«Amintiri din vremea razboiului pentru intregirea neamului»

"Transnistreanul Mihail Proca"

«Razboiul cuprinse aproape intreaga Europa in vapaia sa distrugatoare. Eram tinerel elev la liceul din Suceava, fosta regionala a Moldovei, care-si astepta parca ceasul cand sa-si adune fiicele sale rapite pe nedrept de catre vecinii hrapareti. Aproape toti elevii liceului sucevean erau fii de tarani cari purtau costumul national.

In timpul razboiului Bucovina a trebuit sa indure multe.
Armatele tarului, dupa lupte grele cu Austriacii, au ocupat in cateva randuri aproape intreaga Bucovina. Intre ostasii tarului erau si multi soldati moldoveni din Basarabia si de peste Nistru, cari veneau pentru prima data in contact cu populatia romaneasca din Bucovina.

Dupa intrarea Romaniei in razboiul de intregire a neamului, multi soldati moldoveni din armatele rusesti au fost raspanditi pe intreg cuprinsul Moldovei.

Era pentru mine o prima ocazie de a vorbi, in dulcele grai moldovenesc, cu acei fii ai neamului nostru, de sub stapanirea rusilor. Soldatul moldovean, atat din Basarabia, cat si cel de peste Nistru, era bun, vorbea domol si cumpatat si-si zicea cu drag ca e «moldovan». Era mai mare dragul sa-i asculti, cum vorbeau ei cu acelasi dialect, ca al moldovenilor din Bucovina, despre obiceiurile lor la nunti, cumatrii, hramuri, de Sf. Vasile, Craciun, Boboteaza, etc.

Ii vedeam pe unii cum citeau cu glas tare la ceilalti moldoveni, adunati imprejur, ziarul dela Chisinau «Cuvantul moldovenesc», care era scris numai cu buchii rusesti.

Eu invatam pe unii a citi si a scrie dupa alfabetul latin.

Am observat la dansii multa sarguinta si tragere de inima pentru cartea moldoveneasca. Mi-aduc aminte de soldatul Galusca Nicolae, dintr'un sat din jud. Balti, care a deprins atat de bine slova romaneasca, incat citea povestirile lui Ion Creanga, pe care i le dadusem eu ca lectura.

Dar retragerea armatei romane la hotarele Moldovei si cu inaintarea pe toate fronturile a puterilor centrale, pierdusem speranta de a mai crede ca poate sa se infaptuiasca idealul nostru national. In acel timp al anului 1917, a aparut un soldat «rus» in casele noastre, care vorbea bine moldoveneste.

Din vorba cu dansul am aflat ca e moldovean de peste Nistru. Om asezat, serios si cu o torba de carti romanesti.
Era moldoveanul Proca Mihail din Tiraspol. El venise de pe frontul Moldovei, fusese la Iasi, de unde capatase acele carti. Mi-a vorbit mult de frumusetile Moldovei, de bravura ostasului roman de pe frontul Moldovei si de locurile de peste Nistru. La despartire mi-a lasat ca amintire doua carticele: conferinte pentru tinerii ofiteri si alta, dupa cat mi-aduc aminte, o istorie dela Sf. Mormant de Regina Maria, traducere din englezeste.

Cine stie pe unde sa mai afla si cate va fi indurat Mihail Proca, caci martiri de acestia au fost multi in Basarabia si peste Nistru.

Dorea si el unirea Transnistriei cu Basarabia si cu intreaga tara romaneasca, ca si moldoveanul transnistrean Toma Jalba, care, in Sfatul Tarii dela Chisinau, a spus acele cuvinte memorabile ca, daca basarabenii ii lasa pe dansii sub stapanire straina, ei vor abate matca Nistrului ca sa-i cuprinda si pe ei la un loc cu ceilalti moldoveni.

Va fi avut poate aceasi soarta ca si invatatorul Porfirie Fala din tinutul Balti, care a fost un aprig propagator de carte romaneasca in Basarabia; ca Vrabie, Murala, Mateevici si altii, cari au fost batuti si schingiuiti, numai fiindca, propagau cuvantul moldovenesc.

Fiind pe pamantul Basarabiei de patru ani in slujba scoalei si a cuvantului moldovenesc, inchin aceste putine si modeste randuri moldoveanului transnistrean Mihail Proca, care n'a avut fericirea sa fie unit cu intreaga tara romaneasca, pentru care avea atata dragoste si atata devotament.»

Vasile I. Ignatescu, Profesor
Sulita, Hotin

(Este redat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, noiembrie 1932)