In 1840, Iacob Ghinkulov a elaborat prima gramatica a limbii moldovenesti din Basarabia, conceputa in traditia celor din 1819 si 1827.
Trebuie sa amintim ca, in aceasta perioada, in Principatele Romane a derulat procesul de occidentalizare a limbii romane, caracterizat prin introducerea neologismelor latino-romanice. Savantii romani apelau frecvent la derivate de radacini mostenite din latina. S-a inregistrat o mare influienta de neologisme din latina, franceza, italiana sau foarte adesea din toate trei odata. Se faceau tentative de scoatere a Romaniei de sub influientele neunitare de tip oriental si orientarea ei catre taramul latino-romanic. De asemenea, prin introducerea literelor si neologismelor de provenienta occidentala in limba romana, autoritatile romane urmareau scoaterea culturii romane de sub influienta rusa si aducerea acesteia sub inraurirea celei occidentale.
Iacob Ghinkulov a condamnat «scriitorii pamanteni» care sustin ideea «subreda» ca limba latina este mama celei romane si a blamat decizia acestora de a intrebuinta in scrieri si chiar in presa litere latine, afirmand ca, pentru limba valaho-moldova, alfabetul latin este incomparabil mai sarac decat cel slav.
Relevant este atacul lui Ghinkulov asupra manualelor din principate: «Dar mai mult ca oriunde lipsuri simtitoare sunt in manualele de limba valaho-moldava. In afara de definitii vagi, tablite cu declinari si conjugari, alcatuite fara socoteala, aceastea sau nu reprezinta decat inchipuiri idioate, infatisand particularitatile limbii, sau prezinta aceste lucruri fara nici un fel de metoda si aplicare practica».
Ghinkulov pleda pentru restabilirea literelor slavone. In opinia autoritatilor ruse, manualele romane aduceau in Basarabia alfabetul folosit in Principatele Romane.
O lucrare elaborata de acest “prolific filolog” a fost “Sobranie socinenii i perevodov, v proze i stihah, dlea uprajneniya v Valaho-Moldavskom eazike” (Culegere de esee si traduceri, in proza si versuri, pentru exercitiu in limba Valaho-Moldava – n.n.). Cartea insumeaza texte cu caracter religios, juridic, istoric, publicistic, poetic etc. Desi autorul a preluat texte din publicatiile de peste Prut – fapt care i-a determinat pe unii autori sa atribuie lucrarii un caracter national progresist - aceasta exceleaza, totusi, in conservatorism.
Cel mai elocvent exemplu, in acest sens, este “Multumire cu soarta, in care ne aflam”, care recomanda cititorului sa se resemneze privitor la conditia sa sociala. Versurile de asemenea abunda in mesaje elogioase la adresa autoritatilor ruse. Poezia «Anul nou al Moldo-Romanilor. 1830.» este oda pe care Gheorghe Asachi o dedica marii puteri protectoare de la Rasarit:
«Cestor zi-ne, ce putere,
Laud-aduc si mangaiere –
Sa dam trainic adapost!
Celui, ce ne le trimete –
Multumiri sa nu-ncete
Prin vii fapte si prin rost!»
Evident, gratitudinea exprimata de poetul iluminist «muzelor» era destul de actuala pentru 1830.
In timp ce Ghinkulov opera cu asemenea texte, starea de spirit din Principatul Moldovei era cu totul alta, Asachi aflandu-se intr-o vadita disonanta cu generatia pasoptista, el insusi recunoscandu-si ruptura de timpul sau («Meditatia unui imbatranit poet», 1839). Astfel, deplangand «ingratitudinea» romaneasca. Ghinkulov evoca doar anii ’30 ai sec. XIX, cand Principatele Romane se aflau sub ocupatia ruseasca. (In acea epoca, in Principate s-a realizat «opera de modernizare», patronata de Rusia.)
Atitudinea autoritatilor centrale fata de limba romana a provocat protestul nobilimii din Basarabia. In 1841, pentru solutionarea problemei manualelor, nobilimea basarabeana i-a adresat lui Pavel Ivanovici Fiodorov, guvernatorul militar al Basarabiei, director al Departamentului Civil si comandant al orasului Ismail un memoriu, prin care solicita:
a) numirea in fiecare scoala a unor profesori de limba moldoveneasca (romana – n.n) competenti;
b) achizionarea – dupa o cercetare prealabila a catalogului editurilor – din Moldova si Tara Romaneasca a unei cantitati suficiente de manuale si carti didactice.
Raportul lui Ghinkulov, adus lingvistilor romani, explica motivul interzicerii manualelor «valaho-moldovenesti» in scolile din Basarabia. Din aceeasi ratiune, memoriile formuate de boierimea basarabeana aveau sa fie zadarnice.
Avand certitudinea ca autoritatile centrale nu vor accepta manuale de productie romaneasca, in 1842, directorul scolilor din Basarabia a propus profesorului de limba romana, Gh. Bilevici, sa elaboreze un dictionar roman-rus. (Gh. Bilevici si-a facut studiile la Cernauti, iar dupa sustinerea examenului de atestare la Gimnaziul Regional din Chisinau a fost numit invatator de limba romana la scoala judeteana din Chisinau.)
In scurt timp, Gh. Bilevici i-a comunicat directorului Scolilor ca a pregatit pentru tipar partea intai a dictionarului, iar pentru elaborarea celei de-a doua mai avea nevoie de o luna si jumatate. In aceasta perioada, Gh. Bilevici lucra asupra unei gramatici romane.
In 1843, profesorului Bilevici i s-a cerut iarasi prezentarea dictionarului roman-rus pentru tipar. Dar pentru ca tipografia din Chisinau nu avea litere slavo-romane, dictionarul urma sa astepte.
Faptul, ca dictionarul lui Bilevici nu era editat, are, de fapt, ratiuni de ordin politic. Spre exemplu, dupa 20 ani, abordand problema dictionarelor, Peatin, curatorul Circumscripiei de invatamant Odesa, mentiona: «In ceea ce tine de dictionarele moldovenesc-rusesc si rusesc-moldovenesc, asemenea dictionare, dupa cate cunosc eu si dl Doncev, n-au fost editate in Rusia, dat fiind faptul ca crestomatia lui Ghinkulov, adoptata ca indreptar in institutiile de invatamant rusesti, include si un lexicon…»
Deci, crestomatia lui Ghinkulov era modelul pe care trebuiau sa-l urmeze ceilalti autori de literatura didactica in limba romana. In acest sens, este probatoare mentiunea curatorului Circumscriptiei de invatamant din adresa sa catre Ministerul Invatamantului Public, in care recunoaste intentiile autoritatilor ruse de a mentine in Basarabia o limba romana apropiata de cea slava.
Intrucat problema manualelor de limba romana ramanea ingrijoratoare, Gh. Bilevici a comandat din Moldova 100 de exemplare de abecedare romanesti, care stationau, insa, in Vama Sculeni. Pentru intrarea in posesia acestor manuale, Bilevici a expediat un manual cenzurii, care trebuia sa aprobe transportarea manualelor spre Chisinau. Manualele n-au ajuns totusi in scolile din Basarabia.
In 1847 se publica o noua lucrare a “gramaticului” Ghinkulov “Concluzii la marginea gramaticii voloho-moldave”.
Dupa materialul publicat de Ilie Gulica
(Destin romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))
Trebuie sa amintim ca, in aceasta perioada, in Principatele Romane a derulat procesul de occidentalizare a limbii romane, caracterizat prin introducerea neologismelor latino-romanice. Savantii romani apelau frecvent la derivate de radacini mostenite din latina. S-a inregistrat o mare influienta de neologisme din latina, franceza, italiana sau foarte adesea din toate trei odata. Se faceau tentative de scoatere a Romaniei de sub influientele neunitare de tip oriental si orientarea ei catre taramul latino-romanic. De asemenea, prin introducerea literelor si neologismelor de provenienta occidentala in limba romana, autoritatile romane urmareau scoaterea culturii romane de sub influienta rusa si aducerea acesteia sub inraurirea celei occidentale.
Iacob Ghinkulov a condamnat «scriitorii pamanteni» care sustin ideea «subreda» ca limba latina este mama celei romane si a blamat decizia acestora de a intrebuinta in scrieri si chiar in presa litere latine, afirmand ca, pentru limba valaho-moldova, alfabetul latin este incomparabil mai sarac decat cel slav.
Relevant este atacul lui Ghinkulov asupra manualelor din principate: «Dar mai mult ca oriunde lipsuri simtitoare sunt in manualele de limba valaho-moldava. In afara de definitii vagi, tablite cu declinari si conjugari, alcatuite fara socoteala, aceastea sau nu reprezinta decat inchipuiri idioate, infatisand particularitatile limbii, sau prezinta aceste lucruri fara nici un fel de metoda si aplicare practica».
Ghinkulov pleda pentru restabilirea literelor slavone. In opinia autoritatilor ruse, manualele romane aduceau in Basarabia alfabetul folosit in Principatele Romane.
O lucrare elaborata de acest “prolific filolog” a fost “Sobranie socinenii i perevodov, v proze i stihah, dlea uprajneniya v Valaho-Moldavskom eazike” (Culegere de esee si traduceri, in proza si versuri, pentru exercitiu in limba Valaho-Moldava – n.n.). Cartea insumeaza texte cu caracter religios, juridic, istoric, publicistic, poetic etc. Desi autorul a preluat texte din publicatiile de peste Prut – fapt care i-a determinat pe unii autori sa atribuie lucrarii un caracter national progresist - aceasta exceleaza, totusi, in conservatorism.
Cel mai elocvent exemplu, in acest sens, este “Multumire cu soarta, in care ne aflam”, care recomanda cititorului sa se resemneze privitor la conditia sa sociala. Versurile de asemenea abunda in mesaje elogioase la adresa autoritatilor ruse. Poezia «Anul nou al Moldo-Romanilor. 1830.» este oda pe care Gheorghe Asachi o dedica marii puteri protectoare de la Rasarit:
«Cestor zi-ne, ce putere,
Laud-aduc si mangaiere –
Sa dam trainic adapost!
Celui, ce ne le trimete –
Multumiri sa nu-ncete
Prin vii fapte si prin rost!»
Evident, gratitudinea exprimata de poetul iluminist «muzelor» era destul de actuala pentru 1830.
In timp ce Ghinkulov opera cu asemenea texte, starea de spirit din Principatul Moldovei era cu totul alta, Asachi aflandu-se intr-o vadita disonanta cu generatia pasoptista, el insusi recunoscandu-si ruptura de timpul sau («Meditatia unui imbatranit poet», 1839). Astfel, deplangand «ingratitudinea» romaneasca. Ghinkulov evoca doar anii ’30 ai sec. XIX, cand Principatele Romane se aflau sub ocupatia ruseasca. (In acea epoca, in Principate s-a realizat «opera de modernizare», patronata de Rusia.)
Atitudinea autoritatilor centrale fata de limba romana a provocat protestul nobilimii din Basarabia. In 1841, pentru solutionarea problemei manualelor, nobilimea basarabeana i-a adresat lui Pavel Ivanovici Fiodorov, guvernatorul militar al Basarabiei, director al Departamentului Civil si comandant al orasului Ismail un memoriu, prin care solicita:
a) numirea in fiecare scoala a unor profesori de limba moldoveneasca (romana – n.n) competenti;
b) achizionarea – dupa o cercetare prealabila a catalogului editurilor – din Moldova si Tara Romaneasca a unei cantitati suficiente de manuale si carti didactice.
Raportul lui Ghinkulov, adus lingvistilor romani, explica motivul interzicerii manualelor «valaho-moldovenesti» in scolile din Basarabia. Din aceeasi ratiune, memoriile formuate de boierimea basarabeana aveau sa fie zadarnice.
Avand certitudinea ca autoritatile centrale nu vor accepta manuale de productie romaneasca, in 1842, directorul scolilor din Basarabia a propus profesorului de limba romana, Gh. Bilevici, sa elaboreze un dictionar roman-rus. (Gh. Bilevici si-a facut studiile la Cernauti, iar dupa sustinerea examenului de atestare la Gimnaziul Regional din Chisinau a fost numit invatator de limba romana la scoala judeteana din Chisinau.)
In scurt timp, Gh. Bilevici i-a comunicat directorului Scolilor ca a pregatit pentru tipar partea intai a dictionarului, iar pentru elaborarea celei de-a doua mai avea nevoie de o luna si jumatate. In aceasta perioada, Gh. Bilevici lucra asupra unei gramatici romane.
In 1843, profesorului Bilevici i s-a cerut iarasi prezentarea dictionarului roman-rus pentru tipar. Dar pentru ca tipografia din Chisinau nu avea litere slavo-romane, dictionarul urma sa astepte.
Faptul, ca dictionarul lui Bilevici nu era editat, are, de fapt, ratiuni de ordin politic. Spre exemplu, dupa 20 ani, abordand problema dictionarelor, Peatin, curatorul Circumscripiei de invatamant Odesa, mentiona: «In ceea ce tine de dictionarele moldovenesc-rusesc si rusesc-moldovenesc, asemenea dictionare, dupa cate cunosc eu si dl Doncev, n-au fost editate in Rusia, dat fiind faptul ca crestomatia lui Ghinkulov, adoptata ca indreptar in institutiile de invatamant rusesti, include si un lexicon…»
Deci, crestomatia lui Ghinkulov era modelul pe care trebuiau sa-l urmeze ceilalti autori de literatura didactica in limba romana. In acest sens, este probatoare mentiunea curatorului Circumscriptiei de invatamant din adresa sa catre Ministerul Invatamantului Public, in care recunoaste intentiile autoritatilor ruse de a mentine in Basarabia o limba romana apropiata de cea slava.
Intrucat problema manualelor de limba romana ramanea ingrijoratoare, Gh. Bilevici a comandat din Moldova 100 de exemplare de abecedare romanesti, care stationau, insa, in Vama Sculeni. Pentru intrarea in posesia acestor manuale, Bilevici a expediat un manual cenzurii, care trebuia sa aprobe transportarea manualelor spre Chisinau. Manualele n-au ajuns totusi in scolile din Basarabia.
In 1847 se publica o noua lucrare a “gramaticului” Ghinkulov “Concluzii la marginea gramaticii voloho-moldave”.
Dupa materialul publicat de Ilie Gulica
(Destin romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: