Chisinau, iulie 1941.

Fiind la 22 iunie 1941 declarata starea de razboi, inclusiv pe teritoriul acelei parti, numita de cotropitorii rusi RSS Moldoveneasca, autoritatile sovietice au luat, in legatura cu izbucnirea conflictului, o serie de masuri, care au marcat instaurarea dictaturii militar-comuniste.

Populatia a fost obligata sa acorde tot ajutorul Armatei Rosii, la intreprinderi s-a introdus munca obligatorie. In corespundere cu hotararea biroului Comitetului Central al Partidului Comunist (bolsevic) al Moldovei si a Sovietului Comisarilor Poporului al RSSM din 25 iunie 1941 de a crea in decurs de doua zile pe langa sectiile raionale si orasenesti ale NKVD-ului batalioane de distrugere, cu misiunea « de a organiza lupta cu desantele parasutiste si cu deversionistii inamicului », la Chisinau comitetul orasenesc de partid intemeiaza un regiment comunist de distrugere cu un efectiv de 480 de comunisti.

La 29 iunie, in cadrul directivei date organizatiilor de partid sovietice din regiune situate in zona frontului, SCP al URSS si CC al Partidului Comunist din toata Uniunea indica :
« Odata cu retragerea fortata a unitatilor Armatei Rosii sa fie duse garniturile de tren mobile, dusmanului sa nu-i fie lasat nici un tren, nici un vagon, inamicului sa nu i se lase nici un kilogram de paine, nici un litru de combustibil.
Kolhoznicii trebuie sa mane vitele, painea sa fie data in paza organelor de stat pentru a fi transportata in raioanele din spatele frontului. Toate bunurile de pret, inclusiv metalele colorate, painea si combustibilul, care nu pot fi duse, trebuiesc, fara indoiala, distruse. »

Tinand cont de porunca lui Stalin de a aplica tactica pamantului ars, data de dictatorul sovietic in cadrul apelului sau transmis la radio in ziua de 3 iulie, si avand in vedere ca unitatile armatei a 9-a sovietice tot mai mult si mai mult erau silite sa se indeparteze de Prut, la 4 iulie 1941 SCP al RSSM si CC al PCM au adoptat o hotarare cu privire la « evacuarea populatiei si intreprinderilor industriale ». Conform indicatiilor expuse urma sa fie intocmit un plan de evacuare a muncitorilor calificati, a inginerilor si functionarilor. Sovietului Comisarilor Poporului i se cerea sa inceapa de urgenta demontarea utilajului la uzinele si fabricile prevazute pentru evacuare. Exceptie faceau materialele de constructie, materialul lemnos, carbunele : « Toate aceste bunuri, se mentiona in hotarare, trebuiesc distruse pe loc ».

Timpul necesar pentru a realiza, atat la Chisinau, cat si in restul Basarabiei, planurile preconizate le-a fost oferit autoritatilor civile sovietice de catre fortele armata sovietica, care au retinut pentru o vreme, in zona masivului impadurit al Cornestilor, inaintarea spre Chisinau a trupelor romane de pe capul de pod Sculeni-Ungheni.

In pofida acestui fapt, analizand atacul Diviziei blindate asupra Chisinaului, Marele Stat Major roman a subliniat ca actiunile tancurilor romanesti, la nord, unde nu se asteptau rusii, « a surprins complet comandamentul sovietic si a dus la cucerirea orasului inainte ca inamicul sa se fi putut apara. Asa se explica si capturarea in interiorul orasului a unor unitati inamice ce patrunsera in Chisinau, crezandu-l liber. »

Prin urmare, luptele pe strazile Chisinaului nu s-au dat, in prima faza a razboiului. El a fost parasit de sovietici, retragerea lor fiind inevitabila. Cu toate acestea, orasul s-a ales in perioada respectiva cu o sumedenie de cladiri transformate in ruine. DIN CE CAUZA?

Fostul comisar al regimentului comunist de distrugere din Chisinau, I.A. Muhin isi amintea in 1965 : « Ziua de 16 octombrie a fost cea mai grea zi din viata comunistilor regimentului. In ochii nostri ardeau zeci de cladiri de pe strazile Lenin, Kiev. Palcul de avioane ale inamicului bombardau orasul. Tancurile fasciste se apropiau de oras. Regimentului i s-a ordonat sa se retraga spre Bender. Cu lacrimi in ochi paraseam orasul natal. Multi din noi sarutam caldaramurile, iar in batiste luam cu sine o mane de pamant natal. »

In spatele acestor declaratii sentimentale, pline de falsitate, I.A. Muhin a cautat sa ascunda adevarul. Dansul prea bine stia ca zecile de cladiri ce ardeau au fost incendiate si aruncate in aer nu de altcineva, decat de membrii regimentului comunist de distrugere, din a carui componenta el insusi a facut parte. Absorbiti de sarcina pusa in fata lor, s-au gandit ei oare in acel moment sa ia cu dansii in batiste « pamant natal » din Basarabia ? Pamant care nici lui Muhin, nici celorlalti faptasi nicicand nu le-a apartinut.

A bombardat oare orasul, in ziua de 16 iulie, aviatia romano-germana ? Cu ce scop ? Pentru a intra intr-o urbe distrusa ?

Chiar daca admitem ca distrugerile din raza orasului au fost provocate de aviatia romano-germana, atunci, precum reise din cele povestite de I.A. Muhin, acel « bombardament » a fost efectuat intr-un mod straniu. Inducandu-ne in eroare, Muhin a voit sa ne « convinga », ca obuzurile erau aruncate cu atata precizie, incat ele au nimerit in anumite cladiri, si nicidecum alaturi sau in casele de pe strazile megiese.

Despre evenimentele de atunci ne vorbeste inca un « martor ocular » - arhitectul Valentin Mednic : « In 1941 in toate orasele si oraselele din Moldova au fost create batalioane de distrugere a cladirilor. Eu cu mana mea am aruncat in aer Banca de stat din Bender. La Chisinau au fost deterioarata toata strada Lenin. Pe locul unde acum se afla cladirea Comitetului Securitatii de Stat, pe atunci se inalta cea mai frumoasa casa din oras – liceul doi pentru baieti. A fost daramata Casa eparhiala, vestita prin faptul ca in salile ei au concertat Enescu si Saleapin. Au fost ruinate gara si cladirea in care se afla in prezent sediul Comitetului executiv orasenesc de deputati ai poporului (e vorba de cladirea primariei municipale – n.n.). Astfel se indeplinea ordinul lui Stalin de a distruge totul in calea dusmanului. In timpul razboiului Chisinaul a fost putin bombardat, dar, in pofida acestui fapt, a aparut o versiune oficiala precum ca orasul a fost distrus de bombele inamicului. »

Retragandu-se sovieticii au incendiat sau au aruncat in aer cu dinamita urmatoarele cladiri din Chisinau :
Mitropolia veche
Sala eparhiala
Catedrala
Primaria orasului
Toate tipografiile
Uzina electrica
Uzina de apa
Postul de radio
Uzina si depoul de tramvaie
Banca Comerciala
Toate morile
Toate hotelurile
Banca Nationala
Liceul Militar
Circumsrcriptiile de Politie
Oficiul PTT
Localul Corpului 3 Aramata
Inspectoratul Politiei
Imprimeria de Stat
Fabrica de bere
Fabrica de sapun
Fabrica de tutun
Inspectoratul Invatamantului
Camera de Comert
Cazarmile
Banca Basarabiei
Caminul de ucenici CFR
Prefactura

Poposind la Chisinau in primele zile dupa eliberare, fostul locuitor al urbei, Constantin-Virgil Gheorghiu s-a indreptat de la gara pe strada principala, Alexandru cel Bun, plina de ruine fumegande, spre Liceul Militar in care a invatat 7 ani. Funebrul tablou intalnit acolo, ca si de-a lungul intregii strazi pricipale, l-a zguduit : « Nu gasesc nicaieri silueta inaltei cladiri. Acolo unde era intrarea principala, se inalta un morman de daramituri. Acesta e Liceul Militar Regele « Ferdinand I ». Intregul zid al fatadei – prabusit. Aripa stanga este transformata intr-o movila uriasa de daramituri. Liceul Militar nu a fost incendiat. Bolsevicii au pus insa in toate colturile lui dinamita si l-au aruncat in aer. »

In urma cererii Presedintelui Consiliului de Ministri al Romaniei de a face constatari in ce priveste starea cladirilor din Chisinau, Ministerul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor numeste o Comisie de ingineri si arhitecti in urmatoarea componenta: prof. M. Hanganu, consilier tehnic al Ministerului Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor, prof. A. Simotta, ing. Gh. Petrescu-Prahova, ing. Constatntin Popovici. Generalul C. Gh. Voiculescu, imputernicit pentru administrarea Basarabiei, prezinta o dare de seama comandantului Armatei Romane Ion Antonescu. Maresalul Ion Antonescu, in declaratiile facute ziaristilor romani si straini, la Cernauti in ziua de 24 iulie 1941, a mentionat : « Au ramas urmele unei barbarii fara precedent, cum nici hoardele hunilor nu au lasat in urma lor. »

Dinu Postarencu

(Sursa : Chisinau, iulie 1941)

Nota : Valentin Mednic (membru al batalionului de distrugere a cladirilor, orasul Tighina) – s-a nascut la 1 iunie 1910 la Comrat. Studiile in domeniul arhitecturii si le-a facut in anii 1929-1937 la Brno si Bucuresti. Activeaza in calitate de arhitect la Tighina, apoi la Chisinau, a ocupat in perioada 1959-1971 postul de presedinte adjunct al organizatiei « Gosstroi » (Constructii de stat).

(Sursa imagine: http://www.monument.sit.md/old-photos/)