Acest om de stiinta si cu autotitate in lumea bisericeasca de la sfarsitul sec. al XIX-lea – inceputul sec. al XX-lea era initiat in istoria adevarata a romanilor. El a renuntat la etnonimul «valah» in favoarea etnonimului «roman», aplicandu-l si la populatia Principatului Moldovei. Spre a ne convinge de toate acestea, reproducem un extras dintr-un articol a lui Arsenii, publicat in 1895 in «Eparhialinie vedomosti». Autotul vorbeste despre rolul romanilor in dezvoltarea culturii ruse.
Citam:
«…Urmarind istoria Moldovei, putem vedea ca romanii, in toate perioadele existentei lor, simteau nevoia de cultura; acest sentiment ei l-au primit cu adevarat ca pe o mostentire de la stramosii lor, dintre care cea mai mare parte a venit in Dacia din insusi locasul sfant de stiinte si artei, altfel zis, din Roma suprema – pe acea vreme - , in care stiintele si artele Greciei si Italiei au lasat nenumarate monumente nepieritoare.
Romanii se sileau aproape totdeauna sa stea la acelasi nivel de cultura cu alte popoare vecine si nu erau straini de dorinta de a-si insusi pe deplin, dupa pilda altor popoare, roadele civilizatiei.
Ca dovada sunt vremurile neatarnarii lor, cand ei purtau razboaie, incheiau acte si tratate, prin care staruiau, dupa putinta sa-si intareasca neatarnarea politica si sa capete avantaje si privilegii in alte state.
Uneori scoalele Moldovei se aflau pe o treapta de dezvolatre atat de inalta, incat din ele ieseau oameni ce deveneau prin operele lor stiintifice cunoscuti nu numai in Moldova, dar si in statele vecine, de asemenea si in Rusia… Scoalele romanilor (Aici e momentul sa observam ca expresia «scoalele romanilor» poarta un continut etnic generalizator, pe cand cea de «scoalele Moldovei» are un aspect de localizare a scolilor. Scolile Moldovei sunt si ele scoli ale romanilor, dar situate in localitatea geografica cu numele de Moldova – n.n.), ce se bucurau de un prestigiu bine meritat in veacul al XVII-lea, au dat oameni renumiti ca, Petru Movila – fondatorul Academiei Spirituale din Kiev; Pavel Beranda, sub numele Kuciunski, autorul intiiului dictionar slavo-rus; Herascu (Herascov) – cunoscutul scriitor rus si fondatorul «Pensionului Nobilimii» pe langa Universitatea din Moscova; Dimitrie Cantemir, Principele Moldovei, care pe urma a trait mult timp in Rusia, autorul Istoriei Turciei si al multor altor lucrari, care i-au asigurat un renume european, fiind si Presedinte al Academiei din Petersburg; Antioh Cantemir, cunoscutul scriitor rus; Nicolae Milescu, pe care tarul Aleksei Mihailovici l-a trimis in China ca imputernicit al Rusiei, iar dupa intoarcerea lui de acolo a servit ideea si cauza marelui reformator al Rusiei…»
Recunoasterea faptului ca moldovenii sunt romani si ca ‘Basarabia’, ca si intreaga Moldova, este populata anume de romani, ca romanii sunt de origine romanica etc. o gasim si in lucrarea episcopului Arsenie cu titlul ‘Isledovaniea i monografii po istorii Moldavskoi tserkvi’ (Studii si monografii privind istoria bisericii moldovenesti). In aceasta lucrare gasim convingerea lui Arsenii ca romanii apartin grupului roman al popoarelor si sunt urmasii colonistilor romani, stramutati de Traian in Dacia cucerita de el, precum si ai populatiei dacice autohtone. (…)
Vorbind despre cea mai probabila mentiune stiintifica a crestinismului in Dacia, care dateaza din sec. al II-lea al erei noastre, si anume pe de timpurile Jurisdictiei primei Iustiniane, episcopul rus opereaza cu termenul «romani» atunci cand face referire la realitatea constituita aici in sec. al VII-lea. El afirma ca romanii existau in Peninsula Balcanica deja catre anul 660, pe timpul invaziei bulgarilor.
Un eveniment s-a produs odata cu increstinarea bulgarilor si crearea de catre acestia, impreuna cu romanii, a primului stat bulgaro-valah (680-1018). In acest stat, scrie episcopul rus, au intrat o buna parte din pamanturile «populate de romani». Subliniem: anume de «romani», nu de «valahi».
Din relatarile episcopului rus Arsenii conchidem ca penru el numele de «romani» si «valahi» sunt identice, adica sunt numele unuia si aceluiasi popor.
Relatand in continuare despre iesirea treptata a Bisericii Valaho-Bulgare de sub jurisdictia Constantinopolului si cresterea influentei arhiepiscopiei Ohrida, care inlocuia I Iustiniana, despre caderea la 1018 a Taratului Valaho-Bulgar, precum si refacerea lui la 1186 cu capitala la Tarnova, autorul arata ca in 1234, cand in fruntea Taratului se afla Asan al II-lea, arhiepiscopia de Tarnova, ajunsa la rangul de Patriarhie cu drept de autonomie permanenta, devine dupa Ohrida, «centrul religios al romanilor». Si in concluzie la acest capitol, episcopul rus foloseste deopotriva ambele nume ale populatiei dacice romanizate – romani si valahi. In viziunea acestui autor, locuitorii autohtoni purtau numele de romani inca pana la aparitia statului moldovenesc si a celui muntenesc; si erau la inceputul aparitiei unei ierarhii nationale romanesti.
Trecand la tema de baza a lucrarii – istoria Mitropoliei Moldovei -, episcopul Arsenii continua sa apeleze la terminologia derivata de la «roman», «romanesc» si nu face diferenta sub aspect etnic intre locuitorii Moldovei si Valahiei.
Bunaoara, chiar daca se refera la evenimentele produse in diferite secole, autorul opereaza cu termeni de genul «letopisete romanesti», chiar daca e vorba de descalecatul lui Dragos in Moldova, «mitropolitii moldo-vlahi», «biserica Moldo-Valaha», «Principatele Romanesti», «arhierei romani», «boieri romani», etc.
Cand vorbeste despre drepturile si responsabilitatile Mitropolitului Moldovei, regulamente de «drepturi vechi» si de Regulamentul organic alcatuit pentru Principatele Romanesti pe timpurile consulului rus Kisilev, in Principate, adica in anii ’30-’40 ai sec. al XIX-lea, episcopul rus Arsenii constata ca Mitropolitul Moldovei, care are aproape aceleasi drepturi cu cele ale Patriarhului, dar care nu poate fi sub jurisdictia sau judecata acestuia, in cazul in care Mitropolitul se face vinovat in chestiuni bisericesti, poate sa «fie judecat de doisprezece arhierei ai Principatelor Romane», iar in cazul in care se va face vinovat de chestiuni de stat, poate sa «fie judecat de doisprezece arhierei si de doisprezece boieri romani».
Episcopul Arsenii afirma ca in sec. al XVI-lea moldovenii, adica locuitorii (Tarii) Moldovei, se considerau romani. Aceasta dovada, spune episcopul, o gasim in scrisoarea Mitropolitului Moldovei Gheorghe Movila din 1584 catre Papa de la Roma, Grigore al XIII-lea, in care Mitropolitul cerea ca «sa le permita romanilor sa se foloseasca de calendarul vechi».
Enumerand toti mitropolitii Moldovei, Arsenii vorbeste si despre Dosoftei. Despre acesta el spune ca i s-a dat o educatie excelenta pentru timpurile acelea, ca Dosoftei cunostea limbile evreiasca, greaca, latina, slava-bisericeasca, romaneasca si poloneza. Observam ca pentru episcopul rus al Pskovului in Moldova nu existau moldoveni sub aspect etnic si nici limba moldoveneasca, ci existau romani si limba romana.
Arsenii sustine ideea ca in sec. al XVII-lea era in toi trezirea constiintei nationale a romanilor din Principatul Moldovei (sub domnitorul Vasile Lupu) si ca domina dorinta romanilor ca in relatiile oficiale si in biserica limba slavona sa fie inlocuita cu cea romana.
Mitropolitul Moldovei si al Putnei Iacob (1750-1758) este numit de episcopul Pskovului «patriot roman in lupta contra fanariotilor», iar soborul din Iasi convocat de mitropolitul Iacob la sfarsitul anului 1751, care a protestat alegerii de mitropoliti si episcopi, a fost considerat «inceputul protestului national al romanilor».
Despre Gavriil Banulescu-Bodoni se afirma ca la 11 februarie 1792 Sinodul Rusiei l-a numit «Exarh al Moldovei, Valahiei si Basarabiei», dar ca aceasta denumire n-a fost recunoscuta de Turcia si de Patriarhia Tarigradului.
De asemenea, si activitatea lui Iosif Ananiescu, care a fost in fruntea Mitropoliei Moldovei 27 de ani (1875-1902), este apreciata pozitiv de Arsenii. El apreciaza ca tot ce a facut Ananiescu sunt «monumente ale activitatii lui». Unul dintre aceste monumente este mareata catedrala din Iasi cu numele de Mitropolie, constructia careia a fost inceputa inca la 1838 de cel mai mare mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi. Iosif Ananiescu a hotarat sa realizeze ideea premergatorului sau de a crea un templu care sa insemne un «monument al maretiei nationale a poporului roman». Lucrarile de constrctie au fost incepute in 1881 si au durat sapte ani.
