6 mai 1950: este arestat și omorât Daniel Ciugureanu

Daniel Ciugureanu a fost un patriot român de exceptie din Basarabia, medic chirurg, om politic, unul din principalii fauritori ai Unirii din 1918, s-a aflat in fruntea Blocului Moldovenesc si a fost prim-ministru al guvernului Republicii Moldovenesti pana la Unirea din 1918 ("ministrul intregitor"). A indeplinit mai multe functii de ministru in diferite guverne dupa Unire, a fost deputat si senator, fiind ales vice-presedinte al Camerei Deputatilor si presedente al Senatului.

Tarismul l-a condamnat la detentie in Siberia, iar regimul sovietic - la moarte, in contumacie.

Daniel Ciugureanu vede lumina zilei la 9 decembrie, anul 1885, in familia preotului Alexandru si a Ecaterinei Ciugureanu, locuitori din satul Sirauti, comuna Balcauti, judetul Hotin, Basarabia. Invata sa scrie si sa citeasca in casa parinteasca, absolveste scoala primara din satul natal, apoi urmeaza cursurile liceale in Balti, studiile la Seminarul Teologic din Chisinau, culminand cu absolvirea Facultatii de Medicina a Universitatii din Kiev, unde obtine si doctoratul in medicina.

Paralel cu studiile la Facultatea de Medicina din Kiev, studentul hotinean Daniel Ciugureanu infiinteaza cercul Desteptarea, obiectivele caruia erau: luminarea populatiei basarabene, desteptarea compatriotilor, lupta pentru scuturarea jugului cotropitor si Unirea cu Romania.

«Ohranka» (politia politica tarista) il aresteaza si il duce in detentie in Siberia, de unde, peste cateva luni, reuseste sa evadeze. Ajuns in Basarabia, isi reia activitatea: infiinteaza, impreuna cu alti patrioti, revista Cuvant Moldovenesc (1913) si gazeta Cuvant Moldovenesc (1914); intemeiaza Partidul National Moldovenesc; ia parte la diferite intruniri, conferinte, congrese, pregatind terenul pentru obtinerea autonomiei Basarabiei (scop atins in luna octombrie 1917), constituirea Sfatului Tarii, formarea guvernului. O autonomie fragila si o Republica provizorie…

Revolutia bolsevica starneste haosul nu numai in Rusia. Nici atmosfera din Sfatul Tarii, divizat in doua tabere, nu era stabila. Fractia Taraneasca (prorusa) lupta pentru o republica ce urma sa faca parte integranta din federatia republicilor ruse, iar Blocul Moldovenesc, liderul caruia era Daniel Ciugureanu, lupta pentru iesirea din componenta Rusiei si Unirea cu Tara.

Rusia bolsevica vedea Basarabia ca pe o provincie sovietica; iar la ucraineni, in impartirea administrativa a tarii lor, Basarabia figura deja ca o gubernie ucraineana… In aceste conditii, potrivnice mersului normal al lucrurilor, dusmanii din afara si din interiorul republicii cauzeaza caderea primului guvern. Daniel Ciugureanu, aflat in fruntea Blocului Moldovenesc, concentreaza fortele romanesti si formeaza un nou guvern, fiind ales prim-ministru al Republicii (la 16 ianuarie 1918).

 

Neintarziat, Ciugureanu trece «la actiuni strict necesare», precum mentioneaza profesorul doctor sighetean Nitu Rosca:

- trimite o delegatie in Romania cu solicitarea ajutorului militar pentru stabilirea ordinii in tara, motiv din care a si venit armata romana, in frunte cu generalul Ernest Brosteanu;

- il delegheaza pe Teofil Ioncu la Petrograd pentru respingerea pretentiilor ucrainene;

- iar el, la Chisinau, reuseste, la 24 ianuarie 1918, sa determine Sfatul Tarii sa proclame independenta Basarabiei;

- apoi trimite un act diplomatic de recunoastere a independentei Basarabiei urmatoarelor tari: Anglia, Austria, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Spania, Suedia, Turcia.

Rolul doctorului Daniel Ciugureanu in pregatirea Basarabiei pentru desprinderea de imperiul rus si Unirea cu Romania a demostrat inca odata ca istoria o fac, totusi, personalitatile. Fara efortul acestui mare patriot, numele caruia e tinut si pana azi in umbra, Unirea teritoriului romanesc dintre Prut si Nistru cu Tara s-ar fi unfaptuit cu mult mai tarziu de 27 martie 1918 sau nu s-ar fi infaptuit deloc…

Inca o dovada o descoperim in «Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii» (M.O. si imprimeriile statului Imprimeria Chisinau, 1933). Sunt marturiile domnului capitan Gh. V. Andronache:

«In sedinta Sfatului Tarii din 16 Martie 1918, seful «Fractiei taranesti» d. Tiganco interpeleaza guvernul asupra politicii externe, pe care o critica si care privea in special pe d-l I. Pelivan, ministru al externelor. D. Pelivan lipsea, fiind bolnav, si in locul sau d. Dr. Ciugureanu, cerand cuvantul, a raspuns la interpelare prin urmatoarele cuvinte:

«Republica Moldoveneasca se afla in mult mai bune raporturi cu Romania decat cu Republica Sovietica, aceasta s-a constatat din primirea ce s-a facut reprezentantilor nostri la Iasi. Vad insa ca primejdia vine de la orient, din partea Ucrainei…»

 

In continuare, premierul Dr. Daniel Ciugureanu a citit actul ce continea pretentiile Ucrainei la teritoriul basarabean si a conchis, adresandu-se celor din «Fractia Taraneasca», minoritari in majoritate:

«Cine sunteti dumneavoastra? Sunteti niste oaspeti, cari ati fost primiti si ocrotiti in aceasta tara (…) D-stra nu stiti istoria si se intelege de ce! Pentru ca d-voastra niciodata nu v-ati interesat de istoria Basarabiei, caci pe toti v-a manat in aceasta provincie lacomia de a va imbogati!» »

Inclinand balanta in favoarea lor, cei din «Fractia Taraneasca» reusesc sa capete votul Sfatului Tarii in vederea formarii unei delegatii care urma sa plece la Kiev pentru a lua parte, alaturi de delegatia ministrului de externe al Ucrainei la Conferinta de pace ce se incheia in Brest-Litovsk intre Germania si Rusia. Prezenta activa a acestei delegatii (pro-ucrainene!) la Conferinta ar fi insemnat o alta instrainare a Basarabiei.

Iata ce scrie in continuare C.V Andronache:

«D-l Dr. D. Ciugureanu, vazand pericolul national al acestui pas, a cerut imediat concursul d-lui Col. Dumitrescu, sefu St. Major al Corpului VI al Armatei Romane, si implicarea d-lui inspector CFR Pretorian, prin care se impiedica plecarea delegatiei.

Aceasta impiedicare are o importanta deosebita in actul Unirii cu Patria-mama, fiind ultima incercare de apropiere intre Basarabia si republicile ruse si taierea ultimei sperante imperialiste a Ucrainei, care aspira din rasputeri ca sa aiba la prora provincia Basarabia, ca teritoriu ucrainean.»

 

Dovezi ale contributiei unice a lui Daniel Ciugureanu la realizarea Marii Uniri sunt aprecierile si destinctiile regale, demne de un adevarat erou al neamului: Ordinul Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter, Ordinul Serviciul Credincios, Ordinul Ferdinand I, Ordinul Coroana Romaniei cu Cordon, etc.

 

Dupa Unire indeplineste functii de ministru in mai multe guverne ale Romaniei, este ales deputat si vicepresedinte al Camerei Deputatilor, de mai multe ori senator si chiar presedinte al Senatului. Calatoreste peste hotare, acordand interviuri, publicand articole despre importanta intregirii Romaniei; tot in presa straina publica si studiul «Problema rusa fata de interesele europene si romane» (1920).

Intr-un anume sens, ca o unitate de masura a contributiei fundamentale a Dr. Daniel Ciugureanu la dezrobirea Basarabiei si Unirea ei cu Tara, poate fi considerata si atitudinea regimului tarist, iar mai apoi a celui comunist, fata de persoana sa.

Dupa detentia nereusita din Siberia, ruso-sovieticii stalinisti il condamna la moarte ,in contumacie. Condamnare pe care, ulterior, punand stapanire pe destinul Romaniei, o traduc in fapt. Daniel Ciugureanu este arestat de autoritatile romane in locuinta sa din Bucuresti in noaptea de 5 spre 6 mai 1950 si, fara niciun proces judiciar, e trimis in aceeasi duba cu alti intelectuali de elita catre inchisoarea din Sighetul Marmatiei, unde i se repartizeaza celula 82.

 

Medic-chirurg, cu stagiu de munca si pe front, om sanatos, voinic, Dr. Daniel Ciugureanu, in timpul transportarii spre inchisoare, sufera un enigmatic atac de congestie cerebrala si moare in spitalul din Turda. «Aceasta nu se poate explica decat prin asasinare», sustine prof. dr. Nutu Rosca, pornind de la faptul ca «in Actul de moarte, data decesului este fixata cu 15 ore inainte de ora arestarii».

E inmormantat la Cimitirul Fara Morminte din Sghet, fara sicriu si fara mormant. Gropile destinate detinutilor raposati erau sapate, de obicei, formal, in toiul noptii, de catre «ciocli» fara memorie alesi din Spitalul pentru alienati mintal. Decedatul era transportat la cimitir nu in sicriu, ci intr-o lada care era returnata penitenciarului pentru transportarea si pastrarea painii…

Cu multi ani mai tarziu, la insistenta rudelor de a intra in posesia adevaratului Act de moarte, i se mai «intocmeste» unul, falsificandu-i-se, in modul cel mai iezuit, biografia. Judecat numai dupa acest document, Dr. Daniel Ciugureanu nu mai este Dr. Daniel Ciugureanu, ci un individ oarecare… Tatal lui nu mai e Alexandru, ci Gheorghe; mama nu mai e Ecaterina, ci Ana; data si anul nasterii nu mai sunt 9 decembrie 1885, ci 10 martie 1885. Nici studiile adevarate – Universitatea din Kiev, Faculatatea de Medicina, doctoratul – nu mai sunt mentionate; la rubrica «ocupatia» e scris «fara ocupatie». O caracteristica demna de cel mai ordinar boschetar…

Mentinerea eroului in umbra si in tacere au continuat mai apoi prin interzicerea stricta a scrierilor si a numelui sau. «Intunecata tacere, scrie prof. dr. Nutu Rosca, a ajuns pana acolo, incat numele lui Daniel Ciugureanu a fost exclus chiar si dintr-un pomelnic intocmit pentru un parastas intru cinstirea eroilor care au infaptuit Unirea Basarabiei cu Romania».

 

Mai e de mentionat faptul ca politica de banalizare si de tainuire a vietii si activitatii lui Daniel Ciugureanu continua si dupa 1989. Daca despre fauritorii Marii Uniri, cum ar fi Pantelimon Halippa, Stefan Ciobanu, Constantin Stere, Ion Inculet, se vorbeste si se scrie tot mai des, despre «ministrul intregitor» Daniel Ciugureanu se tace.

 

(Dupa textul publicat de Efim Tarlapan in revista Destin Romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))

 

 Abstract

This documentary narrative represents an atempt to bring into present the figure of an unfairly neglected creator and martyr of the 1918 Union. Determined fighter for the reintegration of Romania from his student years, he was arrested and exiled to Siberia (from where he escaped after some time). Daniel Ciugureanu participated in all the movements that prepared the Great Union. During the creation of this historical event, as prime-minister of the Moldavian Republic, he took concerete measures to prevent access of the Moldovian pro-Russian and pro-Ukrainian delegation to the Russian-German negotiations in Brest-Litovsk, thus crashing the dream of greedy neighbors to include Bessarabia into their territories. After the Union, as citizen and politician (minister in four governments, deputy, senator and even president of the Senate), he contributed constructively to Bessarabia’s prosperity and reintegration in Romania.