: "Si inca sa mai stii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde sedea cu chirie la parintele Strul Avrum si ma fudulesc cu el. Stii tu ca el e pururea posibilitatea imediata de-a te aduce la Bucuresti cu nepusa-n masa, caci el reprezinta oricand capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu in Iasi, incat eu imi imaginez urmatoarea consecutiune in prezenta celor doua odoare ale mele: cand tu vei fi aici, el poate lipsi, cind tu vei lipsi, el va-ncerca sa vie la loc. Iti poti tu inchipui a cui prezenta o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te uiti la el. Pe cand cu tine? Cate nu facem noi de par ceasurile minute si zilele sferturi de ceas?".
Un Breguet pentru un pasaport
Ce s-a intamplat cu pretiosul ceas de aur dupa moartea lui Eminescu, aflam tot de la istoricul literar Gratian Jucan: „Dupa moartea lui Ioan Drogli (primul sot al Aglaei, sora poetului – n.r.), in 1887, Aglaia s-a recasatorit cu capitanul austriac Heinrich Gareiss (1859-1931) Edle von Döllizsturm, in 1890, avansat in timp pana la gradul de colonel. Dupa moartea Aglaiei, in 1900, ... obiectele au ramas in posesia sotului ei. Acesta s-a recasatorit si a avut un fiu, tot cu numele de Heinrich Gareiss, ajuns medic chirurg, doctor emerit, in Campulungul Moldovenesc, care, din familie, a detinut in proprietatea sa: doua dulapuri de haine, mobila stil vienez... ceasul de aur (fara lant) si inelul de aur al poetului... Doctorul emerit a mai detinut o vreme 4-5 scrisori de-ale poetului, adresate Aglaiei, care s-au pierdut in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in bombardamentul de la Drezda. Armatele germane in retragere l-au luat fortat in Germania, de unde mai tarziu a revenit... Heinrich Gareiss a donat ceasul si inelul poetului complexului muzeal din Iasi, prin prof. Ion Arhip, atunci directorul muzeelor iesene, in schimbul obtinerii unui pasaport pentru Germania, unde se stabilise fiul sau, tot doctor, si voia sa plece acolo. Personal, am fost girantul si mijlocitorul acestor tranzactii, cu bucuria de-a le fi stiut ramase in tara. Doctorul a primit, prin organele in drept, pasaportul si a plecat".
Ceasul de aur cu spiral Breguet si inelul de aur cu monograma ce au apartinut poetului national constituie acum mandria Casei Pogor din Iasi. Iar geanta de calatorie atribuita atelierelor Louis Vuitton se afla in colectia de artefacte pretioase a lui Cristian Stefanescu din Bucuresti.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: