Cît nu ne-am considera de români, suntem văzuţi „străini”

De Catalina Gromov

"Astăzi se vorbeşte mult pe fluxul mediei despre comunitatea valorică, adevăr istoric comun şi unitate între românii din Basarabia şi Ţara mamă România. E o idilă emoţionantă pe care comercianţii de idealuri ne-o aşează pe fluxurile de ştiri de la posturile de radio, de la televiziune sau pe navigaţia de pe Internet. Sunt serbate Zilele Unirii Basarabiei cu Ţara, manifestări comemorative şi există atâtea articole sensibile care ne fac să mai dăm drumul la nişte lacrimi şi să ne amăgim că după primul deal vedem deja Unirea românilor şi facem iar o hartă frumoasă ca „soarele sfânt de pe cer”.Şi aceasta la nivel oficial. Dar asta e! ", a scris la 4 septembrie, în editorialul "Țara și Basarabenii" ( studiu de caz), Octavian Sergentu pentru Cluj Today.

În viziunea analistului politic, basarabenii care s-au stabilit în România nu au deloc o viață lejeră, fiindcă sunt lipsiți de multe drepturi morale pe care le au românii de pe loc. Din spusele elevilor și a studenților cere-și fac studiile peste Prut rezultă că pentru a fi încadrați la studii , basarabenii sunt buni doar dacă au identitate moldovenească, ca nu cumva după studii să ocupe funcții înalte în România, ca de exemplu procurori, judecători sau persoane publice care au un mare statut în societate. Iar dacă încerci să vii la studii prin programul guvernamental, cu aceeași identitate ca cei din România, nu ești încadrat, trîntinduți-se ușa în nas.

În comparație cu cei care s-au instalat în România, înainte de anii 90, cei care recent au absolvit instituțiile românești nu au fost apreciați la justa valoare. În Parlamentul României a acces un singur basarabean și asta datorită circumscripției electorale, care s-a format în Republica Moldova.

"De ce basarabenii îşi iau calea bună în străinătate şi nu rămân în Ţară, atunci când îşi primesc drepturile de cetăţean cu acte în regulă, adică de român? Pentru că în majoritatea cazurilor „dragostea frăţească” se sfârşeşte cu actul în mână şi fie trebuie să practice bişniţa alături de proprii semeni, fie să aştepte prea mult o altă „schimbare” care de fapt reclamă „continuitate” în viaţa lui", a scris Octavian Sergentu.

Au existat multe intenții de Unire a Basarabiei cu România, dar fiecare s-au soldat cu eșec, de fiecare dată apărea cîte un factor care împiedica realizarea acestui țel, și factorul principal a fost Conducerea de pe ambele maluri.