1932: La 19 ianuarie, in satul Cepeleuti, fostul judet Hotin, s-a nascut Victor Teleuca in familia lui Gavril si Maria Teleuca.
1948: Absolveste scoala de sapte ani in satul de bastina. Scrie prima poezie. Publica primele versuri in «Scanteia leninista».
1952: Termina scoala medie din Grinauti, Moldova, apoi este angajat la ziarul raional din Briceni.
1957: Fiind student la facultatea de filologie si istorie a Institutului «I. Creanga», participa la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova. In acel timp intentiona sa-si faca studiile mai departe la facultatea de filosofie a Universitatii «M. Lomonosov», dar, imbolnavindu-se, n-a putut sa se prezinte la examen.
1958: Absolveste facultatea de filologie si istorie a Institutului «I. Creanga». Este colaborator literar la ziarul «Taranul sovietic». Este angajat la Televiziunea moldoveneasca in calitate de redactor superior. Ii apare cartea de debut « Rascruce ».
« Victor Teleuca a razbit primul. Intre noi toti, el avea cea mai larga respiratie poetica. Atunci cand noi debutam in ziare cu poezioare de cate 3-4 strofe, el intrase (inca in anii studentiei) cu un poem alcatuit din mii de versuri. El este in generatia noastra primul reformator al poeziei. » (Gr. Vieru)
Scrie poemul – oda limbii noastre – “O alta limba mai frumoasa nu-i”, publicarea careia i-a fost refuzata de mai multe ori din cauza subiectului abordat.
1959: Participa la Festivalul Tineretului de la Viena. Se casatoreste cu Lidia, medic (n. Tomuz).
1960: Scoate de sub tipar placheta de versuri « La ruptul apelor ». Sef de sectie la revista « Nistru ».
« El a fost primul nu numai in generatia nostra, ci primul scriitor basarabean postbelic caruia i s-a taiat o carte. Nu s-a batut niciodata cu pumnul in piept. Nimeni nu stie. V. Teleuca vut o carte spintecata dupa ce a aparut tirajul intreg pentru poemul intitulat « Ciocarlii basarabene ». Tot tirajul a fost dat la cutit. Deci, a fost primul scriitor care a patimit din pricina cenzurii. » (Gr. Vieru, 2006).
1961: Se naste fiica Mariana.
1962: Consultant la Uniunea Scriitorilor, apoi redactor-sef adjunct la revista « Nistru ». Vede lumina cartea « Nelinisti » care impreuna cu cele care au urmat vor contura un drum poetic plin de semnificatie.
1963: Viziteaza pentru prima data Romania.
1964: Redactor-sef adjunct la revista « Nistru ». Apare cartea « Din patru vanturi ». Este numit redactor-sef la saptamanulul « Cultura », in care, in conditiile cenzurii draconice, timp de 12 ani va promova valorile culturii nationale, sustinand aparitia unor articole care aveau sa scoata din umbra evenimente si personalitati ce era lasate sub tacere.
1965: Se naste fiica Rodica. Impreuna cu A. Cibotaru pleaca la stagiere ca ziarist in armata. Fascinat de Extremul Orient, scrie « Insula cerbilor », ceea ce ii va aduce primul succes – Premiul « Boris Glavan ».
1970: O noua carte – « Versuri ». Calatoreste in Bulgaria, unde leaga prietenie cu scriitorii de pe loc.
1971: Publica volumul de versuri « Imblanzirea focului ». Traduce “Peregrinarile lui Child Harold”, de George Byron. Pe parcursul anilor a mai tradus din A. Puskin, M. Dudin, A. Tvardoski, S. Neris, I. Rainis, J. Martinkiavicius.
1973: Tipareste poemul « Eroica ». Calatoreste in Franta.
1974: “Momentul inimii” aduce un vers nou, profund filosofic, inedit si total reformat, apreciat de critici ca o realizare artistica de frunte a poeziei basarabene. Este tradus la Riga – « Statui solare ». Calatoreste in Italia. Impresiile pe care le-a avut i-au marcat mai tarziu opera.
« Odata, fiind la Roma, scria peste ani poetul, am intarziat in fata dacilor din Columna lui Traian care nu se lasa supusi nici acum. » (Din prefata la poemul dramatic « Decebal »).
1975: Vine cu « Si alte nelinisti ».
1976: Secretar in conducarea Uniunii Scriitorilor. Apar “Portrete in timp”, traducere de E. Axelrod.
1977-1983: Fondeaza si conduce pana in 1983 hebdomadarul “Literatura si Arta”, in care promoveaza valorile culturii nationale, care contravenea politicii guvernatilor in domeniul presei si literaturii la cel moment. In perioada cand era redactor-sef al saptamanalelor “Cultura” si “Literatura si Arta”, de mai multe ori: la plenarele si sedintele biroului CC al PCM, I. Bodiul, primul secretar al CC al PCM, precum si alti activisti de partid de rang inalt i-au adus invinuiri de romanizare a ziarelor, l-au acuzat de nationalism. Consecintele au fost drastice. In urma unor jocuri de culise ale puterii, in care au fost antrenati colaboratori ai ziarului si colegi de condei (un grup de scriitori au semnat si trimis o scrisoare colectiva la Comisia de control si revizie a PCUS), V. Teleuca a fost destituit din functie si din acest moment nu i-a mai fost oferit nici un post.
Nu este editat timp de 15 ani (1985-2000). In 1993 a fost « trimis » la pensie. I s-a oferit cea mai mizera pensie din R. Moldova – 185 lei. La inceputul anilor ’90 poetul este invinuit de aceiasi colegi de condei deja precum ca ar fi fost « slujitor al regimului comunist ». Dupa trecerea in nefiinta, in 2002 din arhivele Radio si TVM dispar in mod misterios majoritatea eseurilor si poemelor needitate (benzile sunt demagnetizate). Adevarat, sumbra umbra al Ciobanului il urmareste mereu.
Dupa 1983 nu mai revine in activitatea Uniunii pana la sfarsitul vietii si se consacra intru totul scrisului (inclusiv publica o serie de articole, prin care a reabilitat eseul filosofic) si studierii aprofundate a filosofiei (Platon, Aristotel, Descartes, Bergson, K. Jung, F. de Saussure, M. Heidegger, Wittgenstein, I. Kant, J.F. Lyotard, A. Moretti, O. Wald, Lao-tse, C. Noica, L. Blaga, M. Mamardasvili, V. Nalimov, A. Cernisev, etc). Este tradus in ruseste – “Paralele”. Calatoreste in Cipru, Suedia si Mongolia. Pe parcursul anilor viziteaza Lituania, Letonia, Estonia, Tadjikistan, Ucraina, Belarus, Armenia, Iakutia.
1980: Traduce poemul-poveste “Calutul-nazdravan” de P. Ersov. Apare « Incercarea de a nu muri » - o continua meditatie filosofica (care il determina pe V. Ciudin sa o transpuna in traducere in 1988). Ii este decernat Premiul de Stat in domeniul literaturii.
1982: Apare culegerea de schite publicistice “Goniti pasarea de cenusa”.
1983: Pentru merite pe taramul dezvoltarii literaturii i se confera titlul onorific de Maestru emerit in arte din Moldova.
1983: Versul meditativ se vrea scris prin « Intoarcerea dramaticului ». Este autor al unor antalogii de versuri ale poetilor din Tarile Baltice (« Poetii letoni » si « Poetii estonieni »), cu multi dintre care l-a legat o adanca prietenie (Maris Ciaclais, Ojars Vacietis, Imants Ziedonis, Leons Briedis, Monta Kroma, Arvi Siig, etc).
1985: Este redactor literar la revista « Nistru ». Publica « Scrieri alese » (vol. 2).
1987: Apare placheta « Hulubi in ploaie » in traducerea lui V. Ciudin.
1988: Creeaza margaritarul poetic « Rasarit de Luceafar ».
1989: Nefiindu-i propriu spiritul de parada, poetul paseste pe calea aparent mai putin eficienta a luptei culturale – la masa de scris. Bunul simt, modestia, darul contemplatiei, dar si pronuntata sa individualitate spirituala ii permit ca in anii de renastere nationala sa creeze capodopere: « Rasarit de Luceafar », « Car frumos cu patru boi », « Piramida singuratatii », « Decebal », « Ninge la o margine de existenta », « Improvizatia nisipului ». Majoritatea acestor opere vad lumina tiparului dupa plecarea in eternitate a poetului; “deschizand, totodata, drumul spre noua paradigma culturala a transmodernitatii”. (Th. Codreanu).
1990: Publica eseul « Car frumos cu patru boi » despre limba romana, pentru care uitarea inseamna tradare. « Limba – avea sa spuna poetul in alt eseu – este memoria unei natiuni care se respecta. In limba sta Codicele comportamentului notiunii de natiune, caracterul reflexiv al gandirii ce specifica natiunea la notiuni existentiale. »
1993 – 2000: Preda filosofia, istoria culturii, psihologia si estetica la Liceul Republican de Arte Plastice « I. Vieru » si la Liceul « Prometeu » din Chisinau. Poetul spunea: « Cel mai greu e sa inveti omul sa gandeasca intr-o societate amorfa, dominata de lene mentala ». In acelasi timp, inaugureaza si sustine la saptamanalul « Florile Dalbe » pagina filosofica « Caderea gandului ».
1998: Pentru merite deosebite in dezvoltarea literaturii nationale si contributie substantiala la promovarea valorilor spirituale si morale este decorat cu Ordinul Republicii.
2000: Editura « Cartea Moldovei » ii scoate de sub tipar volumul « Piramida singuratatii », care s-a constituit intr-un fenomen artistic si act de cultura aparte. I se decerneaza Premiul de Excelenta al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2000. Este decorat cu medalia « Mihai Eminescu ». Peste ani incearca emotii coplesitoare in pelerinajul pe la locurile sfinte din Romania, manastirile din Moldova de peste Prut.
2002: La 12 august, dupa o grea suferinta, se stinge din viata. Doar peste cateva luni cerneala neagra a tiparului ii asterne volumul « Ninge la o margine de existenta (Poezii, reflectii si alte deziceri de sine) », volum clasat de Theodor Codreanu drept « cartea 2002 » a literaturii romane.
2003: Apare poemul dramatic « Decebal », care a servit drept libret pentru opera cu acelasi titlu de Tudor Zgureanu.
Poetul spune ca a avut intentia « daca nu sa aduca evenimentele in acest prezent, cel putin, sa trezeasca in spectator ideea ca se afla intr-o stare de somnolenta, nu se stie pentru cat timp, ca noi nu suntem veniti de undeva de pe alte meleaguri si in suflet nu purtam imensitati de stepe, ci spiritul montan al devenirii noastre pe niste scari facute din oasele stramosilor nostri ».
2006: Apar poezii si eseuri postume « Improvizatia nisipului ».
2010: Apare « Rasarit de Luceafar » - excelentul poem inedit inchinat lui Mihai Eminescu.
2011: Apare « Car frumos cu patru boi ».
(Tabel din « Car frumos cu patru boi », Chisinau, 2011)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: