Alexandru Nicolae Donici

Text publicat in 1932, aprilie:

«Sant familii inepuizabile in producerea elementelor de valoare in domeniul cultural. Printre acestea ar putea fi pusa si familia moldoveneasca Donici, care a dat pe cunoscutul pravilist Andronache Donici (1760-1830), pe fabulistul Alexandru Donici (1806-1866), pe generalul Matei Donici – poet si nationalist basarabean (1847-1921), pe Elena Donici – poeta basarabeana, pe Nicolae Donici – astronom basarabean, proprietarul observatorului astronomic dela Dubasari, jud. Lapusna, si pe A. N. Donici – profesor la Geneva.

Tot din familia aceasta, cu o ramura peste Prut si cu alta mai puternica aici in Basarabia, ar trebui – poate – sa-i enumeram: pe cunoscutul pe vremuri in Chisinau preotul Petru Donici, nationalist roman infocat, in casele caruia se adunau in jumatatea a doua a secolului trecut patriotii moldoveni basarabeni, si pe raposatul Leon Donici-Dobronravov – scriitor de mare talent, mort asa de tanar. (…)

Interesante randuri consacra in «B. Slovo» d. V. Nedzelski (No. 2527) pentru A. Donici, pe care l'am pomenit mai sus. Reproducem din ruseste parte din articolul d-lui Nedzelski:

«Printre basarabenii cari s'au evidentiat si lucreaza pe taramul stiintei, trebue mai intai de toate sa'l pomenim pe A. N. Donici, asistentul laboratorului de antropologie la Universitatea din Geneva.

Trebue sa'l notam pe d. Donici, nu numai pentru faptul ca el este un savant serios si solid, si un adanc cunoscator al obiectului sau, dar si pentru motivul ca ramura de stiinta in care lucreaza – antropologia – este inaccesibila marelui public si in aceasta materie cineva poate sa fie mare savant, sa aiba un nume mondial si totodata sa ramaie cu totul necunoscut concetatenilor sai. (…)

A. N. Donici lucreaza in Elvetia, dar nu-si uita tara natala. Cercetarile sale de pe urma, datate cu anii 1930 si 1931, sant consacrate Basarabiei.

Trecutul preistoric al Basarabiei este prea putin cercetat. Dar el prezinta un interes enorm. Din cauza situatiei sale geografice, Basarabia a fost in toate timpurile un «Coridor al popoarelor» ce au trecut din Asia in Europa si vice-versa. Aceste popoare disparute, deseori enigmatice, au lasat urme, aproape sterse de veacuri, in chip de movile, gradisti si vechi morminte. Ultimile trei lucrari ale d-lui Donici sant consacrate obiectelor si craniilor din epoca scitica, gasite in judetul Balti si Vadul-lui-Voda, in judetul Chisinaului (Lapusnei).

Aceste trei lucrari ale d-lui Donici au un caracter pur antropologic si miezul lor sta in cercetarea si masurarea craniilor gasite. Dar stiinta, chiar si cea mai abstracta, uneori ajunge la concluzii neasteptate si strans legate de problemele contemporane.

Astfel, cand citesti lucrarile d-lui Donici, numaidecat iti aduci aminte de miscarea hitlerista, cu lozincile ei privitoare la puritatea rasei.

A. N. Donici, cercetand craniile perioadei scitice, provenite din aceleasi morminte, constata un fapt curios: toti barbatii erau dolicocefali, iar toate femeile – brahicefale. Aceste tipuri antropologice, diferite, apartin de buna seama unor rase deosebite. Asta inseamna, ca femeile erau rapite de barbati dela vecini si poate chiar dela inamici. Si mai cauti dupa asta rase pure!

Astfel de rase, dupa cat se pare, nu erau nici in acele timpuri tulburi, despre care ne vorbeste doar antropologia si arheologia. Iata de ce, la cetirea lucrarilor d-lui Donici, te intorci cu gandul la vremurile de azi si te intrebi: unde ar putea gasi hitleristii rasa curata germana? In Saxonia – pamant slav chiar in timpurile istorice? In Pomerania nemteasca? In feodul Hohenzolernilor – Brandenburg – unde chiar si in zilele noastre mai persista insule de asezari slave? «Rasa pura» este deci o pretentiune ridicola a ignorantilor. Cercetarile antropologice ale d-lui Donici ne spun, ca rasa «pura» n'aveau nici chiar scitii.»

(Este pastrat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, aprilie 1932.)