De pe vremea Greciei antice sclavii cu origini la nordul Dunării aveau o poziţie aparte. Dincolo de „cei mai înţelepţi şi viteji dintre traci”, geto-dacii aveau în lumea antică şi faima de oameni vicleni, capabili să scoată la iveală cele mai nebănuite şiretlicuri. În comediile lui Menandru sau în operele lui Strabon, sclavii geţi înveselesc publicul prin vicleniile lor sau numele caraghioase. Însă sunt sclavi. Imperiul Roman a exportat la fel mulţimi de oameni din nordul Dunării după cucerirea Daciei, iar Roma este plină de statui ale dacilor. Unităţi militare dace au slujit Imperiului Roman din Iudeea până în Marea Britanie. Imperiile antice au stors regiunile de la Dunăre nu doar de aur, ci şi de resursa umană.
Fenomenul se repetă în zilele noastre la aproape aceeaşi scară. Milioane de români au plecat în imperiu în căutarea unei vieţi mai bune. Foarte puţini dintre ei au obţinut statutul de meteci, şi mai puţini dintre ei au ajuns să fie consideraţi cetăţeni. Marea lor majoritate au statut de sclavi.
Această sclavie modernă nu se deosebeşte foarte mult de cea antică. Pe atunci robii erau adunaţi în urma unor raiduri – acum se poartă un război economic care reduce şansele de supravieţuire la nivel mare, după care oamenii preferă să se vândă singuri. Care să fie deosebirea dintre negustorii de sclavi antici şi agenţiile de recrutare din ziua de azi care opresc paşapoartele muncitorilor exportaţi? Sclavii din Imperiul Roman se puteau bucura de Saturnalii, sclavii din ziua de azi trăiesc în barăci de tablă şi sunt bătuţi de agenţi ai firmelor de pază. Despre exportul femeilor prin reţele de prostituţie nu are rost să vorbim prea mult – aceasta este o faptă, chipurile, ilegală şi combătută de autorităţile statului.
Exportul de resursă umană în imperiu este poate fenomenul cu cele mai distructive urmări pe termen lung. Statisticile confirmă faptul că familiile cu mai mulţi membri plecaţi la muncă intră într-un proces de dezagregare extrem de rapid. Au crescut exponenţial numărul sinuciderilor în rândul copiilor lipsiţi de părinţi. Cum poate un bunic, care abia ştie să citească, să apere un copil de pericolele epocii moderne? Exportul de forţă de muncă afectează întreaga societate – nu mai pot fi plătite pensiile, încasările de impozite scad vertiginos, investiţiile sunt blocate din lipsa braţelor de lucru. Exportul de creiere este şi mai periculos – o societate fără medici, lipsită de un sistem sanitar, începe să fie bântuită de boli despre care se credea că au fost eradicate.
Cine este vinovatul? Cum poate fi rezolvată problema? De unde trebuie începută rezolvarea? Ar fi nevoie de un plan coerent care să fie aplicat pe termen lung, de sociologi, de medici, de politicieni dedicaţi, de investitori. Însă toţi aceştia din păcate sunt plecaţi prin imperiu să se îmbogăţească.
George Damian
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: