Dodon: Ştefan cel Mare şi Sfânt va fi primit în PCRM

(Interviu cu Igor Dodon despre întâlnirea lui V. Voronin cu Ştefan cel Mare şi Sfânt)

Moto:

Întrebare: Dacă ar fi în viaţă Ştefan cel Mare, ce ar face din PCRM?

Igor Dodon: S-ar bucura că mai există în Ţara Moldovei partide care protejează identitatea moldovenilor şi simbolurile moldovenilor. (Din presă)

C.T.: Domnule Dodon, pe ce vă bazaţi atunci când afirmaţi acest lucru, de unde ştiţi că s-ar bucura de existenţa PCRM?

Ig. D.: Din prima sursă, cum ziceţi voi, ziariştii. Am discutat personal cu Ştefan cel Mare.

C.T.: V-aţi întâlnit personal cu marele voievod? Unde, când?

Ig. D.: N-o să mă credeţi, dar, ca comunist, nu pot spune minciuni. L-am întâlnit în faţa sediului partidului nostru. Mă grăbeam să mă întâlnesc cu şeful meu, tovarăşul Voronin, şi văd la intrare un bătrân care mi s-a părut neobişnuit: era îmbrăcat într-un fel de caftan aurit, avea plete blonde, lăsate pe umeri, în picioare avea un fel de cizme stranii, dintr-un fel de material, se sprijinea pe o sabie lungă şi cerceta cu atenţie sediul partidului nostru. M-am apropiat de el şi pe loc mi-am dat seama - el e, voievodul nostru, apărătorul neamului moldovenesc. Îi dau bună ziua, el se uită la mine, mă cercetează cu atenţie şi unde face: Al cui e palatul ista, ghiaure, cine a îndrăznit, fără mila şi voia mea, să înalţe un palat mai mare decât cetatea mea de la Suceava?

C.T.: Şi ce i-aţi răspuns voievodului?

Ig. D.: I-am spus că acesta e sediul partidului nostru, care protejează identitatea moldovenilor şi simbolurile moldovenilor. Ştefan cel Mare s-a bucurat foarte mult şi a zis: Vino să te pup, voinicul meu, eu chiar acest partid îl caut, am auzit acolo, de unde vin, că a apărut un asemenea partid în această margine a moşiei mele şi am vrut să văd cine este domn peste el.

C. T.: Şi i-aţi făcut cunoştinţă cu domnul Voronin?

Ig. D.: Bineînţeles. Tovarăşul Voronin i-a povestit programul partidului, i-a vorbit despre eforturile partidului în vederea consolidării statalităţii moldoveneşti. Măria Sa asculta cu multă atenţie şi, la un moment dat, a întrebat ce înseamnă „statalitate moldovenească”. Când tovarăşul Voronin a început să-i explice, Ştefan cel Mare s-a făcut vânăt la faţă şi a rotit sabia în aer. Noroc de bodyguard, care a intervenit, că-i zbura capul şefului. Cum, a prins a striga Voievodul: tu ai pus cetăţi pe Prut şi ai tăiat Ţara mea în două şi asta la tine, neam de păgân ce eşti, se cheamă „statalitate moldovenească”!?

C. T.: Şi cum s-a încheiat discuţia, aţi aplanat scandalul?

Ig. D.: Foarte simplu, şeful a dat comandă şi bodyguarzii l-au înşfăcat şi l-au scos afară din sediu. Ne-am convins că şi Ştefan ce Mare, pe care noi îl iubeam şi-l propagam atât de mult, e tot român şi pe deasupra mai e şi unionist şi antistatalist. Ce să mai discuţi cu el?

C. T.: Şi cum veţi proceda mai departe, vă lepădaţi de Ştefan cel Mare?

Ig. D.: Să fim serioşi, cum să ne lepădăm, cu ce rămânem? Îl vom venera şi în continuare, că n-avem încotro. Dar vom continua să zicem despre el că e moldovean, şi că e foarte bucuros că există un asemenea partid ca PCRM, care protejează identitatea şi simbolurile moldovenilor. Politica-i politică şi apoi cum să câştigi alegerile, dacă le vom spune moldovenilor că Ştefan cel Mare e român unionist şi antistatalist? Mai bine nu mă întâlneam, că mi-am stricat părerea despre el.

C. T.: Domnule Dodon, aţi vorbit de mai multe ori despre „diferenţa dintre limba română şi cea moldovenească”. Există vreo diferenţă, în ce constă ea?

Ig. D.: Foarte bună întrebare! „Între română şi moldovenească nu există diferenţe esenţiale de conţinut, dar există diferenţe de principiu. Limba moldovenească este un termen istoric, este limba în care au vorbit strămoşii noştri moldoveni, este limba în care au vorbit străbuneii, buneii şi părinţii mei. Limba moldovenească este limba cronicarilor, este limba principalelor creaţii literare din secolele trecute, este limba care subliniază identitatea noastră de moldoveni, denumirea ţării noastre, istoria şi cultura noastră. Suntem moldoveni, trăim pe pământ moldovenesc, vorbim moldoveneşte. Aşa a fost de secole, aşa trebuie să fie şi de acum încolo, dacă ne preţuim tradiţiile şi istoria.

Iar limba română este similară cu limba moldovenească, pentru că a apărut din limba moldovenească; doar că limba română e un termen politic, un compromis politic din secolul XIX, dar care, cu părere de rău, înlocuind termenul istoric de limba moldovenească, a ştirbit identitatea moldovenilor de dincolo de Prut”.

C. T.: Staţi, că m-aţi încurcat cu totul. Dumneavoastră afirmaţi că „între română şi moldovenească nu există diferenţe esenţiale de conţinut, dar există diferenţe de principiu”. Reiese că diferenţele sunt de principiu, dar nu-s esenţiale. Nu prind logica afirmaţiei.

Ig. D.: Cum nu o prindeţi? Explic mai popular: „Limba română este similară cu limba moldovenească pentru că a apărut din limba moldovenească…”.

C. T.: Acum chiar că m-aţi… ambiguizat cu totul…

Ig. D.: Ce v-am făcut?

C.T.: În loc să dezambiguizaţi, aţi ambiguizat şi mai mult mesajul…

Ig. D.: Adică v-am zakalibit?

C. T.: Cam aşa ceva. Dacă spuneţi că limba română e similară cu limba „moldovenească”, reiese că sunt două limbi, pentru că ştiţi ce înseamnă similar?

Ig. D.: Da, reiese că-s două…

C.T.: Păi, dacă-s două, cum puteau două limbi să apară din una singură, una şi aceeaşi, şi să rămână aceeaşi şi totodată similară una cu alta?

Ig. D.: Aşa-s eu, om profund în gândire, îi zakalibesc pe toţi. Însuşi Ştefan cel Mare a rămas cu gura căscată când i-am spus acest lucru…

C. T.: Aţi discutat şi cu Măria Sa acest subiect?

Ig. D.: Desigur. N-a vrut însă să înţeleagă nimic. Bum-bum, nu alta! V-am spus şi mai sus, Ştefan cel Mare s-a developat – nu e moldovan ca noi, adică ca mine, ca Voronin, ca Mişin, ci e român unionist şi antistatalist ca voi. Cu toate acestea, noi nu ne lepădăm de el. Precum Iisus Hristos a fost primul comunist, Ştefan cel Mare va fi al doilea. Îi primim pe ambii în PCRM. Să vedeţi cu ce echipă consolidată vom merge anul acesta în alegeri… Le dăm chişca la toţi liberalii şi democraţii… Îi cucerim pe toţi moldovenii… Moldova alege victoria!

C. T.: Acesta-i sloganul electoral al PCRM?

Ig. D.: Da, e şmecher gândit, nu? Noi vom zice „Moldova alege victoria” şi-l vom scoate în faţă pe Ştefan cel Mare cu Crucea şi Sabia, dar ne vom gândi, de fapt, la Stalin şi la Armata Roşie…

C. T.: Domnule Dodon, vă mulţumesc pentru acest interviu.

Ig. D.: Cu plăcere, sper că nu-l veţi publica, ca să mă faceţi de râs?

C. T.: Bineînţeles, nu, chiar în numărul de mâine.

Chişinău, 14 octombrie 2010

Un articol de: Constantin Tănase, ziarul Timpul