27 martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România

27 martie 2013

La 27 martie 1918 a fost convocat Sfatul Ţării, care s-a întrunit în sala mare a Parlamentului de la Chişinău. În sală au fost prezenţi preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Moldoveneşti, Daniel Ciugureanu, toţi membrii guvernului şi primul ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand I.

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, deschide adunarea, precizând că aceasta „va fi o şedinţă istorică pentru naţiunea română”.

În continuare, Alexandru Marghiloman a prezentat garanţiile guvernului pentru respectarea condiţiilor propuse de basarabeni în vederea unirii cu România. Apoi, primul ministru român şi suita sa au părăsit sala de şedinţă, spre a-i lăsa pe parlamentarii basarabeni să discute cu deplină libertate şi să voteze după cum le dictează conştiinţa.

Actul unirii Basarabiei cu România a fost citit în faţa Sfatului Ţării de secretarul acestuia, Ion Buzdugan.
După dezbateri aprinse, s-a trecut la votare. Reprezentanţii minorităţilor naţionale, 30 la sută din totalul de 150 de deputaţi, au cerut, în general, vot secret, iar apoi s-au abţinut ori au votat împotrivă.
Rezultatul votului pentru unirea Basarabiei cu România a fost concludent: 86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi absenţi.

În felul acesta, dintre toate provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină, Basarabia a fost prima care s-a unit cu România, deschizînd astfel marele act al reîntregirii şi celorlalte provincii româneşti – Bucovina şi Transilvania – cu ţara mamă.

La sfârşitul anului 1918 toate ţinuturile româneşti erau unite, formând România Mare.

Aruncând o privire înapoi, în istoria zbuciumată a Basarabiei, reţinem anul 1812 în care a avut loc unul din cele mai dureroase momente ale istoriei naţiei române, o rană adâncă în trupul ţării şi în sufletul neamului românesc, pierderea Basarabiei.
În urma războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812, încheiat prin Tratatul de pace de la Bucureşti (16/28 mai 1812), Rusia ţaristă anexează teritoriul cuprins între Nistru şi Prut (Basarabia).

Astfel, Turcia învinsă în război a cedat Rusiei, Ţarului Alexandru I, un teritoriu care nu i-a aparţinut niciodată – Basarabia. Abandonarea acestui teritoriu românesc reprezenta un act de trădare a înţelegerii încheiate în trecut între Moldova şi Imperiul Otoman, care se angajase a păstra neştirbite graniţele principatelor.
Este cazul să menţionăm că la acest act au contribuit banii ruseşti, mituirea delegaţilor turci la tratativele de pace şi trădarea fanariotului Moruzi.

Este posibil să fi avut influenţă şi oscilaţiile lui Napoleon I, care promitea Basarabia când Austriei, când Rusiei, potrivit intereselor sale.
În primii ani de ocupaţie, Rusia a acordat Basarabiei o anumită autonomie, respectându-i particularităţile locale, promovând chiar legi în acest sens.
În deceniile următoare, însă, este iniţiată o dură politică de deznaţionalizare şi rusificare a populaţiei moldoveneşti.

În 1829 este creat cadrul pentru introducerea limbii ruse ca limbă oficială, iar în 1867 limba română este eliminată complet din şcoli şi biserică, pentru ca în 1871 Basarabia să fie înglobată în rândul guberniilor Imperiului ţarist, urmând a fi condusă după legile ruseşti.
Pentru a slăbi elementul românesc de aici, ruşii au făcut colonizări de diferite neamuri pe teritoriul Basarabiei.
Încă din timpul războiului ruso-turc din 1806-1812 sunt aduşi bulgari şi găgăuzi, acţiune continuată şi intensificată în anii următori.

În 1814 sosesc primii colonişti germani din împrejurimile Varşoviei şi chiar elveţieni şi francezi.
Se fac colonizări cu ruşi şi ucrainieni, aşezaţi mai ales în partea de sud a Basarabiei. În ţinutul Ismailului şi Cetatea Albă erau aduşi cazaci.

Sosesc în număr mare evreii din Rusia şi Polonia. Iniţial au fost colonizaţi 10.589, în 1817 erau 19.130, pentru ca în 1897 să ajungă la 228.169 (11,8 la sută din totalul populaţiei).
Ruşii acordau numeroase şi importante privilegii pentru coloniştii străini: li se dădea pământ, ajutoare băneşti pentru a-şi întemeia gospodării, scutiri de impozite, scutiri de la serviciul militar, biserici, şcoli în limba naţională, ş.a.

În timp ce în Basarabia se făceau colonizări de străini, mulţi români erau forţaţi să părăsească ţara lor de baştină, fiind deportaţi în diferite părţi ale Imperiului Rus, pe fluviile Volga, Amur şi în Siberia.
Colonizările masive, măsurile discriminatorii, imensele beneficii acordate străinilor aveau loc concomitent cu procesul de deznaţionalizare şi rusificare a românilor basarabeni a căror pondere în totalul populaţiei scade de la 86 la sută în anul 1817 la 47,6 la sută în 1897.

Momentul istoric pentru făurirea României Mari s-a ivit la sfârşitul primului război mondial, într-un climat internaţional favorabil, ca urmare a succeselor şi victoriilor Antantei asupra Puterilor Centrale şi a prăbuşirii imperiilor multinaţionale: ţarist şi austro-ungar.


Haosul provocat în Rusia de primul război mondial, marile prefaceri politice din cadrul revoluţiei ruse din 1917 care a dus la abolirea autocraţiei ţariste, a atins toate provinciile Imperiului ţarist.
Ca şi în alte părţi ale continentului, mişcarea naţională a cuprins masele populare româneşti din teritoriul situat între Nistru şi Prut – Basarabia.

Fruntaşii români din Basarabia – Pantelimon Halipa, Dan Ciugureanu, Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Constantin Stere ş.a. – înţelegeau că apărea posibilitatea unirii Basarabiei cu România.
O contribuţie importantă la trezirea şi dezvoltarea conştiinţei unităţii naţionale a românilor din Basarabia a avut-o, între anii 1917-1918, grupul de refugiaţi transilvăneni şi bucovineni alcătuit din militanţi şi patrioţi de prestigiu, în frunte cu Onisifor Ghibu, stabilit în martie 1917 la Chişinău, unde a editat ziarele „Ardealul” şi „România Nouă”, Octavian Goga, Ion Nistor, Andrei Oţetea ş.a.
O lungă înlănţuire de evenimente, de fapte şi întâmplări a avut loc atunci în Basarabia, în vederea obţinerii treptate a autonomiei şi independenţei, iar apoi unirea cu România.
În Basarabia, mişcarea de emancipare naţională a cunoscut un remarcabil proges prin organizarea la Chişinău (2-7 noiembrie 1917) a Congresului Ostaşilor Moldoveni, cu participarea a 989 delegaţi, soldaţi şi ofiţeri, reprezentând peste 300.000 de români basarabeni mobilizaţi pe toate fronturile, unde luptau sub steagul rusesc.
Într-o atmosferă de avânt, Congresul a proclamat autonomia politică şi teritorială a Basarabiei, a hotărât constituirea forţelor armate proprii şi convocarea unui organ reprezentativ destinat să conducă Basarabia: Sfatul Ţării.

Întrunit la 21 noiembrie/4 decembrie 1917, Sfatul Ţării a ales în funcţia de preşedinte pe Ion Inculeţ, conferenţiar la Universitatea din Petrograd; el fusese trimis în iunie 1917 împreună cu Pantelimon Erhan în Basarabia de guvernul provizoriu al lui Kerenski, pentru a încuraja schimbările revoluţionare, dar nu pe baze naţionale, ci sociale, ambii fiind iniţial ostili separării de Rusia şi apropierii sau unirii cu România.
La 2/15 decembrie Sfatul Ţării proclamă Republica Democratică Moldovenească Autonomă în cadrul Federaţiei Ruse, iar la 24 ianuarie/6 februarie 1918 se trece la o nouă fază, superioară, Republica Moldovenească Independentă.

