Stepaniuc, pălit la cap? Noi suntem acasă

„La Bălţi forţele unioniste au suferit eşec! Este o victorie comună a forţelor de stânga care au acţionat în comun şi au avut capacitatea să mobilizeze populaţia oraşului”, a scris fostul deputat comunist Victor Stepaniuc pe Facebook, după violenţele de duminică de la Bălţi. Interesant, ce scria el dacă piatra căzută în capul Victoriei Ocară, reporter la Jurnal TV, cădea în capul său. Sau poate l-o fi lovit vreo piatră şi el nu a simţit? Bucuria lui seamănă cu bucuria nebunului căruia îi arde pălăria pe cap.

Dincolo de glumă, dl Stepaniuc este un exemplu de lider politic care nu ştie ce vorbeşte. Sau se umflă în pene. Care „forţe unioniste”, tovarăşe Stepaniuc? Cei 200 de tineri?

La Bălţi au suferit eşec nu forţele unioniste şi, cu atât mai mult, nu unionismul, ci libertatea de exprimare, pluralismul, democraţia. Faptul în sine că o parte a populaţiei RM doreşte unirea sau integrarea europeană, iar alta, oricare ar fi proporţiile, doreşte unirea cu Rusia sau Uniunea Eurasiatică nu e motiv de confruntări şi violenţe. Era demult timpul că politicienii noştri să fi înţeles acest lucru. De altfel, marşul de duminica trecută, la Bălţi, nu e primul de acest fel. Dar e primul care a întâmpinat o reacţie atât de agresivă, violentă. Involuăm în loc să evoluăm?

Unii comentatori au sărit în capul tinerilor de la „Acţiunea 2012”, reproşându-le că „nu era cazul să organizeze marşul într-un oraş cu populaţie majoritară rusofonă, că Moscova se va folosi de prilej pentru a refuza negocierile pe marginea diferendului transnistrean…”. Trebuie să recunoaştem, e o doză de provocare în gestul Acţiunii 2012. Însă Moscova, dacă nu are ocazii, le poate organiza, de aceea nu e cazul să ne referim la posibilele ei reacţii. Ea nu e obişnuită să aştepte prilejuri.

Putem vorbi despre eficienţa marşurilor pentru răspândirea unionismului la etapa actuală (personal, am îndoieli) putem discuta dacă în general au ceva cu unionismul, dar nu putem ignora faptul că tinerilor li s-a închis gura, că cei care s-au mobilizat împotriva marşului au venit înarmaţi nu numai cu ouă, dar şi cu pietre, şi cu bile de metal. Strigând „fasciştii”, se comportau ca fasciştii.

Un alt moment „ciudat”, remarcat de premierul Filat, e că cei care se adunaseră să apere „statalitatea”, purtau tot felul de drapele, însă nu şi drapelul RM. Ei nu veniseră din capul lor, ci îndemnaţi de cogeamite lideri de partide, cu autobuze plătite de cineva. Tocmai cinci formaţiuni au ţinut să fie prezente la Bălţi. Unele din ele plătite de Rusia. Dl Formuzal a venit tocmai de la Comrat. De bună voie şi nesilit de nimeni? Este el sănătos la cap?

Să fie o coincidenţă obsesia Moscovei, a vicepremierului Dmitri Rogozin, pentru identitatea moldovenilor (ce tupeu!) şi mobilizarea partidelor de stânga împotriva unui marş simbolic? Încearcă Moscova să dicteze ce trebuie şi ce nu trebuie să exprimăm în RM?

Unirea, s-a mai spus, este o idee firească, raţională, rezonabilă. Este şi un drept natural, istoric, moral şi juridic, căruia nu-i pot sta în cale decât forţa şi violenţa Rusiei. Aceasta s-a văzut şi la Bălţi. Lipsindu-le argumentele, şelinii, stepaniucii, dodonii s-au înarmat cu pietre şi bile de metal. 70 de ani de putere sovietică nu i-au învăţat că ceea ce e natural nu poate fi oprit.

Unionismul nu avea cum să sufere eşec la Bălţi, poate doar ego-ul organizatorilor să fi fost rănit. Unionismul se afirmă zilnic prin simpla folosire a limbii române şi prin acţiuni care fac să dispară „hotarul de pe Prut” din capul cetăţenilor RM.

Pe de alte parte, superioritatea dreptului moral presupune o anumită sensibilitate, simţ al măsurii. Manifestarea unionismului nu trebuie să fie ostentativă, sfidătoare, însoţită de gesturi demagogice, patriotarde, nu trebuie să umilească pe nimeni. „Noi suntem acasă”, era una din lozincile de la începuturile Mişcării de Renaştere Naţională. Noi suntem acasă şi trebuie să ne comportăm corespunzător. Se pare că organizatorii marşului nu realizează sau nu ţin cont de acest lucru.

sursa: Nicolae Negru