Pentru episcopul rus, Miron Costin este cronicar roman, iar Alexandru Ioan Cuza – principe moldovlah.
In decembrie 1769, doua delegatii ale «ambelor principate Romanesti – Moldova si Valahia» au plecat la Petersburg sa se intalneasca cu imparateasa Ecaterina a II-a, cu Sinodul Rosienesc si cu contele Rumeantev. Autorul studiului despre istoria Bisericii Moldovenesti, episcopul rus al Pskovului Arsenii, scrie ca «ambele deputatii – moldava si valaha» erau «deputatii romanesti» si ca «la sfarsitul audientei, imparateasa a anuntat delegatiile romanesti, prin vicecancelarul sau ca primeste sub stapanirea sa ambele Principate Romanesti».
Episcopul Arsenii mai afirma ca la inceputul sec. al XVIII-lea stanga Nistrului (or. Dubasari) era populata de asemenea de romani. Relatand despre neintelegerile iscate in 1716 intre Orest, episcop de Husi, si Ioanichie, Mitropolitul Brailei, asupra ariilor de extindere a eparhiilor de Husi si Braila, episcopul Arsenie constata ca ele au aparut din cauza oraselului Dubasari, care, desi era in afara hotarelor Moldovei, era «populat de romani». Acest motiv, precum si rugamintile locuitorilor oraselului Dubasari si alte argumente faceau va fiecare dintre cele doua eparhii sa se lupte pentru includerea localitatii in zona sa de influenta.
Am mai mentionat ca, in viziunea episcopului rus, ceea ce se intampla in Moldova in toate timpurile este strans legat de numele roman-romanesc sau, rareori, moldovlah – neamul, poporul, limba, Biserica, Principatele Moldova si Valahia, patria, originea, istoria, eparhiile, deputatiile, episcopiile, mitropoliile, letopisetele, cronicarii, monumentele, arhiereii, boierii, etc.
In relatarea asupra importantei Manastirii Neamtului pentru Moldova si Rusia, intalnim notiunea «Romanie ortodoxa», care, dupa cum intelegea Arsenii, era de o importanta primordiala nu numai pentru Moldova si Valahia, ci constituia un tot intreg al romanilor si al credintei acestora. Intregul este poporul roman, natia romana, Romania sau Moldo-Vlahia, Biserica Romana sau Moldo-Vlaha, literatura romana, cronicarii romani, istoriografia romana, romanii Daciei, constiinta nationala romaneasca, dreptul romanesc. In visiunea acestuia, Manastirea Neamtului din Moldova «a educat multi preasfinti – episcopi si mitropoliti – romanesti». Catre Manastirea Neamtului, spune Arsenii, «se indreapta Romania ortodoxa, gasind aici ajutor material si spiritual».
Autorul monografiei despre istoria Bisericii Moldovenesti a dorit sa demostreze ca, Biserica era prigonita de primul domnitor al Tarilor Romanesti Unite, Alexandru Ioan Cuza. In acest scop el include in lucrarea sa mesajul Mitropolitului Moldovei Sofronie din 10 septembrie 1859 catre Cuza. In aceasta epistola gasim multe trimiteri ale Mitropolitului Moldovei la natiunea romana care ar avea mult de suferit de pe urma asupririi si prigonirii Bisericii, aceasta contribuind mult in trecut la izbavirea ei de la o moarte sigura, la apararea limbii si a nationalitatii romanesti. O scrisoare identica a fost adresata la 21 iulie 1860 Ministerului de Externe al Rusiei, Pricipelui Gorceakov, de catre ieromonahul moldovean Teofil. Si intr-un caz, si in altul, desi moldovenii sunt numiti romani, nu intalnim nici un protest manifestat de moldoveni ca nu ar fi romani, ca ei nu ar apartine la natiunea romana si ca ei nu ar vorbi limba romana.
Din faptele enumerate aici, dar si din cele scrise de episcopul Arsenie despre Mitropolitul Moldovei Veniamin, conchidem ca lumea bisericeasca rusa era constienta de romanismul Moldovei, inclusiv al Basarabiei. Se spunea clar ca poporul ei vorbea limba romana, ca era parte a poporului roman, parte a natiunii romanesti, intinsa pe intreg teritoriu al Daciei antice. Pentru episcopul Pskovului, la inceputul sec. al XX-lea nu exista un popor moldovenesc, diferit de cel roman; nu exista o limba sau o natiune moldoveneasca, distincte de cele romane.
Gheorghe Ghimpu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: