"Fascistul" şi "reacţionarul" Ion Druţă

Ieri a ajuns pe mâna mea o culegere destul de interesantă dedicată scriitorului basarabean Ion Druţă „Fenomenul artistic Ion Druţă”, publicată de Academia de Ştiinţe a Moldovei, care include articolele, dar şi criticile aduse în perioada sovietică scrierilor sale. Un interes aparte îl prezintă nemulţumirile exprimate de Ivan Bodiul, prim-secretar al PC al RSS de atunci vizavi de romanul „Povara bunătăţii noastre”. Desigur, critica nu era una care ţinea de valoarea literară a operei, ci de mesajul său politic şi ideologic.

La 2 iunie 1970 Bodiul expedia o scrisoare lui Nicolai Tihonov, preşedintele Comitetului pentru Premiile Lenin şi Premiile de Stat ale URSS în domeniul literaturii, artei şi arhitecturii pe lângă Sovietul Suprem al URSS, în care aducea lui Druţă învinuiri destul de grave pentru acele vremuri.

Analiza şi critica dintr-o perspectivă politico-ideologică a lui Bodiul nu face decât să sporească valoare scrierilor a domnului Druţă, scrierile care poartă o puternică amprentă revoluţionar-conservatoare nu doar în contextul perioadei sovietice, dar şi din perspectiva procesului de "europenizare" de astăzi.

Prezint aici traducerea în română a scriisorii:

Stimate Nicolai Semionovici (Tihonov),

Opinia publică din Moldova a rămas profund uimită de vestea că a fost înaintată la Premiul de Stat al URSS candidatura lui Ion Druţă pentru romanul „Povara bunătăţii noastre”.

Biroul CC al Partidului Comunist din Moldova apreciază această lucrare ca fiind dăunătoare din punct de vedere politic şi este împotriva decernării Premiului de Stat.

Opera nominalizată a fost caracterizată în presa republicană, care reflectă opinia publică, precum şi poziţia organelor de partid şi sovietice din republică.

CC al Partidului Comunist al Moldovei consideră anormal faptul că Comitetul pentru Premiile Lenin şi Premiile de Stat susţine înaintarea romanului la Premiul de Stat a lua în considerare părerea poporului şi a organelor oficiale, despre care este vorba în operă. Nici o organizaţie din republică nu a avut şi nu are intenţia să înainteze la Premiul de Stat lucrarea „Povara bunătăţii noastre”, deoarece în ea este prezentat un tablou denaturat al realizării prefacerilor socialiste în satul moldovenesc, iar aceste prefaceri sunt prezentate ca fiind străine, duşmănoase pentru ţăran, în roman este denaturată politica internă promovată de Statul sovietic după război, se afirmă că între cadrele de partid, sovietice, administrative şi ţărani exista o înstrăinare profundă, iar contradicţiile de clasă sunt înlocuite cu ideea pseudoumanistă a unităţii oamenilor, de apartenenţa lor socială. În lucrare se manifestă compasiunea autorului faţă de ofiţerul român, nu se face o deosebire tranşantă între Armata Sovietică şi armata fascistă a lui Antonescu.

În perioada colectivizării agriculturii din Moldova, lupta de clasă a fost nu o noţiune abstractă, ea se desfăşura prin destinele oamenilor, iar autorul o prezintă cititorului ca pe nişte împuşcături nocturne ce pătrundeau până în sat sau nişte zvonuri rele, care semănau nelinişte şi indiferenţă faţă de totul în jur.

Marea nenorocire care s-a abătut asupra poporului moldovenesc în urma secetei de după războiul devastator este pusă de autor pe seama acţiunilor incorecte ale organelor de conducere. Mergând împotriva adevărului obiectiv, autorul insuflă cititorului ideea că pe la gări putrezeşte porumbul, iar oamenii mor de foame. El trece sub tăcere în mod deliberat ajutorul enorm acordat republicii în acei ani de către Statul sovietic.

Contrar adevărului vieţii, I. Druţă vede orânduire colhoznică ca o nenorocire pentru popor, asociind-o cu războiul. Venirea tehnicii în gospodărie este interpretată în roman ca o depersonalizare a omului, care îi lipseşte de latura spirituală. Destinele eroilor romanului sunt lipsite de perspectivă umană şi îşi poartă predestinarea ca pe o povară grea.

Opera în întregime este marcată de tendinţa clară a autorului de a poetiza principiile patriarhale din trecut, bazate pe proprietatea privată şi pe neacceptarea noului mod de viaţă socialist.

Editurile din Moldova mult timp nu au acceptat spre publicarea lui I. Druţă „Păsările tinereţii noastre”. Aceasta a fost publicată de editurile „Izvestia” în 1968 şi „Molodaia Gvardia” în 1969.

În prezent, I. Druţă a pregătit şi propune spre publicare piesa „Semănătorii de zăpadă”, care din punct de vedere ideologic-politic este şi mai dăunătoare decât lucrarea „Povara bunătăţii noastre”. Şi este de neînţeles, de ce în redacţia revistei „Drujba Narodov”, la Uniunea Scriitorilor din URSS, la Comitetul pentru premiile Lenin şi pentru premiile de Stat ale URSS în domeniul literaturii, artei şi arhitecturii operele lui I. Druţă găsesc o susţinere atât de activă, dăunând prin aceasta procesului de dezvoltare a literaturii sovietice moldoveneşti şi activităţii de educaţie ideologică în rândul oamenilor muncii.

Sursa: „Fenomenul artistic Ion Druţă”, Academia de Ştiinţă a Moldovei, 2008 (pag. 530-532)

sursa: blogul lui Octavian Racu