Limba română și rusificarea actuală din Republica Moldova

1. Legislatia lingvistica, adoptata la 31 august 1989 de catre fostul Soviet Suprem al fostei RSSM, a avut un impact pozitiv in primii ani de existenta a Republicii Moldova. Toata lumea - inclusiv minoritatile etnice: rusii, ucrainenii, gagauzii, bulgarii, evreii, - au inteles ca in tara in care locuiesc exista o limba de stat, care trebuie invatata (daca doresti a locui si a munci in Moldova), ca se scrie cu alfabet latin, ca in toate institutiile se utilizeaza limba de stat, ca scolile primare si secundare se organizeaza in baza monolingvismului etc. Legislatia lingvistica stipula, in acelasi timp, si foarte multe drepturi limbilor si culturilor nationale ale minoritatilor.

Pentru a inlesni implementarea legislatiei lingvistice, Presedintia, Parlamentul si Guvernul au luat mai multe masuri concludente: pe contul statului au fost formate peste 2500 de grupe de invatare a limbii romine pentru alolingvi, s-a deschis Departamentul limbilor, au fost emise Decrete privind functionarea limbii de stat si a limbilor etniilor conlocuitoare din R.Moldova; pe linga Guvern fiinta o comisie permanenta care monitoriza modul de implementare a legislatiei lingvistice pe teren. Fusese, de asemenea, creata o comisie de examinare a gradului de cunoastere a limbii de catre alolingvi in vederea ocuparii unor functii sau obtinerii cetateniei.

Asadar, si in plan general politic se formase un consens laudabil, care mergea de sus in jos, pentru ca cei ce stateau la cirma statului contribuiau, prin exemplul lor personal si prin actele legislative adoptate, la stabilirea unei concordii nationale, politice, culturale, incurajind efortul de studiere a limbii romine si de inviorare a procesului de cunoastere a limbilor si culturilor minoritare.

2. Spre marele nostru regret, dupa adoptarea noii Constitutii (1994), politica lingvistica a luat o alta turnatura. Articolul 13 din Constitutie a legiferat un adevar stiintific, afirmind: Limba de Stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca. Glotonimul limba moldoveneasca a fost respins de catre cei mai renumiti filologi romanisti din Europa Occindentala (C.Tagliavini, E.Coseriu. V.Rusu, Gh.Mihaila s.a.), Rusia (R.Budagov, S.Berstein, Raimund Piotrovski s.a), Ucraina (S.Semcinski, Gh.Jernovei, Gr.Bostan s.a.), R.Moldova (N.Corlateanu, S.Berejan, I.Etcu, T.Cotelnic, V.Melnic, A.Eremia, N.Matcas, I.Dumeniuc, Al.Dirul s.a.), Canada si din alte tari.

Cu toate acestea, oamenii puterii au continuat sa vehiculeze falsul glotonim limba moldove-neasca, provocind o acerba campanie de rominofobie, ceea ce n-a putut sa nu destabilizeze armonia relatiilor cu minoritarii etnici din RM. Mii de alolingvi au abandonat cursurile de studiere a limbii romine, pentru ca au inteles ca statul nu-i incurajeaza. Mai mult decit atit, rusofonii n-au manifestat timp de 45 de ani postbelici mare interes pentru asa-zisa limba moldoveneasca, deoarece in RSSM, nu au avut, practic, nevoie de ea! Cind s-a pus problema ?limbii romine, ei (rusofonii) s-au apucat, unii chiar cu entuziasm, s-o invete, pentru ca e o limba mare, cu traditii, cu limbaje de la plug la cosmodrom, si pe de-asupra foarte apropiata de alte limbi romanice franceza, italiana etc.

