Ce facem cu aceste cuiburi comuniste?

Comuniştii, educaţi de ideologia leninistă şi de tătuca Voronin ,parcă sunt cu toţii născuţi de o mamă. Au c-am aceleaşi apucături de fiinţe obraznice, agresive, cu multă demagogie în cuvîntări şi o bogată imagine precum că ei sunt cei mai corecţi şi democraţi dintre toţi antihriştii de pe pămînt.
Motivul? Este simplu. Au senzaţia, că lor li se permite totul şi de toate. Leninismul lor fanatic după care se conduc, le permite aşa ceva. Chiar şi astăzi, după atîtea dezvăluiri istorice , ei afirmă că idolul lor, Lenin, a fost un mare umanist, un mare politician şi unul dintre cele mai culte personalităţi de pe Mapamond. Pe cînd istoricieni ne demonstrează contrariul:–Lenin avea obsesia distrugerii, cinismul lui fac din el un prim-dictator în şirul de dictatori sângeroşi ai secolului XX.
Anume, istoria adevărată scoasă din arhivele prea mult timp tăinuite, ne demonstrează cu lux de amănunte că Lenin a fost primul care a elaborat şi aplicat în practică sistemul terorii de stat . El a fondat lagărele de concentrare , el a introdus împuşcarea periodică în masă a ostaticilor, el a fost primul care a iniţiat foametea în masă ca răzbunare asupra populaţiei răsculate din propria ţară: pe timpul foametei din 1921-1922 din Rusia au murit aproape 5 milioane de oameni.
Datorită indicaţiilor directe ale lui Lenin, au fost ucişi fără anchetă şi judecată toţi membrii familiei imperiale, inclusiv copii. Şi multe alte acţiuni de groază efectuate sub îndrumarea „ genială” şi „ umană” a lui Vladimir Lenin.
Comuniştii de astăzi din R Moldova spun că nu au nimic cu dictatura şi cultul personalităţii lui Stalin. Idolul şi dumnezeul lor este doar Lenin. Pe cînd, precum am am spus. analele istoriei adevărate ne demonstreză că Vladimir Ulianov a fost nu mai puţin tiran şi dictator al epocii sale vizavi de Iosif Stalin.
Să luăm în calcul spusele lor :- leninismul, un sistem cu faţă umană şi încărcat cu intenţii bune faţă de cei supuşi ideologiei leniniste. Realitatea însă este cu totul alta. Ei vorbesc despre democraţie şi dreptate doar atunci cînd le convine lor, doar atunci, cînd este vorba despre utilizarea instrumentelor democratice faţă de ei şi partidul lor. În rest, ceilalţi , cu alte viziuni şi cerinţe democratice, potrivit lor, sunt doar provocatori, doar prounionişti, ori pro… pro.. de tot soiul şi totalmente contra lor.
Leninismul le îngroaşă obrazul pînă în măduva oaselor, încât ei nu pot ceda, nu pot pierde, ei veşnic sunt pe baricade şi luptă… În aceşti ani de comunism înfloritor, şi-au creat mai peste tot, în raioane, nişte cuiburi comuniste, unde ideologia lor este destul de bine şi confortabil implantată în creerile oamenilor. Unul dintre aceste cuiburi comuniste este bine îngrijit şi susţinut în cel mai de sud oraş din Moldova—municipiul Cahul.
Aici, la Cahul toţi ei se simt ca în sînul lui…Lenin: prind la mai mult curaj, îşi descătuşează toată energia lor comunisto-bolşevică prin ziceri de cuvîntări fierbinţi şi încărcate cu de toate despre ce ia-au învăţat Ulianov- Lenin.
Decum vin în astfel de cuiburi , de îndată fac cîte o” trăsnaie” de prost gust, dar mult apreciate de membrii acestor cuiburi. Chiar dăunăzi ,„tinerelul” secretar al comuniştilor din R Moldova, Iurie Muntean, aflat la adunarea cuibului de la Cahul, doar la o simplă cerinţă a unei doamne-pensionare de a vorbi măcar în limba moldovenească, dacă nu în romînă ,s-a isterizat la culme… ofensînd doamna în cel mai brutal mod. În schimb, cîtă „ fericire” emanau emoţiile sale obraznice cînd cuvînta în faţa electoratului său preferat şi prea ascultător. Desigur, cuvînta în limba rusă, căci dintotdeauna, oraşul Cahul a fost şi mai rămâne a fi un „cuib-sanatoriu” al partidului comuniştilor din R Moldova şi al limbii ruse.
În toate anotimpurile şi în toate ciclurile electorale, comuniştii se simt „ mai marii lumii” în acest cuib cahulean. Pe vremea agrarienilor- comunişti des venea aici fostul prim-ministru comunisto-agrarian Sangheli. Mai apoi, Voronin şi fosta spicheriţă Ostapciuc. Toţi ei, în „ vizite de lucru” cu marea grijă faţă de popor.
Acum , comuniştii lui Voronin , trăncănesc prin toate boxele că e prăpăd în R Moldova –vine …sfîrşitul…, dar nici , în cei 20 de ani de independenţă cu comuniştii şi neocomuniştii infiltraţi în alte partide , nu curgeau rîuri cu lapte .
Pe timpul guvernării comuniştilor-agrarieni aveam senzaţia că este sfîrşitul lumii—majoritatea muritorilor de rînd ne simţeam uitaţi de Lume şi de Dumnezeu.
Ţăranii gliei, mai toţi cu caloşii primiţi în loc de salariu, cu lumina electrică dată la anumite ore, cu salariile şi pensiile achtate în formă de spirtoase:„ vodcă” ori vin cu dimigenele, cu paste făinoase, săpun, detergenţi şi alte „ bunuri materiale”…
Cînd mai veneam serile de toamnă-iarnă din Chişinău spre sud, pe la orele 18,19,20, aproape toate satele de pe întreg traseul auto Chişinău-Cahul de 170 km. lungime, stăteau cufundate în beznă…Unde şi unde mai lichărea cîte o luminiţă la geamuri.
Vărsau lacrimi de crocodil mai marii de atunci , cînd se „ plângeau toţi-de la mic la mare”, că nu ajung bani pentru achtarea pensiilor şi salariilor, căci producţia agricolă se tot duce , se realizează,dar banii pentru ea stau „ blocaţi” nu ştiu unde, că unele „ barje” încărcate cu vin s-au pierdut undeva pe valuri de mări, nemaiajungînd la destinaţie… Nimeni nu era vinovat, în acele vremuri cînd tocmai se implementa în R Moldova şi aşa –numitul Program „ Pământ”. Un Program, finanţat de USAID, cu intenţii bune şi nobile pentru împlimentarea reformelor şi democraţiei în R Moldova.
Dar, ulterior, acest Program s-a dovedit a fi un paravan ,după care bine s-au mascat şi comod s-au plasat, corupţia, birocraţia, clientela politică a sistemului, fraudele şi spălarea de bani. Numai ţăranii, „ împroprietăriţi” cu pămînt, dar fără mijloacele tehnice şi financiare au rămas şi mai săraci precum au fost.
Astăzi vremurile s-au mai schimbat, adică şi conducerea de acolo, dar acel „cuib al „comuniştilor” la Cahul a rămas.
Acest cuib este şi astăzi în mişcare, poate puţin mai camuflat, dar, însăşi conducerea actuală a comuniştilor filialei Cahul, în frunte cu A. Gorilă ne spune multe. Acest Gorilă, pensionat în grad de colonel în rezervă, chiar el, într-un interviu la revista de limbă rusă„ Nezavisimaia gazeta” se mîndreşte cu faptul că a fost pe timpuri un apropiat şi glorificat al fostului A.Lebed, comandant al armatei a 14-a de la Tiraspol. Fiind şi fiu de Secretar-2 pentru ideologie pe vremea „Raicomurilor” este unul dintre marii devotaţi şi de nezdruncinat ideolog al sistemului.
Aceasta este doar o mică părticică din „ marea istorie „ a cuibului comunist de la Cahul, care , de fapt întruchipează un trecut trist din întreagă noastră istorie în anii ei de independenţă…Astfel de exemple putem găsi, cred eu, în majoritatea localităţilor din R Moldova…
Astăzi, majoritatea orăşenilor cahuleni, aşa şi au rămas în acel sistem comunist de nezdruncinat ideologic. O bună parte dintre ei, veniţi la Cahul ca militari-ofiţeri ai fostei URSS, aşa şi au rămas aici,după trecerea lor în rezervă, cu familiile şi rudele lor.Ei, de rînd cu unii dintre moldovenii – mancurtizaţi, deja pe veci , sunt fixaţi la ideologia comunistă,la lupta de clasă şi la valorile internaţionalismului proletar, cărora le plac sărbătorile şi bucatele noastre naţionale,dar au o mare ură faţă de valorile naţionale, de istoria şi neamul nostru strămoşesc.
Fluturaşii lor roşii mişună nu numai în capul lor, ci au ”împânzit” atmosfera oraşului. Aceşti fluturaşi roşii atât de mult le bucură fiinţa că la finele anului 2008 chiar şi „ Bradul oraşului”, precum zic ei, l-au împodobit din vîrf până la poale cu fluturaşi din hârtie roşie. Acel „brad roşu” de atunci, înalt, slăbuţ şi sărac nu prea avea jucării, în schimb, atârna ideologia…
Abia cînd ieşi din oraş şi-o porneşti spre comunele şi satele Manta, Văleni, Brînza,Colibaşi, Slobozia-Mare, Giurguleşti şi alte comune din raionul Cahul,începi parcă a auzi cum curge Prutul mîndru la vale… te simţi la tine, acasă…
La poalele sudului, înafara oraşului, doamna Democraţie cu iubire de neam şi istorie adevărată, este susţinută şi menţinută prin vot de satele şi comunele de pe malul Prutului, în special, de acele care s-au cerut benevol să treacă în subordinea raionului Cahul de la fostul raion Vulcăneşti. Aceşti oameni simpli şi scumpi, formează un puternic scut pozitiv şi optimist ,vizavi de „ cuibul cominternului” din oraşul Cahul, care nu se dedau supuşeniei oarbe ideologiei comuniste cu fluturaşii roşii în cap şi pe bonete.

MARIA HERŢA