Boerii moldoveni de peste Prut (partea III)

« La Iarova (Soroca) locuiau boerii Vinogradschi. Unul era capitanul iahtului Tarului, iar o sora – doamna de onoare la palat.

Boerii Nicolai Herjiu de la Napadova era dictatorul jud. Soroca; la Raduleni si Timileuti (Soroca) boerii moldoveni Meleghi si la Prajila boerii Meleli, erau pastratorii limbii si a credintei in ziua dreptei judecati.

Familia Buznea de la Petreni, Damienovici de la Drochia, Teofil Antonevici de la Tarnova (Soroca), N. N. Scordeli – care era si un mare pianist, Ciuguleanu de la Hotin, Zaharia Vizante si Caravasile de la Cahul si alte familii moldovenesti erau impanzite in Basarabia, ctitorind scoala, biserica si credinta stramoseasca.

Boerul Cazimir, care avea proprietati la Cernoleuca (Soroca) si la Edinet (Hotin) era socotit ca unul dintre cei mai economi. Econom in sensul ca nu risipia banul, dar ce frumoasa intrebuintare dadea averii lui!... Zeci de copii de moldoveni erau bursierii lui in scoli. De la primare, pana la universitate, boerul Cazimir ajuta si supraveghea pe tinerii moldoveni, iar in vacanta, placerea lui mare era s’adune pe toti bursierii la Cernoleuca, sa stea cu ei la sfat si sa-i puna, in parcul batran, sa-i cante moldoveneste.

Dar bunul si linistitul boer Vasile Stroescu, care ajuta cu banul lui nu numai scolile moldovenesti din Basarabia, ci si pe cele din Ardeal?

Acestea au fost boerii moldoveni de peste Prut. Harnici, muncitori de pamant, neintrecuti crescatori de vite, darnici in facerea de bine, boerii basarabeni traiau in mijlocul poporului, pe plaiurile moldovene, de care erau indragostiti. Iarna, cand munti de omat inalbeau intinsurile, in sanii trase de cai aprigi, boerii colindau Basarabia, stand, cu saptamanile, unii la altii. Se tineau sfaturi indelungi, punandu-se la cale izbanda intereselor romanesti.

Se faceau vanatori si se tineau petreceri, de la care nu lipsea vestitul cantaret Lemis. Urmand traditia moldoveneasca, curtea boereasca era primitoare de oaspeti si de trecatori necunscuti. Pentru acestia din urma fiecare boer avea o casa anumita, cat un hotel, unde putea oricine trage si sta cat dorea, masa trebuind s’o ia insa impreuna cu stapanul, care de multe ori nu-si cunostea oaspetele. Se pomeneste inca in jud. Soroca despre boerul Teofil Antonevici de la Tarnova, care, intr’o zi, intreba vecinul de masa: cine e domnul din coada ca-l vad de o saptamana la masa?

Asa erau boerii moldoveni de peste Prut. Nationalisti infocati, iubitori de limba romaneasca, pastratori de obiceiuri moldovenesti si luptatori neinfricati impotriva vrajmasului, ce urmaria deznationalizarea. Boerii de eri au fost bolta instelata a nazuintelor noastre.

Astazi s’au ingropat toti in trecut. Parjolul lui 1917 a asternut cenusa peste frumoasele asezari boeresti. Unde a fost o curte, a ramas o ruina, unde a fost un parc – doar de-a mai ramas un copac stingher sa salaslueasca’n el ciorile…

In ochii celor cari au cunoscut pe boerii transpruteni, amintirea infloreste lacrimi. Acestei amintiri aprindem noi astazi candela…»


D. Iov
Soroca

(Este redat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, 1932)