În septembrie-octombrie 1993, la Moscova are loc confruntarea care urma să decidă soarta Rusiei. Preşedintele Boris Elţin, dirijat de finanţele globale, decide să dea lovitura finală pentru a supune Rusia sistemului economic mondial.
La 21 septembrie 1993, Boris Elţin semnează decretul nr. 1400, cu privire la „Reforma constituţională etapizată”, în care se declară că parlamentul îşi încetează activitatea. În acelaşi timp, clădirea legislativului este deconectată de la energia electrică, telefon, apă potabilă şi canalizare, iar trupele Ministerului de Interne înconjoară clădirea.
A doua zi, Curtea Constituţională declară ilegal decretul emis de Boris Elţin, iar Parlamentul, în conformitate cu decizia Curţii, decide demiterea preşedintelui Federaţiei Ruse.
Parlamentul decide şi organizarea Congresului Deputaţilor Poporului (camera inferioară a Parlamentului), însă organizarea acestuia este împiedicată de forţele de ordine subordonate preşedintelui ţării. O parte din deputaţii care au încercat să vină din regiunile țării la Moscova au fost arestaţi.
În pofida presiunilor, şedinţa Congresului Deputaţilor Poporului are loc, demiterea lui Boris Elţin fiind votată cu majoritate de voturi.
Întru susţinerea organului suprem al ţării, în centrul Moscovei sosesc zeci de mii de oameni. Manifestanţii ridică baricade. Lupte de stradă între cetăţeni şi organele de forţă continuă ziua şi noaptea. Organizaţiile şi partidele naţionaliste şi comuniste se declară susţinători ai legislativului şi organizează detaşamente de combatanţi.
Confruntările dintre Parlament şi Preşedinte durează două săptămâni, timp în care au loc confruntări dure dintre apărătorii ambelor tabere.
Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, se pronunţă pentru stabilirea unui dialog între ambele părţi şi oprirea vărsărilor de sânge. În noaptea zilei de 2 octombrie este semnat un document prin care se decide reconectarea clădirii Parlamentului la curentul electric, apă şi telefon. Apărătorii legislativului cad de acord asupra încetării focului. Însă ziua acest acord este anulat, din cauza neînţelegerilor dintre parlamentari, iar clădirii Parlamentului i se deconectează din nou telefonul, apa şi energia electrică.
La 3 octombrie are loc un miting popular, în care cetăţenii se pronunţă împotriva loviturii de stat înfăptuite de Elţin şi cercul său de oligarhi.
În jurul orelor 15.00, preşedintele parlamentului, Alexandr Ruţkoi, cheamă toţi cetăţenii capabili să ia armele în mână să asedieze clădirea Administraţiei oraşului Moscova şi a postului naţional de televiziune.
La ora 16.00, Boris Elţin semnează decretul prin care declară starea excepţională în Moscova. În decurs de o oră, mulţimea preia controlul asupra clădirii Primăriei.
La ora 17.00, apărătorii Parlamentului şi Constituţiei sosesc la sediul televiziunii naţionale, unde cer acordarea timpilor de antenă.
La ora 19.20, generalul Albert Makaşov, unul dintre conducătorii trupelor înarmate care apărau Parlamentul, cere celor 2000 de militari din sediul televiziunii să predea armele. După un răspuns negativ, sunt declanşate cele mai sângeroase lupte de stradă, cu utilizarea grenadelor şi aruncătoarelor de mine. Trupele de militari, care susţin politica lui Elţin, trag cu focuri de arme asupra mulţimii, în urma cărora decedează, conform cifrelor oficiale, 46 de persoane.
La orele 20:10, atacul asupra sediului televiziunii încetează.
La 4 octombrie, conducătorii armatei adoptă un plan de atac asupra sediului Parlamentului. Responsabil de executarea operaţiunii este numit Ghenadii Zaharov, conform căruia, în centrul oraşului sunt aduse tancurile din divizia Tamansk. În total, la asediul Parlamentului au participat 1700 de militari, 10 tancuri şi 20 de blindate.
La ora 4:20 începe mişcarea trupelor militare spre clădirea legislativului. La orele 6:50 au loc primele împuşcături. Apărătorii Constituţiei sunt atacaţi cu mitraliere şi tancuri. Către orele 9:00, în urma bombardamentelor, este incendiată clădirea parlamentului. La orele 15:00, lunetiştii instalaţi pe clădirile din apropierea Parlamentului împuşcă cetăţenii din stradă. Sunt omorâţi câţiva miliţieni, doi jurnalişti şi o femeie. În acelaşi timp, trupele de destinaţie specială „Alfa” şi „Vâmpel” primesc ordin de atac a Parlamentului. Conducerea trupelor „Vâmpel” se opune ordinului.
La 18:00, parlamentarii se predau de bună voie. Sute de persoane au fost arestate şi supuse torturii, iar în rezultatul bombardamentului au fost distruse 30 la sută din clădirea Parlamentului.
În momentele în care militarii finalizau atacul asupra clădirii Parlamentului, Boris Elţin a organizat un banchet în clădirea administraţiei în care sărbătorea victoria asupra susţinătorilor Constituţiei.
Conform decretului semnat anterior de preşedintele rus, la 12 decembrie 1993 au loc alegeri parlamentare. Partidelor care au luat parte la apărarea Parlamentului le-a fost interzisă participarea la alegerile parlamentare. În pofida acestui fapt, doar 15 la sută din electorat a susţinut partidul „Opţiunea Rusiei” a lui Boris Elţin. Partidul Liberal Democrat (de extremă dreapta) a obţinut 23 la sută din voturi, iar Partidul Comunist, 12 la sută.
La 23 februarie 1994, noul parlament al Rusiei a adoptat un proiect de lege prin care sunt amnistiaţi toţi participanţii la conflictul din septembrie-octombrie 1993.
Autorităţile ruse nu au declarat doliu pentru cei ucişi în confruntările de stradă.
Ca urmare a schimbării sistemului politic, Rusia se transformă într-un stat oligarhic, iar economia rusă este acaparată de grupări internaţionale oculte.
2 comentarii:
eliminati comunistii, lasati sa vie democratii la puetere, apoi intr-un mod democratic luptati pentru drepturile voastre
Adică să eliminăm nomenclaturiștii? Înseamnă să rămânem aproape fără clasă politică și intelectuali. Nici în România nu s-a reușit așa ceva deși s-a adoptat o Lege a lustrației.
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: