România între imperii

Cronicarul se tanguia ca suntem “in calea rautatilor” iar istoricii si politologii din vremurile moderne remarcau, prin grila geopoliticii, ca ne-am aflat, secole de-a randul, intre mari imperii si am fost victime ale rivalitatilor si ambitiilor lor hraparete. Intr-un fel , imperii in apropierea Romaniei exista si astazi , dar imperii “resetate”. Astfel de imperii ar fi NATO si UE (Romania chiar face parte din ele!), un alt imperiu, de alt tip, ar fi Federatia Rusa (ar fi de aceea mai potrivit sa le spunem tot mari puteri sau aliante).

Cel mai recent numar al publicatiei “GeoPolitica” (director fondator Vasile Simileanu) trateaza chiar acest subiect, atat de batut dar mereu incitant : “Romania intre imperii”. A fost rau sau bine (ca am fost sau inca mai suntem intre/in imperii?), se intreaba, de-a dreptul, in editorial, Adrian Dobre. “Istoricii pot asterne multa cerneala pe hartie gasind argumente pro si contra”, raspunde echidistant editorialistul, iar autorii studiilor si articolelor curpinse in revista imbogatesc dezbaterea.

“Cele trei imperii s-au dus, Romania a ramas” – isi intituleaza, optimist, contributia prof. univ. dr. Stan Petrescu .

In ideea ca Uniunea Europeana este un “imperiu hibrid” , Madalina Virginia Antonescu de la Institutul Diplomatic Roman formuleaza interesant si analizeaza temeinic o problema : Uniunea Europeana este un imperiu occidental sau periferie a Rusiei? “Periferie a Rusiei”, pentru ca este dependenta energetic de Federatia Rusa si incapabila de a obtine acces la Asia Centrala, pentru a-si crea aici o sfera de influenta. Sub raport pragmatic, incidenta analizei cercetatoarei asupra raporturilor dintre Romania si Rusia este insa relativa, fie si din simplul motiv ca Uniunea Europeana nu are nici o politica externa si de aparare comuna, nici o politica energetica, de asemenea, comuna.

Aplicate programatic pe relatiile romano-ruse sunt studiile lui Nicholas Dima, Vasile Simileanu, Radu Stefan Vergati, Tudor Blandu si revelatoarea evocare a momentului Praga 1968 vazut de la Bucuresti datorata academicianului Mircea Malita (vedea-o-am intr-o carte de memorii!).

Cercetatorul Marius Vacarelu distinge “un caracter particular al influentei asupra statului roman“ din partea a cel putin patru forte majore: Turcia, Rusia, Germania si Marea Britanie, precum si a altor trei actori de influenta: Franta, Statele Unite ale Americii si China. Cercetatorul sintetizeaza astfel impactul Rusiei asupra istoriei de azi a romanilor: “vecinul care a facut mult rau, dar si mult bine Romaniei, ajutand la modernizarea din sec. al XIX-lea, dar si prin ura care si-a atras-o nu o data intarind coeziunea natiunii romane. Din pacate in ultimii ani influenta sa culturala s-a redus considerabil, Moscova nefacand eforturi de a-si permanentiza forta culturii sale. Mai mult, influenta sa se reduce acum doar la a fi un furnizor de materii prime: greseala de politica comerciala rusa va fi scump platita de urmasii lui Rurik, deoarece inclusiv in Romania unul din cinci cuvinte referitoare la statul rus este Gazprom. In secolul XXI influenta unui rezervor de resurse naturale este uriasa: este insa numai alegerea Rusiei daca doreste sa fie privita in lume doar un simplu exportator de resurse”.