Familia Gore

24 noiembrie 2010

"(Familia Gore) isi trage originea din Constantin Leoa, vatav de al lui Petru Schiopul v. Nepotul sau, spatarul Grigorie sau Gorie, a fost stramosul neamului Gore. Linia basarabeana a acestei familii se coboara din satrarul Antohi, clucerul Scarlat, casatorit cu Smaranda; satrarul Leon, casatorit cu Anica Razu; Teodor, casatorit cu Maria Cujba; si Spiridon, in 1847 inscris in cartea I a nobilimii, casatorit cu Zoita Andronovici. Fiul acestuia a fost consilierul de stat Gheorghe Gore-Gorie-Leoa (1839-1908), casatorit cu Eleonora (1851-87), fiica lui Ion Miculin, descendent din Micul Hodca Gretevici (sec. XV).

Gheorghe Gore a fost absolvent al liceului I din Chisinau si licentiat in drept al universitatii din Moscova. El a ocupat mai multe functii putin insemnate, fiind mai ales cunoscut ca notar public principal la Chisinau. Intre altele a fost si redactor al ziarului «Buletinul Regional al Basarabiei». In acest post Gore a desfasurat mai ales acea activitate, pentru care merita sa fie pomenit intre alti nationalisti romani ai Basarabiei.

Gheorghe Gore avea cele mai inflacarate sentimente pentru Romania. Le-a capatat in cercul asa zisilor basarabeni dogmatici, stransi in jurul fratilor Leonard. Ca publicist el a scris mult despre literatura romaneasca. A fost unul din cunoscatorii literaturii, istoriei si curentelor contemporane romanesti. «Gheorghe Gore – scrie d-l prof. St. Ciobanu – a fost unul din cei mai de seama propagatori ai culturii romanesti, unul din cei mai aprigi aparatori ai chestiunilor nationale».

Paul Gore s'a nascut la Chisinau la 27 Iulie 1875. Dupa absolvirea liceului din Nicolaev (Herson), iar in 1901 a facultatii de drept la S. Petersburg, el s'a intors in Basarabia, care avea nevoe de serviciile fiilor ei constienti de originea lor. La inceput a fost judecator de pace in jud. Orhei, apoi a desfasurat o large activitate in zemstvo, a carui presedinte a ajuns in 1910.

A fost si el mare nationalist roman, chiar mai aprig decat Gheorghe Gore. In primii ani ai secolului, Paul Gore a inceput sa propage in Basarabia, ca si tatal sau, literatura si istoria romaneasca, publicand diferite articole in ziarul «Bessarabet», etc., iar in 1905 a fost presedinte al comitetului de redactie al Societatii Culturale Moldovenesti.

In acest timp, sub influenta cercului Leonard, predecesorii Unirii, a inceput sa se formeze Blocul Moldovenesc. La moartea fratilor Leonard in fruntea blocului a ramas M. Gh. Feodosiu, sprijinit de Gore, care in 1905 s'a casatorit cu fiica lui Feodosiu, Elena. Paul Gore a fost adevaratul suflet al acestui Bloc. (…)

In 1908 ei au ajuns sa creeze din jud Orhei o cetate a moldovenismului, Feodosiu fiind ales acolo maresal, iar Paul Gore – vice-maresal. Idealul Blocului a fost conducerea cat mai autonoma a Basarabiei, dupa datinele stramosesti. Acesta a fost si idealul personal a lui Gore.

In 1908 Gore a fost ales presedintele Comisiei Arhivelor Basarabiei, iar in 1909 director general sanitar si director al Muzeului. In acest post (mentinut pana si'n 1918), cand legislatia ruseasca a inceput sa apese asupra mazalilor, Paul Gore, ca un mare cunoscator al dreptului moldovenesc, s'a ridicat impotriva nedreptatilor. In 1908 astfel el a publicat lucrarea sa «Notite despre mazalii Basarabiei».

In 1912 Gore a cerut in zemstva introducerea limbii romanesti in scoli. Insa numai in 1917 s'a alcatuit pe langa zemstva Comisia scolara moldoveneasca, in fruntea careia a fost pus ca presedinte dansul.

Dela 1916 Paul Gore a fost delegat, apoi director, al Crucii Rosii.

Insa cea mai insemnata activitate – acea pentru Unire – el a desfasurat-o in 1917. A fost dela 20 Martie presedintele partidului National-Moldovenesc, loctiitor al Comisarului Basarabiei; a jucat un insemnat rol in Societatea Culturala Moldoveneasca, a carei presedinte a fost ales la 16 Mai.

El a facut primii pasi catre unirea sufleteasca cu Romania, pe cand inca cei mai multi dintre viitorii mari «nationalisti» sovaiau. El a fost cel dintai care a infipt deasupra casei sale tricolorul romanesc si primul, care deschizand congresul invatarorilor dela 25 Mai, a pronuntat aceste cuvinte: «Frati Români!»

Cand partidul autonomo-rusesc a ridicat la conferinta dela Paris chestia plebescitului in Basarabia, Gore a dovedit absurditatea acestei incercari. In acesta privinta la Brasov in 1919 el a editat : «Plebescitul in Basarabia ». Cu alte doua lucrari, scrise in limba franceza, tratand aceeasi chestiuni, dar noua ni se pare nepublicate, s’au folosit la conferinta pacii delegatii nostri I. Bratianu si V. Herta. (…)

Sprijinind deplina Unire, in 1920 Gore se ridica in contra zvonurilor de reintroducere a Zemstvelor. (…) El publica studiul sau « Autoadministratia si zemsvoul ». In acelasi timp apar in « Revista Istorica » - « Stefan Alexandrovici, voevodici voloschii », o lucrarea intocmita pe baze de izvoare rusesti despre fiul lui Alexandru Lapusneanu, pribegit la Moscova, si in « Viata Romaneasca » - « Razesii ».

In 1923 el a scris un interesant studiu « Populatia Basarabiei. Materiale istorico-statistice. I schita istorica despre anexarea Basarabiei », reprodusa in monografia « Basarabia » (1926).

In 1924 a aparut in “Revista Arhivelor” articolul sau “Arhivele” si’n acelasi timp s’a editat si primul numar al publicatiei Comisiei Monumentelor Istorice din Basarabia, in mare parte datorita lui Gore.

Activitatea sa stiintifica ii aducea demnitati si onoruri, cu toata dezinteresarea si amaterialismul sau. A fost ales la 7 Iunie 1919 membru onorar al Academiei Romaniei, Presedintele Comisiei Arhivelor Statului si Presedintele Comisiei Monumentelor Istorice. Intr’o sedinta a acestei Comisii, Paul Gore, care suferea de cord, s’a simtit rau. Dupa trei zile, la 8 Decembrie 1927, a murit."

Gheorghe G. Bezveconnai

(Este redat limbajul textului publicat in revista Viata Basarabiei, noiembrie 1932.)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: