Cimitire vechi

«In asa-zisa «Basarabie» nu exista nici o biserica, nici un monument din vechime, nici un document vechi, nici o piatra funerara, sau cruce din perioada dinainte de 1812, care sa dovedeasca originea lor ruseasca sau sa aiba inscriptii rusesti. Peste tot si pretutindeni intalnim numai limba moldoveneasca, adica cea romaneasca». (P. Gore)

“Cimitire vechi”:
«(…) In curtea bisericii Sf. Ilie din Chisinau se gasesc mai multe morminte cu cele mai vechi inscriptii din oras. Langa altar este stalpul lui Stefan Nour, in amintirea celor rapiti de Tatari la 1781; tot acolo pietre pe morminte boeresti dela 1815 (2) si 1817 (2). (…)

O serie de cruci si pietre inconjoara biserica Mazarachi din Chisinau, cu inscriptii in moldoveneste: doua dela 1796 si un stalp dela acelasi an; urmeaza apoi altele dela 1800, din care una in versuri pe un stalp inalt.

In spatele altarului bisericii Sf. Nicolae din Balti se gaseste o cruce din piatra pe mormantul unui staroste de negustori din Iasi, ingropat la 1797. Langa pridvorul din Albineti (Balti) se afla mormantul ctitorului bisericii, cu o inscriptie frumoasa pe o piatra dela 1797. (…)

Langa biserica din Balcani, Chisinau, se gasesc doua cimitire: unul la rasarit, alaturi de pristolul vechii biserici si altul la apus, ceva mai departat si mai nou. Pietre cu inscriptii moldovenesti sunt numeroase: 13 poarta datele dela 1800 pana la 1831 din vechiul cimitir, iar din cel mai nou primul an e la 1812.

Langa biserica Adormirei dela M-rea Capriana se afla o piatra cu frumoasa inscriptie pe mormantul arhimandritului Chiril dela 1821, alaturi de piatra mitrop. Banulescu, tot dela 1821, cu inscriptia in ruseste.

In fata altarului bisericii Sf. Gheorghe din Chisinau sunt sase pietre funerare, din care doua cu frumoase inscriptii moldovenesti dela 1815-1825. In curtea biserii Rascanu se pastreaza numeroase pietre cu inscriptii romanesti, unele pana'n pragul razboiului mondial, ceea ce dovedeste conservarea limbii romanesti cu persistenta; cea mai veche e dela 1813.

Se pare ca cel dintai cimitir organizat ca atare este «cimitirul ortodox central» din Chisinau, cunoscut su sub numele de «Malina mica». Dupa un letopiset din 1871 se aminteste ca existenta lui a fost hotarata in 1812; dar, dupa vechimea pietrelor, el a fost inceput mai tarziu. La 22 Mai 1822 se pune piatra fundamentala a bisericii «Toti Sfintii», capela cimitirului, si, tot de atunci, dateaza cea mai veche inscriptie.

Se ingropau aici mortii tuturor neamurilor ortodoxe: rusi, moldoveni, greci, bulgari si sarbi – in limba acestora fiind ticluite si inscriptiile funerare. Interesante sunt pietrele moldovenesti, in numar de vreo suta, printre cele cateva mii rusesti – scrise cu chirilice sau caractere rusesti – ceea ce dovedeste aceiasi persistenta de limba de care am amintit, cu mult dupa 1812. Cateva informatii a dat dl. Inculet («Pietrele moldovenesti ale cimitirului ortodox din Chisinau», Chisinau, 1927); un studiu mai complect a constituit teza de licenta a studentului (…) Nicov Andrei, nepublicata insa.

Pietrele, relativ bine pastrate, dar cu tendinte de naruire unele, poarta epitafe frumoase ca stil si executare, unele de o simplete miscatoare. Sculpturile in piatra sunt aceleasi ca la mormintele depe langa biserici; unele colorate viu, altele cu mai multe inscriptii.

Cele mai vechi dateaza din 1822, de cand s'au pastrat 6, apoi din 1823, doua din 1824 si apoi in fiecare an din decadele urmatoare. O piatra din 1824 are doua epitafe in versuri albe, in moldoveneste si'n greceste. Cea mai noua piatra se afla pe mormantul unui dascal Vasile Munteanu din 1870. Interesant e faptul ca s'au scris epitafe in moldoveneste si pe mormintele unor rusi sau bulgari din anii 1831-1842. Intre figurile mai importante amintim de sotia Domnului Alexandru Mavrocordat si fiul printului sirb Alexei Caragheorghevici, inmormantati aici in 1831.

Mesterii modesti, care au sapat inscriptiile lapidare si ornamentele sarace depe atatea crusi si pietre moldovenesti, dorm demult somnul de veci, alaturi de cei pentru care s'au ostenit; slabele lor incercari insa stau marturie unui trecut, pe care nu trebuie sa-l neglijam.»

(Este pastrat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, noiembrie 1932)


«Nu stiu daca o alta regiune din Romania merita o mai mare atentiune si interes, in ceea ce priveste monumentele istorice, ca acea parte a Moldovei dintre Prut si Nistru, care, fiind anexata la 1812 de catre guvernul rusesc, a fost numita de rusi «Basarabia». Pana in ziua de astazi ea si-a pastrat numele acesta, si nu numai in Rusia a existat, si mai exista, convingerea ca aceasta fosta «margine ruseasca», este prin trecutul ei si prin caracterul etnografic, un pamant curat rusesc; dar chiar si printre intelectualii «basarabeni», ca si printre cei din «Regat». Se gasesc adeseori oameni, care nu cunosc deloc istoria acestei parti organice a Principatului Moldovei, nu cunosc trecutul acestui popor, care este aborigenul statornic si mult incercat al acestei regiuni pur romanesti.

Monumentele istorice vizibile ale «Basarabiei», care s'au pastrat insa, intr'adevar nu sunt prea numeroase, caci evenimentele ce se petreceau aici n'au contribuit la conservarea lor. Insa aceste monumente sunt marturia cea mai elocventa si incontestabila despre trecutul ei national.» (P. Gore)

Nota: Cimitirul «Malina mica» amintit in text exista astazi in mun. Chisinau doar ca o parte din marimea initiala a cimitirului si este denumit in prezent cimitirul (central) Armenesc.