«29 octombrie 1992. De la tipografie, unde pregateam pentru tipar ziarul „Vremea” nr. 56, ii telefonez Doinei Aldea Teodorovici, la ora 21.10, sa o rog ca, impreuna cu sotul sau Ion, sa amanam intalnirea pe care ne-o programasem. Dar Ion Aldea Teodorovici plecase deja spre locuinta noastra. Plec acasa. Il gasesc chiar la mine in camera, impreuna cu asociatul sau, Vasile Cudalb. Discutam despre cele 100 de tone de hartie de ziar pe care dumnealor le vor aduce la Bucuresti, luni, prilej cu care vom incepe colaborarea.
Din pacate, sotia unui bun prieten, pe care in ianuarie 1990, Adrian Paunescu l-a salvat de la inchisoare politica, intervenind, nopti la rand, pe langa Gelu Voican Voiculescu si alte oficialitati, ne spune ca, nu ne poate primi sa intocmim actele firmei, intrucat e prea tarziu. Cum formalitatile nu se pot face decat de luni incolo, Ion si asociatul sau au ideea nefericita sa plece la Chisinau pe loc. E, deja, ora 23 si cei doi nu accepta invitatia pe care le-o fac de a ramane in Bucuresti, macar pana dimineata. Mai mult chiar, ma roaga sa le schimb niste bani pentru ca nu au suficienti pentru benzina. Benzina pentru ultimul drum.
Inainte sa plece, vedem imagini de la Cronica Parlamentara. Ion imi spune ca prezenta si interventiile lui A. Paunescu si C.V. Tudor in Senat il entuziasmeaza. Iesim in curte. Ion ma cheama pana in strada, sa imi arate masina deosebita cu care vor pleca, un Opel nou, gri. Imi mai spune ca trece si pe acasa, in Balta Alba, sa o ia, totusi, si pe Doina, care nu vrea sa mearga la Chisinau. Dupa ce pleaca, revin la tipografie pentru ca avem ceva necazuri cu hartia pentru tipar si apoi, cu o escala in Colentina unde las colegii tipografi, ma indrept spre restaurantul „Select”, unde particip la intalnirea tatalui meu cu C.V. Tudor, R. si I. Vulpescu, D. Sararu, M. Musat, I. Furo.
30 octombrie 1992. Dimineata, Carmen Paunescu ma scoala sa-mi spuan ca sotii Teodorovici au avut azi-noapte un groaznic accident, ca Ion a murit pe loc si ca Doina a fost adusa la Urgenta in Bucuresti. Tata e la Senat, unde presedintele Iliescu depune azi juramantul. Nu stim cum si cand sa-i spunem. Plecam imediat la Spitalul de Urgenta, nestiind daca e adevarat ca a murit si Doina. Despre Ion a cert ca e mort. Sintem indrumati catre morga din fundul curtii unde, printre mai multe acte, vedem o hartie pe care e scris numele Aldea Teodorovici. Sintem indrumati catre Institutul Medico-Legal, unde a fost dus cu putin timp inainte.
Gonim catre Vitan-Barzesti. Paradoxul cutremurator face ca Doina sa fie adusa spre autopsiere la facultatea unde studiaza Carmen. Doctorii Alexandrescu si Paraschiv ne ajuta sa ajungem la locul unde se afla Doina. Pentru o clipa, ni se deschide usa frigiderului unde a fost depus trupul marii artiste. Imbracata intr-o haina alb-galbuie, cu fruntea puternic lovita de un corp rotund (probabil tatiera scaunului masinii luxoase pe care Ion mi-a aratat-o aseara), Doina Aldea Teodorovici sta intinsa pe targa, palida, cu aceeasi gravitate pe chip, ca intotdeauna.
Mergem acasa sa il anuntam pe tata. In timp ce scrie, cu lacrimi in ochi textul despre acest eveniment tragic, ma deplasez la locuinta unde sotii Teodorovici stateau si unde o lasasera pe Vali, cabiniera lor. Cei patru tineri ai echipei artistice de la Chisinau, incearca sa inteleaga faptul ca marii artisti, colegii lor, nu mai sint printre cei vii. Luam legatura cu familia Grigore Vieru si cu parintii Doinei, care sint la Chisinau.
Pe la ora 14, Carmen pleaca spre Urziceni, unde se afla, la spital, mort Ion. Ia masina redactiei noastre pentru a aduce in Bucuresti trupul marelui compozitor. Cand vine, dupa ora 17, preda corpul neinsufletit Institutului Medico–Legal, cu toate actele necesare, pe care Politia, direct indrumata de dl Ion Eugen Sandu, seful I.G.P., le-au intocmit cu o promptitudine exemplara. Carmen imi spune la telefon (caci ma aflu deja la tipografie) cate ceva despre teribilul si tragicul accident.
Masina circula cu o viteza foarte mare, circa 130 km/h. In curba de la Cosereni – Ialomita, pe la 2.30 in noaptea de 29/30 octombrie a franat 100 de metri, dupa care a parasit soseaua in derapaj. S-a izbit cu spatele de un pom si, datorita socului, masina s-a incolacit in jurul aceluiasi pom. Sotii Teodorovici se aflau pe bancheta din spate. E sigur ca Doina si Ion se aflau pe bancheta din spate. Ion a fost strivit si ucis pe loc. Capota i-a zdrobit capul, sangele tasnind prin urechi si nas, iar creierul a fost proiectat in afara craniului. Portbagajul, datorita izbiturii, a presat bancheta din spate si a ajuns pana la frana de mana. Se pare ca Doina a fost aruncata in afara masinii. In cursul diminetii a fost adusa la Bucuresti, impreuna cu V. Cudalb la Urgenta. Se pare ca a murit pe la 4.30 dimineata. Vasile C. Se afla la spital, in stare grava. Putine informatii despre cel de-al patrulea calator, care ar fi trebuit sa conduca. Oricum, la plecarea din Bucuresti, Vasile C. era la volan. Abia la pranz, cu aparat de sudura, masina a putut fi desfacuta si trupul lui Ion scos si dus la Urziceni, de unde Carmen, cu masina noastra, ajutata de politie, l-a depus la Morga.
Andrei A. Paunescu»
Sursa: “Ion si Doina. Doina si Ion”, editura “FC” “Basarabia”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: