Felix cel de fier, fondatorul poliției bolșevice

Printre călăii subordonaţi lui Lenin şi Stalin s-a numărat şi Felix Edmundovici Dzerjinski. El s-a născut pe 11 septembrie 1877 într-o familie de şleahtici polonezi bogaţi, în partea de apus a Belarusului, pe atunci în componenţa Imperiului Rus. Însă firea nu i s-a dovedit niciodată nobilă. Ba, dimpotrivă.

A fost exmatriculat din şcoala din Vilnius pentru „activităţi revoluţionare”. A intrat în rândurile organizaţiei marxiste intitulate Partidul Social Democrat Lituanian în 1895 şi a fost fondatorul Social-Democraţiei Regatului Poloniei şi Lituaniei. Şi-a petrecut cea mai mare parte a tinereţii în închisorile ţariste.

A evadat de cele mai multe ori. La un moment dat, a fugit în străinătate, la Berlin, pentru a se întoarce să participe la Revoluţia Rusă din 1905. A fost unul dintre conducătorii Revoluţiei din 1905-1907 de la Varşovia. În martie 1917 s-a înscris în partidul bolşevicilor. Devotamentul pentru cauza comunistă şi inflexibilitatea lui tâmpă i-au adus supranumele de Felix cel de Fier.

Cum cine se aseamănă se adună, Lenin îl considera pe Dzerjinski un erou revoluţionar şi l-a însărcinat să se ocupe de organizarea unei forţe care să lupte cu ameninţările politice interne. Aşa a apărut sinistra CEKA, strămoaşa nu mai puţin sinistrului NKVD. Astfel, pe 20 decembrie 1917, Sovietul Comisarilor Poporului a înfiinţat oficial VECEKA, acronimul rusesc pentru Comisia Extraordinară pe Întreaga Rusie pentru Combaterea Contrarevoluţiei, Speculei şi Abuzului de Putere, pe scurt CEKA.

Instituţia a primit foarte multe resurse şi îi urmărea fără cruţare pe cei desemnaţi ca „elemente contrarevoluţionare”. O dată cu extinderea războiului civil din Rusia, Dzerjinski a organizat trupe interne de securitate care să întărească autoritatea CEKA. Lenin i-a dat acestei poliţii politice puteri nelimitate împotriva opoziţiei. Dzerjinski a fost întemeietorul şi primul conducător al CEKA. În anii 1921-1924, el a fost ministru al Afacerilor Interne, şeful CEKA/GPU/OGPU, ministrul Comunicaţiilor şi seful Sovietului Suprem Unional al Economiei Naţionale (VSNH). Imaginea şi numele lui au fost folosite intens în KGB si URSS, precum şi în statele satelite.

Şase oraşe au primit numele lui, la fel şi numeroase institutii. I s-au ridicat o droaie de monumente, cel mai cunoscut fiind cel din Piaţa Lubianka, în faţa sediului central al KGB. În acelaşi timp, Dzerjinski a fost eroul a numeroase bancuri sovietice, în care de cele mai multe ori apărea alături de Lenin, fiind considerat un activist prostănac şi limitat. Statuia ridicată în cinstea lui în centrul Varşoviei a fost demolată în 1989. Direct sau indirect, este autorul a milioane de condamnări la închisoare, la lagăr şi la moarte.