14 aprilie 1574: are loc lupta de la Jilişte

La 14 aprilie 1574 are loc lupta de la Jilişte, unde Ioan-Vodă cel Cumplit al Moldovei zdrobeşte oastea turco-munteană care urma să-l instaleze domn pe Petru Şchiopul.

Intrigile domnului Munteniei Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) la Poartă, care urmărea înscăunarea pe tronul Moldovei a fratelui său, Petru Şchiopul, susţinute cu daruri bogate (100 000 galbeni) marelui vizir Mehmed Sokollu au înrăutăţit relaţiile sultanului Selim II-lea cu Ioan-Vodă al Moldovei. Sultanul cere principelui Transilvaniei şi paşei de Buda să împiedice refugierea domnului Moldovei pe teritoriul lor şi pregăteşte schimbarea chiar şi forţată a domniei în Moldova.

Ioan-Vodă cel Cumplit al Moldovei, nu ascultă se sfatul boierilor şi se pregăteşte de luptă cu turcii. Domnitorul moldav cere ajutorul regelui Uniunii polono-lituaniene, Henric de Valois (1573-1574) şi viitorului rege Henric al III-lea al Franţei (1574-1589) dar este refuzat de ambii. Singurul sprijin Ioan-Vodă l-a obţinut din partea a 1 200 de cazaci polonezi, conduşi de hatmanul Sviercevski.

Domnul Moldovei dispunea de 20 000 pe pedestraşi, 10 000 de călăraşi (călăreţi) şi de 110 guri de foc, din care 80 tunuri de mare calibru. Gruparea turcă era formată din 40 000 - 50 000 otomani ai beiului de Silistra şi din ostaşi din Muntenia. Armata a urmat cursul Bucureşti - Rîmnicu-Sărat - Milcov (hotarul cu Moldova) şi şi-a instalat tabăra la Focşani, pe malul Rîmnei, afluent al Putnei, lîngă Jilişte.

Ioan Vodă a înaintat pe direcţia Iaşi - Vaslui - Bîrlad - Tecuci - Focşani. Avangarda oştii sale în frunte cu vornicul Ţării de Jos, Dumbravă şi a lui Sviercevski, cam 5 000 -6 000 călăreţi, a biruit în seara zilei de 23 aprilie 1574 straja munteană, lîngă tabăra otomană. Ioan-Vodă atacă masiv în dimineaţa zilei de 24 aprilie, iar surprindere atacului fiind atît de mare încăt a urmat un mare măcel. Domnul Munteniei Alexandru II-lea era să-şi piardă capul, iar fratele său Petru Şchiopul, s-a refugiat în cetatea otomană a Brăilei.

La tronul Munteniei a fost înscăunat Vintilă, cu ajutorul moldovenilor vornicului Dumbravă, dar după 4 zile acesta a fost surprins de ostaşii lui Alexandru şi decapitat.

Turcii urmau să vină cu noi întăriri de peste 60 000 de oameni.
(Sursa: Istoria.md)


Grigore Ureche, Letopisetul Țării Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viiata domnilor careea scrie de la Dragos-voda pana la Aron-voda:

“Candu s-au gatit Ion-voda cu oaste sa iasa inaintea turcilor

Ion-voda daca au luat credinta tarii, sa gatiia de razboiu si in toata tara trimisa in grab, sa iasa toti la oaste. Trimisa si la Henric, craiul lesascu, pohtindu-l sa-i dea oaste intr-ajutor, ci de acolo nu s-au folosit. Craiul s-au mantuit cum ca cu turcul are legatura tara lor, mai mult de 100 de ani si sta neclatita. Iara cazacii, cumu-si sintu ei gata de a se amestecarea la toate, neintrebandu, s-au stransu 1.200 de oameni si au venit si la Ion-voda. Pre carii vazandu-i Ion-voda, nu intr-alt chip, ci ca cand ar fi vazut ingerul din cer de veste buna si de izbanda pogorit si cu multe daruri pe capitile lor, cine era, i-au daruit.

Candu au batut straja lui Ion-voda pre straja lui Patru-voda si a lui Alixandru-voda
Ion-voda daca s-au stransu oastea toata si s-au bulucit la un loc, iata i-au venit veste cum ca Patru-voda si cu Alixandru-voda au intrat in tara cu multi oameni si de la Tara Ungureasca si muntenii si turcii. Asa au ales Ion-voda cap dintre cazaci pre Sfirciovscii cu cativa cazaci si cu o sama de oaste de tara cu Dumbrava vornicul si i-au trimis inainte, de straja, sa vaza cu ochii. Si el cu alta oaste au purces dupa dansii. Iar Sfirciovschii si cu Dumbrava vornicul cu acea sama de oameni au nimerit 400 de oameni, straja lui Patru-voda si fara veste i-au inconjurat si i-au prinsu pe toti.

Razboiul dintai, candu au batut Ion-voda pe Patru-voda Schiopul

Sfirciovschii si cu Dumbrava vornicul, daca au biruit acea straja si au prinsu de veste cum Patru-voda nimica nu stie de oastea lui Ion-voda, indata au repezit oameni de tara, sa dea stire lui Ion-voda, sa sarguiasca sa-i loveasca fara veste, ca are vreme, de-i ieste voia sa-i bata. Si i-au dat stire cum ieste oaste foarte multa. Intelegandu aceasta Ion-voda, cum au putut mai tare au sarguit. Si daca s-au impreunat toti, impartindu-se in trei polcuri, i-au lovit cand ei dormeau fara grija. Asa nimeni de nimica nu se putea apuca, fiind dezbracati si fara cai, caci caii le era slobozi la pajune in nadejdea strejii. Asa impresurandu-i fara veste si multa moarte facand intrinsii, birui Ion-voda. Iara domnii ambii de-abiia au scapat, lasand tot in tabara si au haladuit numai cu trupurile la Braila.

Candu au pradat Ion-voda Tara Munteneasca si au pus acolo domnu pre Vintila-voda
Ion-voda daca au batut pre Patru-voda Schiopul si pe Alixandru-voda, s-au lasat in goana dupa dansii, de au jacuit Tara Munteneasca mai mult di jumatate. Si puse domnu in Tara Munteneasca pre Vintila-voda si el s-au intorsu inapoi.

Candu au arsu targul Braila Ion-voda
Daca s-au intorsu oastea lui Ion-voda din prada de la Tara Munteneasca, apucatu-s-au de Braila, de au ars targul cu totul, numai cetatea au ramas. Si gatindu-se ca sa bata cetatea, sa o ia, ci nu-i era greu a o lua, de nu-i vrea fi venit veste dindarat, cum tatarii au intrat in tara. Ci lasandu cele streine, s-au intorsu la ale sale, ca sa le apere.”