- Domnule academician, Grigore Vieru, considerandu-va o prezenta simbolica a unui neam din Tara Stefana pe pamant american, doresc sa va formulez cateva intrebari.
Ce sentimente v-au incercat la prima descindere pe pamant american?
Grigore Vieru: - Flamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt km pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac.
Am compus mai tarziu, prin anii '70, un poem despre asta, care suna astfel: "Pe campul/ cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi. / Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./ Dar tu inaintezi./ Nu mai vine, mama, nimeni din urma/ afara de painea ta/ invelita in stergar/ si cerul din spate/ eliberat de frunzele mari./ Doamne,/ cat cer deasupra unei singure/ paini!"
Maica-mea iesea mai des la sosea, la marginea plantatiei si femeile stiau de ce: - poate ca vine baiatul ei din Lipcani de la scoala si maicuta lui ii va intinde o coaja de paine invelita in stergar.
Imi amintesc ca tot pe atunci, pe la inceputul anilor '50, in ochii multor oameni licarea o calda si alinatoare lumina: "Las' ca vin americanii". Americanii erau asteptati si in tara de peste Prut, in Romania de care suntem despartiti si mai suntem si azi in mod criminal. Americanii au venit totusi in Romania abia in acest an cand a invitat Romania sa adere la NATO. Ne va fi mai usor, ne va fi mai greu dupa asta, noua, romanilor basarabeni?! Nu stiu. Deocamdata aceleasi frunze ne mai mananca sanatatea. Sagetile unei cumplite saracii ne ciuruiesc plamanii. Din cand in cand, iesim la margine la sosea, stergandu-ne ochii de lacrimi. "Las' ca vin americanii".
Dealtfel, atunci cand ma pregateam de drum, cineva ma sfatuise sa raman acasa. Romanii de acolo, ziceau, au uitat pana si de Romania, necum de Basarabia. Am venit totusi. Si nu regret.
Am intalnit pretutindeni oameni minunati. Am indragit pe parintele protopop, C. Alecse, de la Biserica Ortodoxa "Sfanta Treime" din Los Angeles, care dealtfel, impreuna cu Consiliul Mondial Roman, al carui presedinte este, dl. M. Popescu, a binevoit sa ma invite in America. P. C. Sa este un spirit luminat, mereu in miscare, mereu in cautarea lucrurilor noi si frumoase, indragostit pana la lacrimi de Basarabia.
Nu am avut frati, am avut numai o sora, care a murit. Preacucernicul Parinte mi-a devenit ca un frate. La Chisinau am stat fugitiv de vorba cu N. Popa, stabilit si el de mai multi ani in Los Angeles. Abia aici am inteles cu cine am vorbit la Chisinau. Mi-am alipit inima de inima sa, dupa ce am aflat cata umilinta si cata durere a indurat in puscariile comuniste din Romania. In februarie anul viitor va veni din nou la Chisinau. Il asteptam cu drag. (…)
(…) Abia astept sa-l vad pe basarabeanul Ion Cepoi si pe distinsa doamna, Stela, sotia sa, despre care am auzit lucruri frumoase, doi romani care au inviorat viata spirituala a comunitatii romanesti din Los Angeles si Las Vegas. M-am bucurat, mai ales ca rar se intampla ca un roman sa vorbeasca de bine pe alt roman. Sper sa intalnesc si la Las Vegas romani frumosi. Revelionul il voi petrece in casa acelorasi minunati Vera si Dwight Patton, in mijlocul prietenilor lor, dupa care voi lua calea spre Washington si New York, unde sper sa fiu intampinat cu aceeasi caldura frateasca, in ciuda incercarii unora, intr-un mod nu tocmai inteligent, sa ma izoleze de comunitatea romaneasca.
Aflati ca chiar zilele acestea a aparut pe internet calomnia unei javre, care afirma ca as fi omorat un copil pe strada, cu autoturismul. Nu puteam sa omor pe nimeni din simplul motiv ca nu am condus niciodata si nu am avut niciodata o masina. Sa nu stie oare javra ca, de fapt, noi, poetii basarabeni, suntem copiii pe care ii calca masinile pe trotuar?! Ca exemplu poate servi poetul Dumitru Matcovschi.
Nu s-a sters bine de pe internet mucegaiul acestei idioate scorneli ca, peste o zi, apare alta stire. Grigore Vieru este P.R.M.-ist . Dovada este si faptul ca, iata, nu vreau sa ma justific in fata unui nemernic anonim. Dealtfel, in P.R.M. vom gasi si oameni inteligenti asa cum vom gasi in orice partid oameni cumsecade, dar si ticalosi. Interesant, din care partid face oare parte javra care ma stigmatizeaza? Nu m-asi mira ca maine sa apara alta cretina informatie: Grigore Vieru- spion al rusilor in America, ori spion al americanilor in Moldova. Sau: Grigore Vieru-homosexual. Ei bine, afle dobitocul ca daca "homosexualul" Vieru il prinde va fi vai si amar de dosul lui….. Pana una alta am sa-i astup gura cu versurile si cantecele mele.
- Sunt unul dintre cei multi care va citesc cu foame de bastina mesajul cuvintelor potrivite si al acordurilor care canta pe coardele sufletului neamului. Plecand de la marii cantareti ai naturii, ai bucuriei de a trai, de a iubi, Dvs. sunteti si la propriu si la figurat un cantaret al trairii neamului, al durerii, al deznadejdii si in acelasi timp al nadejdii, al dragostei nascute din suferinta, a renasterii din cenusa arderii la flacara sacrificiului suprem. Va intreb: care este izvorul din care va ostoiti setea de a spune in cuvinte ceea ce ar dori sa spuna, cantand in corul robilor, un neam intreg?
Grigore Vieru - Nu sunt un om curajos. Curajos este Ilie Ilascu, bunaoara. Sau Nicolae Dabija. Sau Dumitru Matcovschi. Sau marii disparuti Doina si Ion Aldea- Teodorovici. Sau G. Ghimpu, detinut politic, care a murit in conditii enigmatice intr-un accident rutier.
Nu sunt un om curajos, ci pur si simplu mi-e rusine sa ocolesc adevarul. Trebuie sa spunem adevarul asa cum ne-am ruga lui Dumnezeu. Numai atunci lumea te aude, te asculta si te crede.
(…) Sa revenim, insa, la poezie pentru ca ea a fost legata de Biserica. Pot fi oare conceputi Eminescu, Blaga, Goga, Nichifor Crainic, Radu Gyr si atatia alti mari poeti, pot fi oare ei conceputi in afara credintei stramosilor nostri? Nu stiu exact de unde vine poezia mea, dar stiu ca am descoperit frumusetea Limbii Romane in poezie, iar in Limba Romana ne-am descoperit Tara despre care in copilarie si adolescenta nu stiam aproape nimic.
Graiul Roman nu te lasa niciodata singur. Ne-am ajutat unul pe altul si intr-o zi am trecut Prutul fara sa ne observe granicerii. Iata, insa, ca granicerul de pretutindeni, (de care vorbeam mai sus) m-a gasit si-n America. Iata ca nu ma pot simti liber nici aici. Doamne, tare-i incurcat neamul nostru!
– Dincolo de intuirea noastra a comunitatilor romanesti in care ati pasit, am vazut peste tot ca v-au asimilat ca pe unul care ati spus ceea ce se dorea sa se auda. Cum explicati aceasta reactie?
Grigore Vieru: – Eu nu am dorit sa se auda niste cuvinte care, deseori, sunt prefacute false, adica lipsite de orice sens, de sensul care iti primejduieste uneori viata. Am dorit sa se auda caderea Niagarei lacrimii mele care probabil s-a varsat in inima romanilor de aici. Au fost niste clipe cand lacrima mea nu s-a certat cu lacrima lor – iata de unde vine reactia de care vorbeati.
Marturisesc ca romanul care nu aude caderea lacrimii altui roman nu ma intereseaza fie el si cel mai bogat om din lume. (…)
Interviu consemnat de Ion Anton, 26.XII.2002
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: