EXCLUSIV: George Friedman vorbește despre Moldova și România (articolul integral)

George Friedman: Deși nu este soluția perfectă așteptată de mulți dintre moldoveni, integrarea Republicii Moldova în Romania reprezintă totuși soluția lor.

George Friedman, fondatorul și directorul renumitului centru de analize geopolitice Strafor, lider mondial în domeniu, afirmă că având în vedere situația actuală precum și istoricul regiunii, integrarea Republicii Moldova în Romania chiar dacă nu este soluția perfectă nefiind pe placul multor moldoveni, acest lucru reprezintă totuși o soluție viabilă, “în ciuda imperfecțiunilor”. Chestiuni precum identitatea națională, “pașaportizarea Moldovei” de către România, tendințele Rusiei în regiune sau chestiunea transnistreană sunt toate puse în discuție de către analistul American într-o analiză cuprinzătoare și plină de substrat. George Friedman a efectuat recent o vizită în Republica Moldova în cadrul unei serii de vizite a mai multor țări din regiune (Turcia, Moldova, România, Ucraina).

Moldova este o țară aflată în cautarea unei explicații, chiar două de fapt. În primul rând avem intrebarea ce fel de țară este Moldova ? Apoi, avem întrebarea: de ce i-ar păsa cuiva de Moldova ? În mod bizar, am plecat în Moldova gândindu-mă că știu răspunsul la cea de-a doua întrebare dar nu și la prima. În final nu am mai fost sigur de răspunsul la niciuna. Să începem cu cea de-a doua întrebare: de ce conteaza Republica Moldova ?

Al doilea articol din această serie, "Teritorii de frontieră", descrie relansarea Rusiei ca putere regională după colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Siguranța națională a Rusiei depinde de două țări care au devenit independente după prăbușire: Belarus care este tamponul dintre Rusia și Europa in regiunea platoului nord-european și Ucraina care este tamponul dintre Rusia si regiunea munților Carpați. Din perspectiva rusească, nu este atât de importantă dominația acestor țări pe cât de important este ca ele să nu fie sub influența Europei sau Statelor Unite. Rușii au atins acest obiectiv și poate chiar mai mult.

Ucraina este pentru Rusia ancora europeană din sud-vest (n. trad.) dar și călcâiul lui Ahile. Este dificil pentru Rusia să fie în siguranță fără Ucraina, atât din punct de vedere economic cât și politic. Rusia ar fi greu de apărat dacă Ucraina s-ar afla sub controlul unei forțe ostile. Ceea ce este Ucraina pentru Rusia, este Moldova pentru Ucraina. Este evident ce ar putea face Ucraina dificil de apărat iar dacă Ucraina nu ar mai putea fi apărată atunci nici Rusia nu mai poate fi apărată. Cel putin așa gândeam la începutul vizitei mele în Moldova.

POZIȚIA STRATEGICĂ A REPUBLICII MOLDOVA

Aveam argumente foarte solide in sprijinul acestei viziuni. Modul meu de a raționa era la fel ca al lui Stalin. În 1939 sovieticii semnau un pact de neagresiune cu Germania nazistă. Într-una din secțiunile înțelegerii, Polonia era împărțită în secret între Germania și Uniunea Sovietică. În altă secțiune a tratatului, în aceeași manieră secretă, Basarabia era cedată sovieticilor, deși aceasta era pe atunci parte a României. Sovieticii au luat Basarabia în 1940, redenumind-o ca Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și schimbându-i frontierele. Astfel, Basarabia poate fi gândită ca predecesorul Republicii Moldova.

Existau multe lucruri pe care sovieticii le-ar fi putut cere germanilor dar nu au cerut decât cedarea Basarabiei și partea estică a Poloniei. Motivele erau de ordin strategic:

1. Frontiera estică a Basarabiei, deci a României, era la mai putin de 80 de kilometri de portul sovietic Odesa, cea mai importantă ieșire la Marea Neagră și Marea Mediterană a Uniunii Sovietice.

2. România era bine așezată în est pe râul Nistru. Dacă sovieticii ar fi decis vreodată să atace în vest atunci Nistrul ar fi constituit o formidabilă linie defensivă.

3. Luând Basarabia, sovieticii ar fi eliminat avanpostul ce putea amenința Kievul.

4. Sovieticii au împins frontiera către vest, pe Prut.

5. Sovieticii puteau bloca Dunărea din Basarabia. Blocarea comerțului dunărean și implicit european - în acest caz german - ar fi avut costuri economice semnificative.

