Da, orbiți am fost cu toții,
Și prelucrați fix ca la carte,
Fiind însetați de o schimbare
Am luat greșita parte.
Ne-am luptat cu roșii monștri,
Cu ciclopi păgâni și zmei,
Am învins, însă armata-ni
S-a dovedit a fi ca ei.
Fiind naivi precum copiii,
Ne-am luat după culori,
Înlocuind zmeii cu zmeii,
Care tot ne dau fiori.
Știu, v-ați săturat, și eu,
Să simt politica murdară,
Și mă scoate din sărite
Că mă insultă propria țară.
Vă dați seama ce ridicol,
Tu-i vreai bine și o aperi,
Iar ea te-apasă și te calcă
Ca nu cumva sărind să scaperi.
Uneori plin de furie,
Îmi vine să-i distrug pe toți,
Care mint tot promițând,
Ajung sus și devin hoți.
Mereu tata-mi reproșează
Că n-am pentru ce lupta,
Eu mă gândesc nu, nu se poate,
Cum să las Moldova mea?
Doar dacă lupta o-ncetăm,
Ne distrugem de tot, gata,
Deci are sens să ne mai zbatem,
Asta și i-am spus lui tata.
Eu aș vrea ca-ntreaga țară
Să-nțeleagă - ne-necăm !
Ne batem frații între frați
Pe muchie de cuțit stăm.
Chiar nu simțiți minciuna mare,
Ce curge peste noi șiroaie
Îs lupi(!) toți politicienii,
Iar poporul e o oaie.
Autor: Dragoș Galbur (c)
Și prelucrați fix ca la carte,
Fiind însetați de o schimbare
Am luat greșita parte.
Ne-am luptat cu roșii monștri,
Cu ciclopi păgâni și zmei,
Am învins, însă armata-ni
S-a dovedit a fi ca ei.
Fiind naivi precum copiii,
Ne-am luat după culori,
Înlocuind zmeii cu zmeii,
Care tot ne dau fiori.
Știu, v-ați săturat, și eu,
Să simt politica murdară,
Și mă scoate din sărite
Că mă insultă propria țară.
Vă dați seama ce ridicol,
Tu-i vreai bine și o aperi,
Iar ea te-apasă și te calcă
Ca nu cumva sărind să scaperi.
Uneori plin de furie,
Îmi vine să-i distrug pe toți,
Care mint tot promițând,
Ajung sus și devin hoți.
Mereu tata-mi reproșează
Că n-am pentru ce lupta,
Eu mă gândesc nu, nu se poate,
Cum să las Moldova mea?
Doar dacă lupta o-ncetăm,
Ne distrugem de tot, gata,
Deci are sens să ne mai zbatem,
Asta și i-am spus lui tata.
Eu aș vrea ca-ntreaga țară
Să-nțeleagă - ne-necăm !
Ne batem frații între frați
Pe muchie de cuțit stăm.
Chiar nu simțiți minciuna mare,
Ce curge peste noi șiroaie
Îs lupi(!) toți politicienii,
Iar poporul e o oaie.
Autor: Dragoș Galbur (c)
8 comentarii:
Bravo, Dragos!
e buna poezia!
mi-au placut catrenele cu tatal si finalul!
multumesc, va indemn pe toti sa scriti poezii, nu mai scriti pe garduri, case si odnoklasniki, scriti poezii, exprimati-va liber !
Bine te-ai trezit, Dragoş!
ţi-aminteşti cum vreo jumătate de an în urmă mă trimiteai în toate borţile cînd îţi spuneam că sînt lafel de răi şi liberaştii ca şi comicii şi că ue este acelaşi urss?
Vezi că ai ajuns la aceeaşi concluzie?
am recunoscut-o de ceva timp :(
...cît adevăr, și cîtă minte în capul acela a tău măi Dragoș :)
Da Dragos, se stie ca toti sunt "de o mama". Pacat ca putini sunt cei care vad adevarul, si mai putini sunt cei ce lupta pentru el!
Frumos şi amuzant
Bine scris
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: