Moldovenii de aur ai României

România se pregăteşte pentru Olimpiada de la Londra din 2012, iar două dintre marile noastre speranţe la medalii vin de peste Prut: halterofilul Valeriu Calancea şi canoistul Victor Mihalachi.

Primul care a „explodat” pur şi simplu în acest an a fost Victor Mihalachi, un moldovean care concurează pentru România şi alcătuieşte, alături de Alexandru Dumitrescu, echipajul de canoe dublu al ţării noastre. Cei doi au devenit în august marile vedete ale Campionatelor Mondiale de caiac-canoe de la Poznan, acolo unde au cucerit aurul de două ori, la 500 şi 1.000 de metri. Cu numai o lună în urmă, acelaşi echipaj cucerise două medalii, aur şi bronz, la Europene. Victor Mihalachi are 21 de ani şi de doi ani concurează pentru România, fiind legitimat mai întâi la CS Galaţi, apoi la Dinamo. În 2007, alături de Hariton Ivanov, a devenit campion mondial de juniori pentru Republica Moldova. A atras atenţia în România şi se spune că marele Ivan Patzaichin a fost cel care a insistat pentru a veni şi a concura pentru ţara noastră. De altfel, acum ambii sunt cetăţeni români şi în timp ce Mihalachi e campion mondial de seniori, Ivanov a făcut parte dintr-un echipaj al ţării noastre medaliat la Mondialele de tineret de la Moscova. A plecat din Republica Moldova pentru că a considerat că acolo nu mai putea face performanţă. Nu avea concurenţă, nu avea condiţii de trai, alimentaţia era deficitară, nu avea bani pentru echipamente performante. În România, deşi nu curg laptele şi mierea, i s-au asigurat totuşi condiţii bune de pregătire, întregul echipament de concurs, plus o indemnizaţie pe care sportivul o consideră decentă. În treacăt fie spus, o vâslă costă aproximativ 500 euro, iar o barcă modestă circa 2.000 euro, iar cu astfel de dotări – aproape de tip second-hand – nu poţi deveni campion. Visul lui Mihalachi este să devină campion olimpic în 2012. Are aproape toate medaliile posibile, iar trofeele le ţine acasă, la Floriţoaia Veche, raionul Ungheni, acolo unde părinţii săi, Liuba şi Veaceslav, îl aşteaptă mereu cu braţele deschise. Consideră că din România poate fi mai aproape de o medalie la Londra. Şi are mai multe şanse de a călca pe urmele idolului său, Ivan Patzaichin. Hercule din Chişinău La numai câteva zile după ce Mihalachi a devenit campion mondial, un alt moldovean a câştigat aceleaşi onoruri tot pentru România: halterofilul Valeriu Calancea.

HALTEROFILI. Nicu Vlad şi Valeriu Calancea (dreapta). Foto: AGERPRES
Povestirea lui este mai lungă şi are unele momente întunecate, dar cel mai important este faptul că moldoveanul de 30 de ani este acum în deplinătatea forţelor şi visează şi el la Londra 2012. Acolo unde ar putea cuceri singura medalie care îi lipseşte din bogatul palmares, cea olimpică. Calancea a reuşit să câştige două medalii mondiale, aur la stilul aruncat şi bronz la total. Devenit din nou vedetă a sportului românesc, Valeriu nu uită că are în spate o poveste de viaţă teribilă, cariera sa fiind în pericol de a se încheia într-un moment în care se credea că va atinge apogeul. La nici 20 de ani, în 1999, a venit în România şi, dovedind că are un bunic de origine română, a primit imediat cetăţenia ţării noastre. La Campionatele Mondiale şi Europene a cucerit aproape toate titlurile posibile, dar cea mai neagră amintire a sa este legată de Campionatul Mondial din Thailanda (2007), când a fost depistat pozitiv şi suspendat pentru doi ani de Federaţia Internaţională. Nu şi-a recunoscut niciodată vina, dar a trebuit să stea în afara sportului într-o perioadă în care toată lumea îl credita cu şanse la aur la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008. Ca şi Mihalachi, şi Calancea are un idol pe măsură în România, o persoană care a insistat ca el să concureze pentru ţara noastră: Nicu Vlad. Mai mult, fostul mare campion a fost printre puţinii care l-au ajutat pe Calancea să treacă peste greaua perioadă în care a fost suspendat pentru dopaj, iar anul trecut, la câteva zile după ce suspendarea sa se încheiase, Calancea a reuşit să ia un bronz la Mondialele desfăşurate în Coreea de Sud, arătând că încă mai rezistă. Ioan Dobrescu, secretar general al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) Ioan Dobrescu /

Foto: AGERPRES
- Domnule Dobrescu, câţiva sportivi moldoveni au făcut istorie pentru România. A devenit o modă naturalizarea lor? - Nu este o modă, este o necesitate. În toată lumea civilizată se întâmplă aşa. Când s-a rupt URSS, o mulţime de sportivi au început să concureze pentru alte ţări. La fel s-a întâmplat şi când s-a rupt Iugoslavia. Acelaşi lucru îl facem şi noi, cu respectarea tuturor regulamentelor internaţionale. - Cine face propunerile privind aceşti sportivi? - Federaţiile sportive, e problema lor. Noi nu facem decât să obţinem acordul Comitetului Olimpic din Republica Moldova, pentru ca ei să concureze pentru noi. Nimic nu se face abuziv, este o relaţie de colaborare. - Cum vă înţelegeţi cu cei de la Chişinău? - Foarte bine, beneficiem de o maximă înţelegere din partea lor. De altfel, acolo este preşedinte domnul Nicolae Juravschi, un fost mare sportiv (n.r. – fost campion olimpic) care a concurat inclusiv pentru România. Este o relaţie corectă. - Poate fi vorba şi de un „drum invers”, de români care să concureze pentru Republica Moldova? - Da, de ce nu? Noi nu avem o relaţie în care numai să iei, ci să şi dai. Suntem deschişi la orice discuţie pe această temă.

Puntea de legătură

Nicolae Juravschi
Nicolae Juravschi, actualul preşedinte al Comitetului Olimpic din Republica Moldova, este unul dintre primii sportivi de peste Prut care au concurat la J.O. Pentru România. Dublu campion olimpic în 1988, pe când concura pentru URSS, Juravschi nu a obţinut calificarea la JO de la Barcelona 1992, fiind învins în probele de baraj din moldova. Totuşi, invitat fiind de România să ia parte la Olimpiadă avându-l ca partener pe Gheorghe Andriev, Juravshi s-a calificat în două finale, obţinând la ambele locul 4. În 1995 a revenit sub steagul Republicii Moldova şi, la Atlanta 1996, a obţinut prima medalie olimpică din istoria acestei ţări, argintul la C2-500 m. După retragerea din activitate a fost mai întâi vicepreşedinte al Comitetului Olimpic din Moldova, iar apoi, din 2001, preşedintele acestui for, funcţie pe care o deţine şi acum.

Drumul invers

Liviu Cepoi
Există şi sportivi români care auconcurat, după 1990, pentru Republica Moldova. Unul dintre ei este Liviu Cepoi, unul dintre puţinii sportivi ai României care a obţinut rezultate notabile, în ultimii 20 de ani, la sporturile de iarnă, în acest caz la sanie. După mai multe ediţii ale Jocurilor Olimpice şi Campionbatelor Mondiale la care a participat pentru România, Cepoi a devenit, în anul 2000, selecţioner şi antrenor principal al lotului de sanie al Republicii Moldova, concurând pentru această ţară la JO de la Salt Lake City din 2002.

Tudor Florin MIHALACHE