Stalin dorea să sporească securitatea Ucrainei sporind vulnerabilitatea României și bazinului danubian. Obscură așa cum era pentru restul lumii, Basarabia devenise de fapt o piesă cheie pe tabla de șah dintre Hitler și Stalin, exact așa cum fusese mai înainte pentru Imperiul Țarist și cel Otoman. Regiuni lipsite de importanță pentru restul lumii pot avea o importanță majoră pentru marile puteri.

După cum știm, înțelegerea nu a funcționat cum credea Stalin, din moment ce Hitler i-a atacat pe sovietici și le-au luat toate regiunile pe care le cedaseră anterior. Însă ceea ce Stalin a pierdut în 1941, a recâștigat în 1944. Nu a avut niciodată intenția de a returna Basarabia României. Ceea ce a făcut însă a fost să transfere o parte a teritoriului moldovenesc Ucrainei iar Moldovei să-i alipească teritorii ucrainiene aflate la est de râul Nistru. Din moment ce totul se afla sub control sovietic, aceste schimbări mai degrabă administrative păreau lipsite de importanță atunci.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, acest teritoriu a devenit Republica Moldova. Regiunea de la est de Nistru, s-a revoltat sprijinită de Rusia iar Moldova a pierdut controlul a ceea ce este numit astăzi Transnistria. Vreme de 18 ani, Moldova a păstrat controlul teritoriului dintre râurile Prut și Nistru, o regiune relativ lipsită de importanță. Într-adevăr, dintr-o perspectivă globalistă, până în 2010, Moldova era un simplu loc pe harta lumii. Alegerile din Ucraina din 2010 au adus la putere ceea ce pare a fi un guvern pro rusesc, anulând efectele Revoluției Portocalii. Așa cum argumentam și în "Teritorii de frontieră", acesta a fost un pas cheie pentru resurecția Rusiei ca putere strategică. În consecință, statutul Moldovei s-a schimbat de la acela de simplă bucată de pământ între două râuri la acela de obiectiv strategic atât pentru ruși cât și pentru un Occident care dorește fie să integreze, fie să amenințe Ucraina si astfel Rusia.

Vreau să subliniez ideea că acest statut al Moldovei "abia a început să se schimbe", nu că Moldova ar fi în prezent un obiectiv strategic. Acesta este un proces în curs de desfășurare a cărui evoluție depinde de trei lucruri:

- puterea Rusiei

- puterea Rusiei asupra Ucrainei

- o posibilă replică venită din Occident

Toate acestea componente sunt schimbătoare și nici una nu este definitivă. De aceea Moldova este o regiune de o importanță crescândă. Oricât de încet ar fi acest proces, această țară mai degrabă obscură devine tot mai importantă pe măsură ce marile puteri încep să se ciocnească în această parte a lumii.

Din acest motiv am dorit sa vizitez Moldova, pentru că pare să evolueze ca un teren din ce în ce mai strategic pe care doream să-l înțeleg.

IDENTITATEA MOLDOVENEASCĂ

Moldova, bineînțeles, nu are doar o fațetă strategică. Este un loc unde oamenii traiesc prinși între moștenirea românească si trecutul sovietic. Este o greșeală să consideri în mod simplist Moldova doar ca pe o parte a României care a fost răpită de către sovietici și care odată eliberată pur și simplu s-ar reuni cu România. La șaptezeci de ani după separare, departe de a fi o provincie rusească, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească dar ceva mai puțin decât o națiune. Acesta este locul în care geopolitica și realitatea socială încep să se ciocnească.

Sovieticii au tratat Moldova brutal. Am avut o conversație cu un jurnalist moldovean în care acesta a povestit cum el și familia sa au fost deportați în 1948 la Tomsk în Siberia. Vorbea aproape firesc despre această experiență. Aceasta este moștenirea comună a moldovenilor. Stalin era îngrijorat că moldovenii ar dori sa se alăture din nou României și, deși România era un satelit sovietic, Stalin nu a vrut să ofere nici o șansă acestui posibil curs al lucrurilor. Soluția sa, folosită deja de multe ori în multe regiuni ale Uniunii Sovietice, a fost deportarea populației românești, importul de ruși, foametea și teroarea, toate menite să distrugă spiritul moldovenesc.

Diferența dintre Europa de est și fostele republici sovietice mi-a devenit foarte clară abia în Moldova. În țările Europei de est, era comunistă este privită ca un coșmar iar teama și neîncrederea față de ruși persistă la fel de vii și astăzi. În Moldova există însă o nostalgie sinceră pentru perioada sovietică așa cum aceasta există și în alte părți ale Uniunii Sovietice. Într-adevăr, în Moldova regimul comunist nu s-a sfârșit în 1992. Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), moștenitorul Partidului Comunist care fusese inițial interzis, a continuat să conducă Moldova până în 2009. Din punct de vedere ideologic, PCRM nu a fost un partid comunist, de fapt nici nu avea vreo ideologie cu adevărat însă ceea ce oferea era continuarea legăturilor cu Rusia (Uniunea Sovietica n. trad.) și un simț a continuității pentru o țară nostalgică după ceva familiar.

Basarabia a fost provincie a României și cei mai mulți basarabeni vorbeau românește. În Moldova de astăzi, limba română nu mai este singura limbă vorbită. La fel ca și în celelalte foste republici sovietice, limba rusă este extrem de răspândită și nu doar de rușii care trăiesc acolo. Pentru o bună parte a populației moldovenești rusa este limba preferată. Generațiile mai vechi au învățat în rusă la școală și s-au deprins să o foloseasca în viața de zi cu zi. Generațiile mai tinere vorbesc de asemenea rusa iar indicatoarele pe străzi sunt în română și în rusă. Mai mult, mi s-a spus că în prezent româna vorbită in Moldova nu este chiar la fel cu româna vorbită în România (precizez că nu vorbesc românește deloc). Că româna din Moldova nu a evoluat in același fel și are un fond mai arhaic. Poți distinge cu ușurință între un român și un moldovean vorbind românește.

Aceasta generează uneori tensiuni autentice. Un membru al staff-ului nostru care trăiește în România ne-a însoțit în Moldova. Ne-a povestit cum a intrat într-un magazin de ciocolată (faimos pentru ciocolatele sale) și când a vorbit în româna sa, care se deosebea în mod clar față de varietatea sa moldovenească, nu a mai fost servită, a fost ignorată pentru o vreme și apoi pasată de la un rând la altul. După cum ne-a explicat, moldovenii consideră că românii îi privesc de sus, de aici reacția de respingere. Firește aceasta este o singură anecdotă însă oamenii vorbesc despre tensiunile dintre români, vorbitorii moldoveni de română și vorbitorii de rusă.

Această împărțire merge în paralel cu direcțiile din politică. În vreme ce acei care doresc o uniune cu România sunt departe de a fi grupul dominant, lupta reală are loc între susținătorii comuniștilor și cei ce susțin o Moldovă independentă orientată spre Uniunea Europeană și NATO. În mare, puterea comuniștilor le vine din mediul rural, de la săraci și bătrâni. Partidele pro europene au un handicap major în diviziunea de care suferă, împărțire ce variază în funcție de personalitatea liderilor mai mult decât în funcție de ideologie. Aceasta înseamna că guvernul creat după ce demonstranții i-au alungat de la putere pe comuniști în 2009 este un guvern aparținând unei coaliții extrem de fragmentate care este chiar mai fragilă din pricina intereselor complexe, a personalității și ambițiilor lor. Poate că PCRM nu va obține o majoritate însă ei nici nu ar avea nevoie de mulți parteneri de coaliție așa cum se întâmplă în cazul partidelor pro europene.

Pe 28 Noiembrie iarăși vor fi alegeri iar în țară vezi peste tot afișe electorale cu diferiți candidați și agitație electorală pretutindeni. Organizațiile non-guvernamentale occidentale (ONG) sunt de asemenea prezente. Ni se spune că unele sunt finanțate de către American National Endowment for Democracy, altele susținute de NATO și tot așa. Dar și rușii au învățat lecția ONG-urilor de la Occident analizând diferitele revoluții colorate. Așa că ONG-urile susținute de către Rusia sunt și ele prezente, servind tinerii cu brânză și vin după cum mi-a spus un jurnalist. Se pare că așa au impact.

Problema fundamentală din spatele complexității politice este aceasta: ce este Moldova ? Exista un consens asupra a ceea ce nu este: că nu va fi o provincie a României. Dar Moldova a fost o provincie a României și o republică socialistă sovietică. Dar ce este ea acum ? Ce înseamnă să fii "moldovean" ? Asupra acestei chestiuni nu pot vedea nici un fel de consens. Există națiuni care nu au un stat al lor, cum sunt kurzii. Moldova însă este un stat căruia îi lipsește o națiune. Clădirea unei națiuni în Moldova nu are atât de mult de-a face cu instituțiile cât are a face cu crearea unui consens la nivel de țară despre națiune.

După cum în România, facțiunile pro europene au o soluție clară la această problemă: calitatea de membru NATO și UE. Dacă acest lucru este obținut atunci românii cred că vor avea o definiție solidă a națiunii - ca țară europeană - precum și protecție în fața rușilor sau a altora care îi pot amenința. România a dorit mult să devină membrul acestor organizații ca o modalitate de a-și depăși trecutul. Moldova vede aceasta ca pe o soluție de definire a sa. În timp ce a fi european este un scop in România, acest lucru este aprig disputat in Moldova, deși ceea ce doresc comuniștii în afară de putere este destul de neclar.

Aceasta este principala problema in Republica Moldova. Intenția facțiunilor pro europene este de integrare în Uniunea Europeana și NATO și a face din această integrare o definiție a țării. Acestea nu iau în considerare puternicul Partid Comunist cu legaturile sale rusești și nici acea parte consistentă a societății care mai degrabă se identifică cu Rusia decât cu Occidentul. Unele partide pro europene, sensibile la această chestiune, mențin legăturile și cu rușii, în mod direct prin vizitele la Moscova sau indirect. Fideli opțiunii occidentale, ei încearcă să îmblînzească sentimentul pro-rus. Însă acest joc nu este deloc ușor iar diviziunile sociale obișnuite rămân neschimbate. În acest sens țara persistă în încremenire (socială și politica - n. trad.). Oricine învinge la următoarele alegeri va guverna o țară extrem de divizată și cu idei foarte diferite despre cum țara ar trebui să arate sau cine ar trebui să o guverneze.

O ECONOMIE A APARENȚELOR

Acest lucru devine și mai dificil când se ia în considerare situația economică a Moldovei. Se spune că este una din cele mai sărace țari ale Europei daca nu cumva chiar cea mai săracă. Aproximativ 12 procente din produsul intern brut provine din remitențele trimise de emigranții ce muncesc în țătile europene, unii ilegal. Acest procent a scazut de la 19%, nu datorita creșterii economice, ci din cauza recesiunii mondiale care au afectat remitențele. România a început un program de acordare a pașapoartelor românești cetățenilor moldoveni. Acesta va permite moldovenilor să călătorească și să lucreze oriunde în Uniunea Europeană. Ei deja făceau aceste lucruri însă ilegal. Acum, procesul de emigrare cât și remitențele au devenit formale. Unii în Moldova acuză ca prin acest program România încearcă să submineze Moldova prin încurajarea emigrării însă având în vedere situația remitențelor, este probabil un colac de salvare.

Oameni din Moldova si din Romania mi-au spus că cel mai mare export al Moldovei constă în femei care fie sunt momite (amăgite - n. trad.) fie merg de bunăvoie (depinde pe cine întrebi) în străinătate să lucreze ca prostituate. Unii afirmă (și nu pot verifica) faptul că moldovencele sunt cele mai numeroase prostituate care lucreaza in bordelurile legale ale Europei. Aceasta este o discuție în care există foarte puține date statistice reale și foarte multe opinii. Totuși, vorbind cu oamenii, afirmația nu pare controversată. Acesta este simptomul unei țări disperate.

Iată o anecdotă dintr-o seară de sâmbătă petrecută la plimbare pe străzile Chișinăului. Trotuarele bulevardului sunt pline de tineri între 15 și 25 de ani. Mi s-a spus că nu există cluburi în care aceștia pot petrece așa că se adună pe străzi. Acest lucru însă nu e cel mai ciudat: îmi amintește de Queens Boulevard din New York din timpul anilor mei de liceu. Ceea ce este ciudat este că se adună în grupuri de la 5 la la 15 inși. În centrul fiecărui grup era un mic număr de fete, între unu și trei, toate îmbrăcate uluitor de dichisit în comparație cu băieții care arătau extrem de modest, aproape ca niște nătărăi. Ciudățenia consta în lipsa de proporționalitate a numărului de băieți față de cel al fetelor, covârșitor mai mare. Nu am reușit să aflu dacă celelalte fete erau acasă cu părinții lor sau pur și simplu este vorba de o lipsă de fete. Cu toate acestea, soția mea mi-a confirmat că fetele nu purtau haine ieftine; ea a estimat că numai încălțările costau câteva sute de dolari.

Nu prea știu cum să interpretez acest lucru însă il voi corela cu numărul neobișnuit de mare de bănci care se găseau peste tot de-a lungul bulevardului. Când am vizitat un orășel din nord, acesta avea de asemenea un mare număr de bănci ce mărgineau strada. Construcția și întreținerea filialelor băncilor este scumpă și acestea au nevoie de deponenți pentru a-și menține activitatea iar atunci când vezi șapte bănci concurente într-un orășel, înseamnă că acolo există și bani. Cu siguranță nu arătau sărăcăcios.

Așadar, avem un paradox. Cifrele ne spun că Moldova este extrem de săracă însă există o grămadă de bănci precum și tinere îmbrăcate foarte bine, cu haine scumpe. Băieții, în majoritatea lor păreau să-mi împărtășească gusturile în materie de haine, care pot proveni fie din sărăcie fie din indiferență, așa că ei nu prea se potrivesc analizei mele însă sunt destul de sigur atunci când spun că statisticile oficiale ale Republicii Moldova și realitatea economică nu sunt sincronizate.

Există trei explicații posibile. Prima este că remitențele inundă țara, de la femei sau alți expatriați și că băncile sunt acolo pentru a-și oferi serviciile pentru banii ce sosesc din străinătate. A doua este că exista o masivă economie subterană, care se sustrage reglementării, taxării și analizelor statistice. A treia explicație este că orașul capitală și câteva alte orașe sunt destul de prospereîn timp ce zonele rurale sunt extrem de sărace. (Am văzut unele apartamente din epoca sovietică ce-mi pot confirma acest lucru.) Intuiesc că răspunsul bun ar fi că toate trei explicații sunt corecte, explicând și politica divizată din țară.

Republica Moldova traversează o profundă criză identitară, are un sistem politic extrem de divizat și o economie care nu are, cum se spune, o transparență deplină. De aceea este dificil să o tratezi în termeni geopolitici.

MOLDOVA ȘI STRATEGIA

Din punctul de vedere moldovenesc, cel puțin cel al facțiunilor pro-europene, problemele strategice ale Moldovei încep cu Transnistria. Ele doresc să recâștige malul estic al râului. Regiunea ar aduce beneficii reale Moldovei, putând fi inima sa industrială, cel puțin discutând în termeni relativi. La fel ca în cazul altor teritorii disputate din fosta Uniune Sovietică, este vorba mai degrabă de disputa în sine decât de valoarea strategică a teritoriului. Acest lucru este important. Este un punct de plecare sau, cel puțin o tentativă de a găsi unul. Este de asemenea o bază pentru grupurile pro occidentale de unde pot ataca grupurile pro ruse din moment ce rușii protejeaza regiunea separatistă.

Germanii, care se apropie tot mai mult de ruși, par să încerce a facilita negocierile cu privire la chestiunea transnistreană. Rușii însă se pot înțelege cu germanii dar dacă se întâmplă asta atunci mă îndoiesc că rezultatul va fi unul prin care rușii vor pierde controlul malului stâng al Nistrului. Din punctul de vedere al rușilor, forțe ostile de pe malul stâng al Nistrului ar putea amenința Odesa și de aceea ei nu văd nici un motiv să plece de pe Nistru indiferent cât de favorabil pare acum contextul negocierilor. Perspectiva rusească, formată în decursul istoriei, este că orice conjunctură, oricât de favorabilă ar părea poate lua o turnură negativă extrem de rapid.

Avem de-a face cu o ciudățenie aici, bineînțeles. Vorbesc despre trupele ruse din Transnistria însă acesta este un teritoriu înconjurat de Ucraina, nu de Rusia. Rușii sprijină Republica Nistreană în vreme ce ucrainienii nu o fac. Din 1992, ucrainienii nu au adresat Rusiei nici o cerere expresă pentru a nu mai interveni în Transnistria ceea ce este un aspect esențial al relațiilor dintre Ucraina și Moldova. Aceasta ar putea fi din cauză că ucrainienii nu-și doresc ca celelalte teritorii luate în trecut de la Moldova și oferite Ucrainei să devină cumva monedă de schimb. Totuși, suspectez că motivul este chiar mai simplu de atât: chiar dacă Uniunea Sovietică s-a prăbușit, rușii sunt cei preocupați de chestiuni precum o poziție defensivă pe râu, în timp de ucrainienii privesc problema cu mai multă detașare.

O SCURTĂ EVALUARE

Pe hartă, Moldova este un teritoriu de valoare. Este o regiune care în mâinile NATO sau ale oricărei alte puteri occidentale ar putea oferi un real sprijin contra puterii ruse și poate ar întări dorința Ucrainei de a rezista Rusiei. Plasarea de trupe NATO aproape de Odesa, important port ucrainian de care rușii depind, i-ar putea face pe aceștia extrem de prudenți. Problema este aceea că rușii înțeleg foarte limpede acest lucru și fac tot ce pot pentru a crea un stat pro-rus în Moldova sau, cel puțin, un stat suficient de instabil pe care nimeni nu-l să nu-l poată folosi pentru a amenința interesele rusești.

Moldova este prinsă între rădăcinile sale românești și trecutul său sovietic. Nu a dezvoltat o identitate națională proprie, independentă de acești doi poli. Moldova este un teritoriu de frontieră înăuntrul unui teritoriu de frontieră. Este un loc supus influențelor străine din toate părțile și este un loc fără un centru clar. Pe de o parte există nostalgia față de zilele bune de odinioară de pe vreme Uniunii Sovietice (care-ți dă o idee cam cât de rău stau lucrurile astăzi pentru mulți moldoveni) iar pe de altă parte există speranța că Uniunea Europeană și NATO vor creea și vor apăra o națiune care nu există.

Dacă geopolitica ar fi un joc pur teoretic, atunci mutarea logică ar fi ca Moldova să se integreze imediat în NATO și să devină un membru al Uniunii Europene. Există și alte națiuni la fel de bizare care sunt membre ale ambelor organizatii. Dar geopolitica ne învață că fundamentarea unei strategii naționale este de fapt existența națiunii. Deși acest lucru este evident ar mai fi ceva ce trebuie spus: am venit în Moldova privind ca spre frontiera unei națiuni ce s-ar putea opune revigorării Rusiei. Am crezut că am găsit o națiune pe hartă dar s-a dovedit că deși trăiesc oameni acolo, ei nu sunt o națiune. Ceea ce părea promițător pe hartă s-a dovedit a fi foarte diferit de realitate.

Aceasta nu înseamnă că Moldova nu ar putea dezvolta un simț al naționalității și identității însă astfel de lucruri necesită timp îndelungat și arareori apar în mod pașnic. Între timp, forțe foarte puternice din toate părțile pot face dificilă apariția unei națiuni moldovenești dacă nu chiar imposibilă. Acesta ar putea fi cazul unui stat care ar putea forma o națiune numai dacă ar fi membru al Uniunii Europene și NATO însă acum Uniunea Europeană este ocupată cu problema Irlandei iar NATO nu are nici un fel de apetit pentru o confruntare cu Rusia. Apartenența la aceste organizații depinde numai de voința moldovenilor deși nu-mi dau seama cât de lung le va fi răgazul oferit de istorie pentru a atinge un consens în acest sens.

Din moment ce nu le împărtășesc destinul, cu siguranță că nu mi se potrivește rolul de sfătuitor al moldovenilor însă având în vedere că oricum nu voi fi ascultat voi face totuși o observație: Moldova a fost cândva parte a României. De asemenea a fost parte și a Uniunii Sovietice. Moldova capătă un sens numai ca parte a ceva mai mare. Uniunea Sovietică a dispărut iar Europa are deja mai multe probleme decât le poate face față nefiind în căutarea altora noi. România însă este tot acolo. Nu este soluția perfectă și cu siguranță nu cea așteptată de mulți dintre moldoveni dar, deși imperfectă, este o soluție.

Acum plec într-un loc despre care nu există nici o îndoială că este o națiune însă este angajat într-o dezbatere despre ce fel de națiune ar trebui să fie: Turcia.

Traducerea: Vasile Gheorghiu, pentru www.basarabia91.net