"Identități multiple" sau un "sistem identitar"?

Când se vorbește despre fenomenul identitar din perspectiva postmodernistă, stânga evocă mereu așa-numita “identitatea multiplă” (“multiple identity”), încercând astfel să “deconstruiască” însăși conceptul de identitate, golindu-l de sens. Desigur, în acest context, moldovenismul sovietic se împacă de minune cu “societatea deschisă”. Iată de ce nu trebuie să ne mire deloc noua abordarea a adepților “societății deschise”, care după eșecul promovării conceptului de “națiune civică”, au preluat limbajul neomoldovenist (a se vedea emisiunea RePublika din 29 mai 2011, cu Nicolae Chirtoacă (ex-directorul Fundației Soros-Moldova) și Octavian Țâcu (istoric)- ambii postmoderniști).

Evocând “multipla identitate” a omului contemporan, stânga postmodernistă face referire la faptul că societatea a devenit mult mai complexă în procesul evoluției tehnico-științifice și a globalizării, astfel încât individul aparține în același timp mai multor grupuri sociale, instituții sociale, nemaivorbind de spațiul virtual etc., în care identitatea etnică "coexistă" cu celelalte identități. În contextul în care lumea a de devenit o „constelație de indentități”, individual este liber să-și asume orice identitate, chiar și una inexistentă, cum ar fi cea de „etnic moldovean”, pe care este liber să o transforme într-un instrument ideologic, politic sau economic.

Cât de real este acest lucru?

În termeni medicali, identitatea multiplă este definită drept “dedublarea a personalității” – tulburarea conștiinței de sine, caracterizată prin apariția în alternanță a unei prime personalități și a uneia sau mai multe personalități secundare la un același subiect. Așadar, identitatea multiplă nu este un fenomen normal, ci o tulburare psihică serioasă. Existența firească a personalității umane presupune o singură identitate, nu una “multiplă”, cât de “totalitar” și “nedemocratic” nu ar suna acest lucru. Însăși noțiunea de “individuum” (“cel care nu se divide”) și ideea de unicitate a persoanei, respinge orice „multiplicare”.

Ce presupune totuși termenul de identitate? Haideți să încercăm să dăm o definiție, pentru a clarifica despre ce concept discutăm aici: “Trăsăturile fizice, psihice, sociale, culturale a unei persoane umane, care o diferențiază atât de ceilalți membrii ai comunității sale, cât și de membrii altor comunități”. Cu alte cuvinte, identitatea este ceea ce mă face diferit făță de oamenii din cadrul comunității mele, dar în același timp, diferit de membrii altor comunități, ceea ce presupune o identitate a comunității din care fac parte. În același timp, identitatea este ceea ce mă leagă de membrii comunității din care fac parte. Identitatea este ceea ce sunt, nu ceea ce cred eu despre mine însumi. De exemplu, a fi român presupune existența unui stereotip comportamental comun tuturor românilor, recunoașterea uniu complex de mitologic, apartenență la rasa albă, comuniunea religioasă etc.

Respectiv, aici putem vorbi de așa elemente constitutive ale identității ca statutul social, rasa, limba vorbită, religia, specialitatea – ceea ce ne face să presupunem că nu este vorba de o “identitate multiplă”, ci de un sistem identitar. Ceea ce presupunem noi prin identitate, de fapt, este o rezultantă, a unor caracteristici obiective și subiective, ceea ce exclude orice posibilitate a individului de „a-și alege identitatea”, dimpotrivă, identitatea „îl alege” pe individ. Identitatea nu trebuie tratată ca niște părticele a persoanei umane care se mișcă haotic în spațiu, ci ca un tot întreg, complex și unitar.

Printre elemente ale sistemului identitar putem include factorii geopolitici, antropologici, religia, care în rezultat definesc identitatea a unei colectivități umane și a unui individ. Un individ nu-și poate schimba identitatea fără a face schimbări în complexitatea sistemului identitar. Ceea ce considerăm noi “criză identitară” în Republica Moldova, nu este altceva decât criza sistemului identitar (criza geopolitică, politică, ideologică, axiologică, religioasă etc.). În cele din urmă, criza reprezintă o incapacitate a elitei Basarabiei (dacă înțelegem prin asta tot ce este mai bun) de a defini un rost al instituțiilor fundamentale ale societății noastre. Nu are loc atât o luptă pentru numele de "român" și "moldovean", cât o luptă pentru conținutul ideologic al fiecărui din acești termeni.

sursa: Octavian Racu