Situatia lingvistica din RM devine foarte incordata dupa 2001. Virf la toate insa le-a pus Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova (19 decembrie 2003), in care se revine la falsa teorie despre doua limbi romanice de est (moldoveneasca si romana), la faimosul bilingvism moldo-rus, la promovarea unei teze nefavorabile (ca sa nu spunem antinationale) cum ca in RM functioneaza 2 limbi: una de stat moldoveneasca si una de comunicare interet-nica (ceea ce inseamna, de fapt, oficiala) rusa.

La ora actuala, se constata un evident regres in politica lingvistica. Nici un strat cu adevarat suveran si independent nu e predispus sa permita unei etnii minoritare sa-si declare limba sa drept limba de comunicare interetnica. Asa ceva se intimpla numai la noi, unde limba etnicilor rusi (ponderea numerica a lor fiind numai de 13%) a fost ridicata la rangul de limba de comunicare interetnica.

O situatie oarecum similara se poate intilni doar in unele foste colonii din Africa. Englezii, francezii, portughezii s.a., cucerind aceste teritorii, au declarat acolo limba lor ca oficiala, desi majoritatea populatiei constituiau aborigenii. Imperialismul lingvistic se mai mentine si acum, dupa rasturnarea regimului colonial. De exemplu, in Republica Sierra Leone limba oficiala e engleza, desi 98% din populatia republicii sunt negri; in Republica Democratica Sao Tomй (la circa 300 km de tarmul vestic al Africii) limba oficiala este franceza, cu toate ca populatia bastinasa, negri bantu, atinge 91%; in Republica Namibia (sud-vestul Africii) bastinasii alcatuiesc 89%, dar oficiala continua sa ramina limba ocupantului engleza. Exemplele ar putea continua, dar e necesar totusi sa precizam ca RM e stat independent si nu colonie a unei tari vecine, care pretinde ca limba ei sa devina la noi oficiala.

3. Pentru a redresa situatia lingvistica in RM, ar trebui intreprinse de urgenta mai multe actiuni:

a) Sa se revina la glotonimul corect limba romana in Constitutia Republicii Moldova. Chiar seful statului ar putea sa se adreseze Parlamentului (cum a mai procedat deja cu alte ocazii) cu initiativa de a fi modificat art.13 in felul urmator: Limba de stat (oficiala) a RM este limba romana. Argumentele stiintifice in acest plan stau la suprafata, ele fiind expuse de zeci de specialisti din republica noastra si din multe tari. Triumful adevarului ar potoli atmosfera bulversanta din tara si ar ridica prestigiul international al R.Moldova.

b) Sa se creeze, la nivel de stat, o comisie din specialisti (filologi, istorici, filozofi, juristi s.a.), care ar purcede la scrierea unei noi legislatii lingvistice. Vorba e ca cea in exercitiul functiunii, adoptata in 1989, a fost intocmita pentru un stat inexistent astazi - Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca si, prin definitie, nu poate fi aplicata, totalmente, la noile realitati, aparute dupa 1991, cind la 27 august s-a adoptat Declaratia de Independenta. in cei 13 ani de independenta presedintiile, parlamentele, guvernele ce s-au perindat au elaborat noi legi, noi acte normative, noi regulamente etc., in spiritul orinduirii statale noi. Numai legislatia lingvistica (cea sovietica) a ramas intacta. Paradoxal! Ea trebuia de urgenta rescrisa in lumina adevarului stiintific si istoric privind limba noastra cea romana, tinindu-se cont de normele de drept international privind folosirea limbilor, de Carta Europeana a limbilor regionale sau minoritare etc.

c) Sa fie repus in drepturi cunoasterea limbii de stat la angajarea functionarilor, la numirea persoanelor in functii de stat, la alegerea deputatilor, la numirea conducatorilor de institutii, organizatii, intreprinderi etc.

d) Sa se creeze pe linga Presedintie un grup de specialisti cu misiunea de a monitoriza pe teren modul de functionare (nefunctionare) a limbii romine si a limbilor etniilor minoritare din R.Moldova la absolut toate nivelurile: economic, cultural, politic, administrativ etc.

e) In liceele, gimnaziile, colegiile, universitatile cu limba de predare rusa sa se asi-gure predarea unor obiecte de profil (20-30%) in limba romana. in felul acesta, rusofonii ar insusi mult mai repede limba romana si s-ar familiariza cu limbajele ei speciale.

f) Toata publicitatea (afisele, reclamele, firmele, avizele, etichetele, anunturile etc.) urmeaza a fi scrisa in limba romana si numai in cazuri cu totul exceptionale sa fie dublata in limba rusa. Scopul este nobil: alofonii ar avea posibilitatea sa deprinda din mers terminologia uzuala.

Fiecare popor cult isi iubeste limba materna, pentru ca ea este expresia si dovada existentei lui. Si pentru noi limba romana este odorul cel mai scump mostenit de la strabuni. Al.Odobescu nota cu multa dreptate: Limba noastra a fost acum de 17 secoli paladiul nationalitatii romine; fara dinsa noi astazi n-am fi. Daca voim sa fim si miine, si poimiine, si mai apoi, sa nu nesocotim limba noastra; sa-i redam pretutindeni si, mai ales, in scoala, locul ce i se cuvine, locul de frunte. Sa luam aminte de cele spuse de Al.Odobescu si sa procedam in consecinta.

Anatol CIOBANU,

seful Catedrei Limba Romana, Lingvistica Generala si Romanica a USM,

doctor habilitat, membru corespondent al ASM

CINE RUSIFICA AUDIOVIZUALUL DIN MOLDOVA?

Membrul Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), Corneliu Mihalache consideră că nu există nici un pericol din cauza numărului mare de posturi TV ruseşti în R. Moldova. În acelaşi timp, fostul său coleg, Vlad Ţurcanu declară că CCA este de vină că nu a obligat radiodifuzorii să respecte prevederile legale privind difuzarea programelor în limba de stat.

Mihalache a declarat luni la „Chestiunea zilei” de la JurnalTV că este deja tradiţional ca posturile ruseşti să ocupe un loc foarte important în spaţiul mediatic autohton şi în opinia sa, acest lucru este dictat în special de factorii economici, deoarece televiziunile ruseşti sunt mai calitative decât cele din România.

„Nu există rusificare audiovizualului. Nu limba rusă şi canalele TV ruseşti sunt un pericol pentru cultura noastră”, a declarat Mihalache. În context, el a spus că nu este de acord cu prevederile Codului Audiovizualului, care obligă radiodifuzorii să transmită cel puţin 65% în limba de stat, iar de la 1 ianuarie 2010, în proporţie de 80%

Pe de altă parte, Vlad Ţurcanu a declarat că spaţiul audiovizual este patrimoniu de stat şi poate fi utilizat doar în limitele legii. Este un bun al poporului pe care îl închiriază. Dacă un radiodifuzor nu are capacitatea să funcţioneze în parametrii legii este obligat să-şi depună licenţa, a declarat el.

El a acuzat CCA că nu a monitorizat posturile prin prisma articolului respectiv din Cod. „Nu a existat voinţă ca să se îndeplinească această lege. Grupurile politice şi economice au exercitat presiuni ca lucrurile să rămână aşa”, a menţionat Ţurcanu.

Străinii care vin în Moldova nici nu au cum să nu ne salute cu “zdravstvuite” şi “dosvidaniya” cât timp la aeroport, prin hotelurile din RM, în transportul public (în special în taxi), în localuri etc. este utilizată exclusiv limba rusă şi sunt difuzate posturi de radio şi tv ruseşti.

Ce fel de cadru legal avem noi dacă într-un an de guvernare AIE nu s-a schimbat nimic la capitoul rusificare, imagine de ţară, drepturi pentru baştinaşii vorbitori de limbă română?

De ce nici unul dintre prestatorii de servicii de taxi nu oferă informaţii în limba de stat şi de ce autorităţile permit disciminarea băştinaşilor, care sunt majoritari în RM???