Moldova, azimut vest

Necesitatea restabilirii unui echilibru în zonă pare să oblige UE să pregătească un calendar pentru Moldova.

Dacă ţinem seama de caracterul său compozit şi de raportul de forţe atât de strâns din Parlament, care nu i-au permis alegerea preşedintelui, ci doar numirea unui interimar, succesele recente ale Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) din Republica Moldova sunt nu spectaculoase, ci aproape neverosimile. Practic, AIE a reuşit să-i aducă pe comuniştii fostului preşedinte Voronin în poziţia de non combat, dacă nu de groggy. Comuniştii au primit ce-au căutat! S-au opus din răsputeri modificării, în Parlament, a Constituţiei, în sensul alegerii prin vot universal a preşedintelui şi, acum, s-au trezit în faţa unui referendum pe care nu-l pot câştiga, când circa 80% din electorat, inclusiv din electoratul propriu!, susţine acest mod de accedere la funcţia supremă în stat. Referendum care va fi urmat foarte rapid de alegeri generale cuplate cu cele prezidenţiale în noua formulă. Pus în faţa deciziei luate de Alianţă, PCRM a aruncat prosopul, a revenit asupra poziţiei şi declară că este de acord cu modificarea articolului 78 din Constituţie în Parlament, pentru „a fi evitate cheltuielile inutile”. Această propunere poate fi acceptată sau nu de AEI; cel mai probabil, nu va fi. Un referendum care va trece cu un scor foarte mare va avea efecte indiscutabile asupra rezultatelor alegerilor generale şi prezidenţiale.

taguriliviu antonesei ue pcrm parlament republica moldova Sigur, decizia comuniştilor de a se opune alegerii directe a preşedintelui are o anumită motivaţie, nu e probă de nebunie politică. Vladimir Voronin a uzat deja de cele două mandate permise de Constituţie şi nu mai poate candida. Iar ca orice partid comunist îndrăgostit de unicefalism, PCRM nu are vreun alt candidat cu oarece şanse. Cei mai vizibili din echipa mai veche a lui Voronin fie au fost îndepărtaţi, fie au plecat de bună voie, precum liderul social-democraţilor. În situaţia dată, oricare dintre candidaţii Alianţei va învinge în al doilea tur orice candidat posibil al comuniştilor, iar efectele referendumului şi ale prezidenţialelor asupra alegerilor generale nu sunt greu de întrevăzut - comuniştii riscă să rămână sever minoritari în viitorul Parlament. Cum calendarul propus de AIE se bucură de sprijinul instituţiilor europene şi al liderilor europeni care au vizitat în ultima perioadă Chişinăul sau i-au primit pe liderii din capitala Moldovei, orientarea pro-occidentală a ţării de peste Prut este mai clar conturată decât oricând. Şi cu cele mai mari şanse de până acum. De altfel, liderii moldoveni au reuşit să fie convingători de la primele lor vizite la Parlamentul European şi la Consiliul Europei. Mă tem chiar că au reuşit să fie mai convingători decât au reuşit să fie vreodată liderii de la Bucureşti!

De bună seamă, destinul european al Moldovei nu depinde doar de ea, ci şi de partenerii europeni. Simpatia manifestată de aceştia în vremea din urmă, inclusiv prin acceptarea calendarului propus de AIE, mă face să cred că voinţa europeană, în ciuda crizei şi a problemelor interne ale UE, este şi ea mai ridicată decât oricând. Mai ales că Ucraina, în care s-au investit atâtea speranţe - şi nu doar speranţe! -, pare să se orienteze tot mai mult spre Est. Nu mai vorbesc despre evoluţiile suspecte ale Turciei. Necesitatea restabilirii unui echilibru geo-politic în zonă pare să oblige UE să pună în operă un calendar al integrării Moldovei.