Alegerile repetate din Republica Moldova au schimbat majoritatea parlamentară, dar procesul de înnoire a conducerii Statului nu a fost dus până la capăt, deoarece alianţa politică formată în urma scrutinului nu are numărul necesar de voturi pentru desemnarea preşedintelui ţării. Este important de ştiut dacă noua conducere de la Chişinău şi-a schimbat doar culoarea (ba chiar a devenit multicoloră) sau dacă are o altă viziune asupra realităţii bisericeşti din Republica Moldova, dacă va avea o nouă atitudine faţă de Mitropolia Basarabiei. Va fi supusă Mitropolia Basarabiei, cu clericii şi cu dreptcredincioşii ei, aceloraşi presiuni politice, prigoanei şi persecuţiilor ca sub vechile guvernări sau vor fi respectate hotărârile judecătoreşti internaţionale, care condamnă orice agresiune împotriva acestei părţi a trupului Bisericii Ortodoxe Române şi orice imixtiune ostilă în viaţa ei?
18 ani de chinuri şi prigoniri pentru ierarhii şi credincioşii Mitropoliei Basarabiei
Reactivată în 1992, Mitropolia Basarabiei este succesoarea canonică a mitropoliei care a existat între Prut şi Nistru până în 1944. Ierarhul, preoţii şi credincioşii Mitropoliei Basarabiei au fost bătuţi, alungaţi din biserici şi siliţi să supravieţuiască în condiţii deplorabile; a fost nevoie de 10 ani de procese în Moldova şi în străinătate pentru ca Guvernul de la Chişinău să recunoască Mitropolia Basarabiei, aşa cum a hotărât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la 13 decembrie 2001. Hotărârea CEDO a rămas definitivă la 27 martie 2002, iar la 30 iulie 2002, Mitropolia Basarabiei a primit personalitate juridică şi a fost admisă în legalitate, ca urmare directă a rezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 24 aprilie 2002, “privind funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova”.Suferinţele Mitropoliei Basarabiei nu au luat sfârşit odată cu recunoaşterea ei, deoarece a apărut o problemă nouă, cea a succesiunii. Mitropolia Basarabiei trebuia recunoscută de guvern şi ca succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei dinainte de 1944; de aceea, la 7 mai 2004, Mitropolia Basarabiei a depus la CEDO o cerere împotriva Republicii Moldova pentru a fi recunoscută succesoarea de drept de până la 1944.
În anul 2007, viaţa Mitropoliei Basarabiei a fost tulburată de o campanie agresivă, purtată într-o atmosferă de intoleranţă şi ameninţări ale autorităţilor de Stat ale Republicii Moldova împotriva acestei părţi fireşti a trupului Bisericii Ortodoxe Române. Aparent, nemulţumirea ierarhilor Mitropoliei Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Ruse şi a guvernanţilor de la Chişinău a fost provocată de reactivarea eparhiilor istorice ale Mitropoliei Basarabiei, dar reacţia lor era târzie şi necanonică, deoarece cele patru eparhii istorice erau înregistrate de câţiva ani la Serviciul pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova. În această campanie agresivă s-a implicat chiar Vladmir Voronin, fostul preşedinte al Republicii Moldova, care, la 1 decembrie şi la 19 decembrie 2007, a declarat că va contesta hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 şi a ameninţat cu un război religios. Începând cu 2 decembrie 2007, majoritatea preoţilor Mitropoliei Basarabiei a fost hărţuită şi intimidată de reprezentanţi ai Poliţiei şi Serviciului de Informaţii şi Securitate, iar unii preoţi, cu cetăţenie română, au primit interdicţia de a locui sau intra în Basarabia. Însuşi IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei, a fost reţinut şi percheziţionat timp de două ore de grănicerii şi vameşii moldoveni, în ziua de 26 decembrie 2007, la revenirea sa în R. Moldova; a fost umilit şi tratat ca un infractor, cerându-i-se în cele din urmă să semneze o declaraţie prin care confirmă că nu posedă asupra sa droguri.
În această situaţie, în ianuarie 2008, la 20 august 2008 şi la 1 iunie 2009, IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei s-a adresat Secretariatului General al Consiliului Europei, Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei şi raportorilor APCE pentru Republica Moldova, cu rugămintea de a supraveghea modul de îndeplinire de către Republica Moldova a Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 şi făcând cunoscut refuzul guvernului de la Chişinău de a restitui Arhivele Mitropoliei Basarabiei, confiscate în timpul ocupaţiei sovietice, acest refuz “creând dificultăţi în procesul de revendicare în instanţele judecătoreşti a bunurilor bisericeşti confiscate de statul sovietic şi gestionate acum de Guvernul R. Moldova”.
Noii guvernanţi de la Chişinău defilează în pas voios alături de reprezentanţii Mitropoliei Moldovei
Ce vor face noii guvernanţi de la Chişinău? Care va fi politica lor faţă de Mitropolia Basarabiei? Încă nu ştim. Deocamdată, ceea ce se vede este că ei defilează în pas voios, alături de reprezentanţii Mitropoliei Moldovei, supusă canonic Patriarhiei Ruse. Iată şi câteva exemple. Nici primarul Dorin Chirtoacă, unul dintre exponenţii noii puteri, nici vreun alt primar al Chişinăului de după 1991, nu face parte dintr-o parohie a Mitropoliei Basarabiei. Până în toamna lui 2009, Dorin Chirtoacă nu a fost “ortodox practicant”; acum este nelipsit de la serviciile religioase săvârşite de reprezentanţii Patriarhiei Ruse în Republica Moldova.
La 3 octombrie, primarul Dorin Chirtoacă şi unchiul său, Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, s-au bucurat de comuniunea liturgică cu Mitropolia Moldovei la Coloniţa, unde au primit daruri scumpe şi binecuvântări arhiereşti şi au subliniat “onoarea” de a fi “alături de mitropolitul Moldovei” Vladimir Cantarean, declarând că întreţin cu el “relaţii bune, normale”.
La 5 octombrie 2009, prim-ministrul Vladimir Filat a participat la sfinţirea bisericii din satul Brăviceni, raionul Orhei. Din comunicatul biroului de presă al “blagociniei de Orhei” aflăm că “slujba de sfinţire a fost săvârşită de un sobor de preoţi, în frunte cu IPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove. Oaspete de onoare la slujba de sfinţire a fost prim-ministrul Republicii Moldova, domnul Vladimir Filat”. De asemenea, aflăm că “Mitropolitul i-a dorit noului prim-ministru succese în noua funcţie, tărie de caracter, sperând sincer că domnia sa, în timpul slujbei, s-a rugat pentru toată Ţara”; “la rândul său, domnul Vladimir Filat a felicitat creştinii, cerând de la Dumnezeu binecuvântare asupra Moldovei, cu promisiunea de a purta şi în continuare de grijă sfintelor lăcaşe”.
La 14 octombrie 2009, Biserica a sărbătorit, pe stil vechi, “Acoperământul Maicii Domnului”; la această slujbă, în nici o biserică a Mitropoliei Basarabiei nu a fost vreun reprezentant al noului regim politic de la Chişinău. Dar primarul Dorin Chirtoacă, “însoţit de funcţionari publici”, a participat la “sfânta slujbă liturgică de la Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău”, săvârşită cu binecuvântarea IPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldove. La intrarea în catedrală, Dorin Chirtoacă a fost întâmpinat de secretarul Mitropoliei, “care, după obiceiul pravoslavnic, i-a dat de trei ori frăţească sărutare şi firească îmbrăţişare”. La slujba săvârşită de mitropolitul Vladmir, primarul Dorin Chirtoacă şi funcţionarii publici nu au stat printre credincioşi, ci cât mai aproape de altar, acolo unde la marile sărbători creştine stăteau foştii preşedinţi şi prim-miniştri ai Republicii Moldova, rugându-se şi ei pentru sănătatea Prealuminatei sale Sanctităţi de la Moscova.
Soluţionarea problemei religioase din Republica Moldova, o promisiune amânată la nesfârşit
Potrivit opiniei unui atent şi îndelungat observator al raporturilor dintre Stat şi Biserică în Republicii Moldova, comuniunea bisericească a oficialilor de la Chişinău cu mitropolitul Vladimir este un semnal pentru creştinii din Basarabia şi pentru Moscova că diferendul canonic româno-rus din Republica Moldova va fi rezolvat (şi trebuie rezolvat) în favoarea Mitropoliei Moldovei, care este supusă canonic Patriarhiei Ruse. După părerea aceluiaşi observator, noul regim politic de la Chişinău va aplica tactica fostului preşedinte Petru Lucinschi de a promite iar şi iar o soluţionare a problemei religioase din Republica Moldova “pentru a adormi vigilenţa Mitropoliei Basarabiei şi pentru a amâna orice soluţie în cazul problemelor pe care le întâmpină, în special cele legate de retrocedarea arhivelor şi a proprietăţilor spoliate în timpul regimului sovietic de ocupaţie”.
Oare vor mai fi respectate drepturile Mitropoliei Basarabiei, drepturi recunoscute şi de către organismele internaţionale? Se va mai bucura această parte firească a trupului Bisericii Ortodoxe Române de toate drepturile şi libertăţile care i se cuvin într-un stat de drept, cu aspiraţii europene, cum este Republica Moldova? În aceste condiţii, în care noii aleşi de la Chişinău aruncă la coşul de gunoi hotărârile organismelor europene, mai există vreo speranţă pentru credincioşii Mitropoliei Basarabiei să-şi recupereze ceea ce strămoşii lor au avut aproape de suflet? Acestea sunt doar câteva întrebări care aşteaptă răspunsuri ce întârzie prea mult să apară.
Prof. Gh.Badea
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: