Crimele comunismului trebuie cunoscute de întreaga societate moldovenească

De mai bine de jumătate de an, suntem în aşteptarea Raportului final al Comisiei prezidenţiale de investigare a trecutului comunist în fosta RSSM, amânat din cauza conjuncturii politice actuale. Deşi membrii Comisiei Cojocaru oferă maximă transparenţă în ceea ce priveşte deschiderea arhivelor fostului CC, al MAI şi SIS, cu privire la represiunile politice din perioada sovietică, prezentarea publică a raportului mai întârzie şi din motivul disensiunilor apărute între savanţii de generaţii diferite şi cu instruire diferită, care au format două tabere.

În aceste condiţii, experţi de pe ambele maluri ale Prutului îşi exprimă îngrijorarea şi discută despre lacunele condamnării comunismului în România, care nu trebuie repetate în R.Moldova de Comisia Cojocaru mai ales că Raportul Comisiei Tismăneanu scris în 2006 a fost aspru criticat de un segment social important din ţară. Şi, ca replică la procesul condamnării trecutului comunist din România, un grup de intelectuali a publicat lucrarea „Iluzia anticomunismului”. Ce e de făcut ca istoria să nu se repete şi în Basarabia, ne-au răspuns mai mulţi istorici şi scriitori. (Angelina Olaru)

Scriitorul Vasile Ernu: „Funcţia intelectualului este aceea de a fi critic faţă de orice putere”

Cu “condamnarea” comunismului nu se ocupă oamenii de ştiinţă, ci politicienii. Politicienii pot condamna de la o alegere la alta regimul precedent. Condamnarea este un act politic, nu ştiinţific. Istoricii trebuie să încerce să ne explice argumentat, cu documente, ce s-a întâmplat pe toate palierele sociale ale acelei epoci: de la Gulag până la reţeaua de librării „Luminiţa”. Şi mai cred că nu poţi acorda “epocii comuniste” o anumita aură de excepţionalism negativ. O epocă trebuie analizată în ansamblul ei şi, mai ales, într-un anumit orizont de sens istoric.

Oamenii de ştiinţă trebuie să ne explice acea epocă. Trecutul nu trebuie caricaturizat, fie el trecut comunist sau capitalist. El nu trebuie iubit sau urât, ci înţeles. Istoricii sunt obligaţi să depăşească această tendinţă politicianistă de la noi, prin care trecutul e utilizat ca o armă politică. Elita politică instrumentalizează, mai nou, acest tip de cercetare istorică, care are ca scop legitimarea noii elite şi a noii ideologii, prin care se creează o anumită amnezie a istoriei precomuniste. Actuala putere o utilizează şi îi dă şi o funcţie cu rol protector. Adică, cine ne critică pe noi, cine e împotriva noastră e procomunist. E un fals. Funcţia intelectualului este aceea de a fi critic faţă de orice putere. Când renunţăm la spiritul critic, atunci trebuie să ne aşteptăm la alte forme de represiune, chiar şi cu “faţa umană”.

Stejărel Olaru, ex-director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului: „Despărţirea de comunism ar putea semăna cu ritualul cântării prohodului acestei ideologii”

În România a existat o puternică opoziţie faţă de procesul condamnării comunismului, încă din 1990. Această opoziţie a fost generată de forţele politice care au apărut pe ruinele fostului partid comunist, adică, Partidul Social Democrat de azi. Din cauza acestui partid, extrem de puternic în anii `90, nu am reuşit să avem o lege a lustraţiei, care să-i oblige pe cei care au avut decizia în mână în timpul comunismului să nu mai aibă posibilitatea să fie alese sau numite în funcţii publice. Nu am reuşit să deschidem arhivele partidului comunist şi cele ale securităţii decât extrem de târziu, după 2005 în totalitate. Şi tot din cauza lipsei voinţei politice, nu am reuşit să reformăm instituţiile statului, în sensul în care erau eliminate cadrele securităţii şi ale PCR din instituţiile de după `90 decât foarte târziu şi mai mult cu sprijinul timpului care i-a scos pe aceştia la pensie.

Demersul înfiinţării în RM a unei comisii de investigare a trecutului comunist a fost evident politic, dar acesta este un lucru pozitiv, înseamnă că scena politică de la Chişinău dă un semnal de maturitate. Specialiştii moldoveni care fac parte din această comisie trebuie să aibă acces la toate arhivele existente, pentru a putea prezenta societăţii un raport coerent, obiectiv şi amplu. În definitiv, scopul este să reuşim să ne despărţim de această perioadă din istoria noastră, cea a comunismului, iar această despărţire ar putea semăna cu ritualul cântării prohodului acestei ideologii.

Crimele comunismului, iar această sintagmă cuprinde cam întreaga politică a statelor comuniste – colectivizarea, deportările, sistemul de lagăre şi închisori, asasinatele şi execuţiile opozanţilor regimului, înfometarea populaţiei, încălcarea zilnică a drepturilor fundamentale ale oamenilor etc. – trebuie cunoscute de întreaga societate moldovenească şi românească, iar cei care au avut de suferit în acea perioadă şi continuă să mai fie printre noi au nevoie să-şi recapete demnitatea prin intervenţia directă a statului, adică, să fie recompensaţi financiar pentru anii de suferinţă.

Scriitorul Ciprian Şiulea: „Raportul să nu reprezinte dominant punctul de vedere al unui singur grup social”

Cei care se ocupă de condamnarea comunismului în RM ar trebui să evite politizarea demersului lor. Dacă iniţiativa pleacă de la un actor politic, intelectualii implicaţi ar trebui să renunţe mai bine la întregul demers decât să cedeze unei eventuale cereri, fie ea şi mascată, de atacare a duşmanului politic.

Sperăm, colegii noştri să încerce o abordare comprehensivă a trecutului, axată mai mult pe înţelegere decât pe condamnare. Să nu reprezinte dominant punctul de vedere al unui singur grup social, nici măcar al victimelor comunismului, ci să încerce să reprezinte perspectiva întregii societăţi. Să vorbească despre trecut, dar să rămână ancoraţi în prezent şi să aibă o deschidere clară spre viitor. Altfel, un astfel de demers este inutil.

Istoricii din RM să mizeze pe claritatea exprimării şi perspectivei, chiar în dauna detaliului analizei istorice. Istoria o fac istoricii. Un astfel de demers trebuie să aibă o dimensiune de atitudine, dar orice atitudine într-un astfel de demers de raportare la o perioadă importantă din trecut e absurdă, dacă nu reuşeşte să reprezinte societatea în ansamblu.

Academicianul Florin Constantiniu: „Savanţii din RM să nu accepte să devină instrumente politice”

Felul cum s-a desfăşurat în România procesul condamnării comunismului pe mine m-a nemulţumit profund, din cauza că nu a fost vorba de o cercetare riguroasă, făcută de specialiştii călăuziţi numai de gândul cunoaşterii adevărului. La noi condamnarea comunismului a fost un instrument al puterii care, în dorinţa de a câştiga voturi, a recurs la această mascaradă publică. Dovada cea mai bună e că, în fruntea Comisiei de condamnare a comunismului, a fost pus băiatul unui ilegalist comunist – Tismeneţchi, devenit Tismăneanu. Vladimir Tismăneanu este fiul lui Tismeneţchi, care a luptat în Războiul civil din Spania. Vă întreb: cum odrasla nomenclaturistă putea să condamne sincer comunismul? Prin urmare, aş recomanda savanţilor din RM să nu accepte niciun moment să devină instrumentele puterii politice.