V. Voronin, laureat al Premiului Nobel pentru pace?

Pe unii, această ştire ar putea să-i nedumirească, pe alţii - chiar să-i scandalizeze. Şi unii, şi alţii se pot întreba: dar ce are, în general, Voronin cu lupta pentru pace, ce are un anonim şefuleţ al unui stat anonim, care ba pică de pe hartă, ba revine cu marile probleme al umanităţii? Să nu ne grăbim să răspundem negativ, fiindcă, dacă privim lucrurile mai adânc, vedem că există suficiente motive pentru a-i acorda fostului preşedinte moldav această înaltă distincţie.

Cu o condiţie, repet: dacă privim lucrurile mai adânc. Aşadar, dacă privim lucrurile mai adânc, vedem că moldovenii, această naţiune sălbatică pe care a avut nefericirea s-o conducă V. Voronin timp de opt ani, nu e numai o naţiune pur şi simplu sălbatică, ci războinică şi sângeroasă. Puţine naţiuni de pe glob şi-au rezolvat problemele prin sângeroase războaie, ca moldovenii. Dacă alte naţiuni, cum ar fi cecenii, de exemplu, mai au idee de toleranţă şi se mai pot aşeza la masa negocierilor, moldovenii nu cunosc aşa ceva. Să luăm câteva exemple din istoria ultimelor două decenii. Poate vă mai amintiţi de cruciada moldovenilor războinici în sudul Moldovei la începutul deceniului trecut. Exista pe atunci acolo un mic popor cuminte şi paşnic, găgăuzii, pe care hoardele sângeroase de moldoveni l-au şters, efectiv, de pe faţa pământului, în doar 24 de ore. Fără niciun motiv, doar din plăcerea de a vărsa sânge. Să ne amintim şi de cruciada hoardelor de moldoveni peste Nistru, când au şters de pe faţa pământului populaţia rusofonă de acolo şi au incendiat baza militară rusească. Asemenea exemple pot fi aduse cu zecile şi sutele.

Situaţia în zonă devenise inflamabilă către anul 2001, anul când moldovenii au intrat în posesia propriei arme atomice. Europa era cuprinsă de panică, o treceau fiori reci. Fostul preşedinte Lucinschi, folosindu-se de relaţiile pe care le avea la Moscova, reuşeşte să fabrice propria armă de nimicire în masă şi ochea în ce direcţie să sloboadă bomba atomică. Duşman înrăit al ruşilor, chiar dacă lucrase mulţi ani în capitala ţării lor, Lucinschi nu putea să le ierte ruşilor răpirea Basarabiei în 1812, apoi ocuparea ei pe 28 iunie 1940. La fel de mare şi de adâncă era ura lui Lucinschi şi împotriva ucrainenilor, care, după cel de-al Doilea Război Mondial, se pricopsiseră cu vaste teritorii din sudul şi nordul Moldovei. Precum se ştie, lovitura atomică împotriva acestor două state era planificată pentru sfârşitul lunii februarie 2001. Numai venirea la putere a lui Voronin, pe 25 februarie 2001, a zădărnicit această intenţie criminală, care putea preface Europa într-un morman de cenuşă. Chiar în prima zi după preluarea puterii, Voronin declară crearea Uniunii Ucraina-Rusia-Belarus şi, în felul acesta, evită catastrofa pusă la cale de moldovenii barbari şi sângeroşi. După plecarea de la putere a lui Voronin în 2009, moldovenii au început a ridica iar capul, pregătind revanşa pentru a transforma Europa într-un cimitir. Chişinăul e plin de maşini cu numere de înmatriculare româneşti, practic nu mai auzi vorbă rusească, peste tot numai engleza şi româna, înalţi sfetnici ai NATO au preluat conducerea Armatei Naţionale. Au reînceput pogromurile împotriva populaţiei rusofone, limba rusă a fost interzisă, a doua limbă de stat - alături de română - fiind declarată engleza. Reprezentanţii minorităţilor etnice au fost alungaţi din economie, învăţământ, business ş.a.m.d. Pluteşte în aer ideea criminală de a ataca cu bombe atomice Rusia şi Ucraina. Cel mai proaspăt act de ură împotriva ruşilor e cel al rectorului Universităţii Tehnice Bostan, un cunoscut naţionalist şi rusofob, care a intrat în birou la V. Klimenko, cunoscut militant pentru cauza înfrăţirii şi unirii moldovenilor cu românii, şi l-a somat să părăsească R. Moldova.

Pe fundalul acestui dezmăţ rasist şi fascist, apare tot mai luminoasă figura blândă şi jovială a fostului preşedinte V. Voronin, simbol al păcii interetnice, al toleranţei şi al iubirii de oameni. Iată de ce cred că înaintarea candidaturii lui la Premiul Nobel pentru pace e mai mult decât motivată. Obţinând acest premiu şi revenind la putere în noiembrie, V. Voronin ar putea readuce speranţa de pace pe continent şi ar salva umanitatea de hoarda sălbatică şi sângeroasă a militariştilor moldoveni, care de atâtea ori au înecat în sânge Europa (de nu se vedeau nici vârfurile Carpaţilor!). Dacă Voronin nu revine la putere şi nu înlătură Alianţa, moldovenii nu vor ezita să pună în aplicare planurile lor criminale de a şterge Rusia de pe faţa pământului şi a uni Moldova cu România. Liderii Alianţei, în primul rând, Lupu, Urecheanu şi Filat îşi freacă mâinile, îmbrâncindu-se care să ajungă primul şi să apese pe butonul fatal. Numai un Voronin, laureat al Premiului Nobel pentru pace, ar putea evita dezastrul atomic pus la cale de moldoveni, o seminţie barbară şi războinică, ajunsă din întâmplare în această parte a Europei... 

• Un articol de: Constantin Tănase
 
• Contacteaza autorul