Basarabia sub ruși. Notă.

« Prin tratatul de pace dela București din 1812 Basarabia, pământ românesc, trece sub stăpânirea rusească. Starea economică a provinciei la data acestei păci nenorocite era mai mult decât precară, datorita faptului că populația nu se ocupa cu cultivarea pământului roditor din frica deselor năvăliri a Tătarilor; din cauza rechizițiilor turcești, contractelor de furnizare impuse cu sila de către Poartă, ca și din cauza că Basarabia prezintă un teren, pe care se desfășurau adeseori răsboaie.

Cu toată starea precară a Basarabiei, Rușii îi atribuiau o mare importanță economică, ceeace se vede din cuvintele țarului Alexandru I, care în manifestul său din 5 August 1818 o numește « țara fertilă », precum și din prima descriere a Basarabiei alipite la Rusia, făcută de către protoiereul P. Cunițchi și numită « Scurtă descriere statistică a regiunei de pe Nistru, alipită la Rusia după tratatul de pace, încheiat de către Poarta otomană în București la 1812 »; (St. Petersburg 1812), înșiră următoarele cuvinte relative la Basarabia: « ...acest teritoriu, așezat între Prut și Nistru a fost grânarul Principatului moldovenesc... ».

Aceste cuvinte ne arată toată importanța Basarabiei din punct de vedere agricol, pentru Ruși, cari, pentru a ridica importanța ei economică și a intensifica cultivarea pământului, au populat-o ca coloniști aparținând unei civilizații superioare. Astfel în anii 1813 - 1815 au trecut din ducatul Varșoviei în Basarabia 1443 familii germane, iar dela 1816 - 1842 în județul Akerman (Cetatea-Albă) s’au format numeroasele colonii din coloniștii germani veniți din Wurtemberg. Prima colonie germană, înființată în 1814 purta numele de Tarutino. In 1815 s’au format coloniile: Crasnoe, Maloiaroslavet, Culm, etc. In anul 1862 numărul coloniștilor germani se ridică până la 28.000.

In afară de coloniștii germani în județul Akerman au mai venit coloniștii din Elveția franceză, bulgari și cazaci.

(…) Populația basarabeană începe să crească foarte repede. Astfel în 1812 avem 24.000 locuitori, iar în 1816 numărul lor atinge 500.000, iar în 1855 - 1.000.000. »

(Este păstrat limbajul textului din revista Viața Basarabiei, iunie, 1932)