Preşedintele Republicii era Ion Inculeţ, iar guvernul, numit Consiliu de directori, îl avea în frunte pe Pantelimon Erhan, apoi pe Daniel Ciugureanu.
În iarna anilor 1917-1918, Republica Moldovenească traversa o profundă criză politică, socială şi naţională.

Guvernul sovietic, prezidat de Lenin, refuză să-i recunoască Basarabiei dreptul la autodeterminare. Mai mult, cu ajutorul trupelor ruseşti aduse în Basarabia din Odessa şi Ţările Baltice, încerca să pună din nou stăpânire pe ea şi să instaureze puterea sovietică.

La 5 ianuarie, trupele ruseşti, împreună cu formaţiunile bolşevice înarmate, ocupă Chişinăul, instalând un comandament numit Frondotel, constituit din elementele cele mai corupte, fugite de pe front, unii dintre ei foşti deţinuţi de drept comun. Se fac arestări şi chiar condamnări la moarte ale unor deputaţi din Sfatul Ţării.
Membrii Consiliului Director erau împrăştiaţi în toată ţara. Sunt arestaţi membrii Comisiei interaliate pentru aprovizionarea armatei. Şeful Statului Major al trupelor bolşevice din Chişinău declara la 13 ianuarie 1918: „Ne gândim să lichidăm astăzi-mâine Sfatul Ţării şi Directoratul”.
Armistiţiul încheiat la 5 decembrie 1917 la Brest-Litovsk între Rusia Sovietică şi armatele Germaniei şi Austro-Ungariei a sporit haosul din armata rusă, declanşat de revoluţia bolşevică, dar şi dezastrul produs în retragerea ei în descompunere şi debandadă asupra Moldovei şi Basarabiei la dimensiuni greu de imaginat.
Armatei ruse în retragere de pe front i s-au alăturat grupuri bolşevice înarmate, ce terorizau populaţia Basarabiei, dând foc la proprietăţi, asasinând pe burjui – proprietari şi arendaşi. Au fost distruse şi incendiate toate conacele şi instalaţiile moşierilor din judeţele Hotin, Bălţi şi Ismail. Pârjolul de întindea spre centrul Basarabiei.

Situaţia din Basarabia devenea tot mai gravă. Blocul Moldovenesc, văzând că numai prin forţe propii apărarea nu mai putea fi asigurată, a cerut ajutor militar României. Guvernul român, condus de Ion I. C. Brătianu, a hotărât să acorde ajutorul solicitat de Republica Moldovenească.
La 8 ianuarie 1918, patru divizii ale armatei române, comandate de generalul Ernest Broşteanu, au trecut Prutul. În ziua de 13 ianuarie 1918, armatele române intră triumfal în Chişinău, unde au fraternizat cu armata basarabeană.

Intrarea armatei române a fost primită de populaţie cu entuziasm greu de redat. Plângea lumea de bucurie la privirea ostaşilor români care, sub steagurile biruitoare de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti, îşi făceau intrarea în capitala Basarabiei.
Generalul Broşteanu, cu armatele sale, a avut de aici înainte de dus multe lupte grele până ce au eliberat de bolşevici întreaga Basarabie.
Cu mari greutăţi au fost eliberate Tighina, Ismailul, Chilia, Vâlcovul, Cetatea Albă, Tiraspolul, Hotinul şi alte localităţi mai ales în sudul Basarabiei.
Dezarmarea trupelor sovietice aflate în Basarabia a atras replica dură din partea guvernului sovietic: după ce, la 1/14 ianuarie 1918, ministrul român de la Petrograd, C. Diamandy, şi membrii misiunii militare române au fost arestaţi, la 13/26 ianuarie a decis ruperea relaţiilor diplomatice cu România şi confiscarea tezaurului României aflat la Moscova.
În această atmosferă de mari frământări, dar de data aceasta şi de mare entuziasm naţional, s-a ajuns la istorica zi de 27 martie 1918 când Sfatul Ţării a decis unirea Basarabiei cu România.

„Republica Moldovenească (Basarabia) – se arată în declaraţie – în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”.
Actul de unire a Basarabiei cu România, elaborat şi votat la Chişinău, urma să fie ratificat de Ţara Mamă.
Prin Decretul nr. 842 din 8 aprilie 1918 dat la Iaşi, regele Ferdinand a promulgat votul dat în Sfatul Ţării şi astfel s-a consfinţit unirea definitivă a acestei provincii româneşti cu patria mamă.

Prof. univ. dr. Ioan Bojan
Ziarulfaclia.ro

11 comentarii:

Anonim spunea...

ha ha ha =))

Anonim spunea...

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție:

Anonim spunea...

informatie utila si destul de interesanta:)

Anonim spunea...

Declaraţia de UNIRE a Basarabiei cu România,
la 27 martie/9 aprilie 1918

“În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove,
În puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna
SE UNEŞTE CU MAMA SA ROMÂNIA."


Anonim spunea...

Membrii Sfatului Țării

Lista membrilor Sfatului Țării.
Cei care au votat pentru Unire, pe 9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi)

(după nume, vârstă, profesie, grup etnic, județ):

1. Nicolae Alexandri, 60, jurnalist, Hotin/Chișinău
2. Elena Alistar-Romanescu, 42, medic, Cetatea Albă/Chișinău
3. Alexandru Baltaga, 55, preot, Orhei
4. Constantin Bivol, 33, fermier, Chișinău
5. Teodor Bârcă, 24, învățător, Chișinău
6. Teodosie Bârcă, 23, fermier, Soroca
7. Vladimir Bodescu, 50, jurist , Chișinău
8. Vladimir Bogos, 24, student, Chișinău
9. Nicolae Bosie-Codreanu, 32, inginer, Hotin
10. Ștefan Botnarciuc, 43, fermier, ucrainean, Bălți
11. Ignatie Budișteanu, 30, fermier, Bălți
12. Ilarion Buiuc, 27, fermier, Orhei
13. Gheorghe Buruiană, 33, cooperator , Chișinău
14. Ion Buzdugan, 30, învățător, Orhei/Bălți
15. Anton Caraiman, 38, fermier, Orhei
16. Grigore Cazacliu, 26, student, Soroca
17. Ion Cazacliu, 48, funcționar public , Soroca
18. Vladimir Cazacliu, 29, student, Soroca
19. Dimitrie Cărăuș, 25, student, Soroca
20. Vasile Cerescu (Ciorăscu), 31, fermier, Chișinău
21. Nicolae Cernăuțeanu, 26, soldat, Hotin
22. Nicolae Cernov, rus, Tighina
23. Afanasie Chiriac, 27, fermier, Dubăsari/Tighina
24. Vladimir Chiorescu, 30, cooperator , Chișinău
25. Vasile Cijevschi, 37, ofițer de armată, Tighina
26. Nicolae Ciornei, 25, fermier, Cahul
27. Pavel Cocârlă, 24, artizan, Orhei
28. Ion Codreanu, 39, fermier, Soroca
29. Ion Costin, 35, jurist , Chișinău
30. Ion Creangă, 24, învățător, Dubăsari/Tighina
31. Anton Crihan, 25, student, Bălți
32. Dumitru Dragomir, 28, fermier, Cetatea Albă
33. Dumitru Dron, 25, student, Orhei/Bălți
34. Felix Dutkiewicz, polonez, Lublin / Chișinău
35. Boris Epure, 36, funcționar public , Chișinău/Bălți
36. Pantelimon Erhan, 34, profesor, Tighina
37. Vasile Gafencu, 30, fermier, Bălți
38. Simion Galețchi, Soroca
39. Andrei Găină, 33, fermier, Orhei
40. Vasile Ghenzul, 35, funcționar public, Chișinău
41. Alexandru Groapă, 38, oficial, Bălți
42. Nicolae Grosu, 27, student, Chișinău
43. Pantelimon Halippa, 34, jurnalist, Soroca
44. Teodor Herța, Orhei
45. Ion Ignatiuc, 25, fermier, Bălți/Chișinău
46. Ion Inculeț, 35, profesor, Chișinău
47. Teofil Ioncu, 32, funcționar public, Orhei
48. Vasile Lascu, 60, jurnalist, Chișinău
49. Mihail Maculețchi, 56, fermier, Orhei
50. Dimitru Marchitan, 32, fermier, Bălți
51. Gheorghe Mare, 36, profesor, Cahul/Cetatea Albă
52. Nicolae Mămăligă, 38, grădinar, Chișinău
53. Vasile Mândrescu, 29, fermier, Orhei
54. Dumitru Mârza, 23, profesor, Hotin
55. Mihail Minciună, 32, fermier, Orhei
56. Alexandru Moraru, 37, fermier, Hotin
57. Anatolie Moraru, 23, fermier, Hotin
58. Zamfir Munteanu, Ismail
59. Gheorghe Năstase, 22, învățător, Soroca
60. Teodor Neaga, 37, profesor, Chișinău
61. Constantin Osoianu, 32, fermier, Bălți
62. Efimie Palii, 37, grădinar, Soroca
63. Ion Pascăluță, 25, soldat, Bălți
64. Gherman Pântea, 24, învățător, Bălți
65. Ion Pelivan, 40, jurist, Chișinău/Bălți
66. Petru Picior-Mare, 30, funcționar public , Bălți
67. Chiril Sberea, 27, inspector, Cahul
68. Andrei Scobioală, 32, profesor, Bălți
69. Nicolae Secară, 24, profesor, Soroca/Chișinău
70. Timofei Silistaru, 23, ofițer de armată, Ismail/Tighina
71. Elefterie Sinicliu, 22, fermier, Orhei
72. Nicolae Soltuz, 60, fermier, Soroca
73. Chiril Spinei, 34, fermier, Soroca
74. Gheorghe Stavrii, 35, fermier, Cahul
75. Constantin Stere, 54, profesor, Soroca
76. Iacov Sucevan, Chișinău
77. Nicolae Suruceanu, 28, ofițer de armată, Chișinău
78. Teodor Suruceanu, 52, fermier, Chișinău
79. Gheorghe Tudor, 33, profesor, Bălți
80. Ion Tudose, 33, fermier, Orhei/Bălți
81. Grigore Turcuman, 26, fermier, Soroca
82. Vasile Țanțu, 35, profesor școlar, Chișinău
83. Leonida Țurcan, 23, funcționar public , Soroca/Chișinău
84. Teodor Uncu, 34, funcționar public , Orhei
85. Ion Valuță, 24, student, Bălți
86. Vitalie Zubac, 23, ofițer, Ismail

Anonim spunea...

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Anonim spunea...

MIRON COSTIN
(30 martie 1633- 1691) cronicar ROMÂN din Ţara ROMÂNESCĂ Moldovei:

"Moldovénii nainte de Dragos vodă SĂ CHEMA VLAHI sau RUMÂNI DE LA RÂM"

"Stihuri de descălecatul țărâi

Neamul Țărâi Moldovei de unde să trăgănează?
Din ŢĂRÂLE RÂMULUI, tot omul să creadză.
Traian întâiŭ, împăratul, supuindŭ pre dahi
Dragoș apoi în moldoveni premenindŭ PRE VLAHI
MARTOR ESTE TROIANUL, șanțul în țara noastră
Și Turnul Săverinului, munteni, în țara voastră.



1 Dahii și dachii tot unii sint (n.a.).

2 Moldovénii nainte de Dragoș-vodă să chema vlahi sau rumâni de la Râm (n.a.).

3 Turnul Săverinul este în Țara Muntenească, unde au fost și pod de piatră peste Dunăre,
de TRAIAN-ÎMPĂRATUL făcut atunce când au descălecat aceste 2 țări CU RÂMLENII (n.a.).

Și aceste încă dzicŭ că MOLDOVENII SINT DEN RÂMLENI."

Anonim spunea...

Letopiseţul Ţărâi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

de Miron Costin
(30 martie 1633- 1691) cronicar ROMÂN din Ţara ROMÂNESCĂ Moldovei:

LETOPISEȚULŬ ȚĂRÎI MOLDOVEI DE LA AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ ÎN ORAȘŬ ÎN IAȘI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183, IARĂ DE LA NAȘTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESEȚA... DNI
Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor părți, carii pomenescŭ de DESCĂLECATUL CEL DENTÂIU a țărîi noastre și Țărîi Muntenești:
Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Dația — latin.
Dionŭ, la VIAŢA LUI TRAIAN ÎMPĂRATUL — latin.
Topeltin, ungur; iară pre acești doi au urmat.
Aceste au scris de Dachia,
CUM AU DESCĂLECATU-OĂ TRAIANU, ÎMPĂRATUL RÂMULUI, în anii de la Hristos 102, pre socoteala vrémilor, cu RÂMLENII.
Istoricii leșești carii au scris și lucrurile domniilorŭ Moldovei:
Crorner au scris latinește, Dlugoș latinește, Stricovschîi litfan, leșește, Piasețschîi, vlădicul de Premislia, latinește.
Istoricii leșești pre carii au urmat răpăosatul Ureche vornicul:
Bîlschîi, Martin Pașkovschîi. Acești doi au scris leșește.
Și aceste încă dzicŭ că MOLDOVENII SINT DEN RÂMLENI.
Iară de descălecatul celŭ dentăiŭ n-au știutŭ că léșii mai apoi de împărăția lui Traian sintŭ veniți în ceste părți.”

Anonim spunea...

Letopiseţul Ţărâi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

de Miron Costin
(30 martie 1633- 1691) cronicar ROMÂN din Ţara ROMÂNESCĂ Moldovei:

Prédoslovie adecă voroava cătră cititoriul
Fost-au gîndul mieu, iubite cititoriule, să fac létopisețul țărîi noastre Moldovei din

DESCĂLECATUL EI CEL DINTĂI,

CARELE AU FOSTU DE TRAIAN-ÎMPĂRATUL


și urdzisăm și începătura létopisețului.
Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vrémi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji și suspinuri. Și la acestŭ fel de scrisoare gîndŭ slobod și fără valuri trebuiește. Iară noi prăvim cumplite vrémi și cumpănă mare pămîntului nostru și noaă. Deci priiméște, în ceasta dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile și cursul țărîi, de unde au părăsit a scrie răpăosatul Uréche vornicul.
Afla-vei
de la Dragoș-vodă,

DIN DESCĂLECATUL ŢĂRÂI CEL AL DOILE
,

la létopisețul lui, pre rîndul său scrise domniile țărîi, pănă la Aron-vodă."

Anonim spunea...

UNDE SINTETI VOI MOLDOVENI MEI..puisori de lei.. EU STEFAN =HOTIN -TICHINA CETATEA ALBA V-AM DAT .. Nu m-ati tradat..aduceti Basarabia acasa IMEDIAT...

Unknown spunea...

este foarte bun acest referat am luat nota 10 cu felicitari multumesc celui care la postat ;;) ;) :) ;))

Trimiteți un comentariu

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: